ICCJ. Decizia nr. 5405/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5405/2011
Dosar nr. 520/54/2009
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 614 din 23 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de SC P. SRL Craiova împotriva sentinţei nr. 136 din 5 iunie 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 2198/54/2007, în contradictoriu cu intimatele A.N.A.F. şi D.G.F.P. Dolj.
Pentru a pronunţa sentinţa nr. 614 din 23 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut următoarele:
Prin sentinţa nr. 136 din 5 iunie 2008, pronunţată de către Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2198/54/2007, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Craiova, în contradictoriu cu intimatele A.N.A.F. şi D.G.F.P. Dolj, prin care solicita anularea deciziei din 22 iunie 2007 emisă de A.N.A.F., a procesului-verbal din 31 martie 2005, a raportului de inspecţie fiscală din 31 martie 2005 şi a deciziei de impunere din 31 martie 2005, emise de D.G.F.P. Dolj.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire SC P. SRL Craiova, invocând motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 şi pct. 5 din C. proc. civ.
Potrivit art. 322. pct. 2 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Textul de lege mai sus citat este o aplicare a principiului disponibilităţii şi vizează inadvertenţele dintre ceea ce s-a cerut şi ceea ce instanţa a pronunţat.
Prin urmare, dispoziţiile legale mai sus precizate sunt incidente când instanţa s-a pronunţat asupra unei cereri, principală, accesorie sau incidentală, ce nu s-a formulat, iar nu în atunci când este analizată o cerere de probatorii, sau o excepţie.
Altfel spus, revizuentul trebuie să aibă în vedere obiectul cererii, nu temeiurile acesteia sau mijloacele de apărare.
Aceasta deoarece, în sensul textului analizat, prin „lucru cerut" se înţeleg numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii, iar nu argumentele reţinute de instanţă pentru a reţine temeinicia sau netemeinicia unei cereri.
Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de toate celelalte, este faptul că prin pronunţarea asupra lor, instanţa poate pune capăt litigiului, statuând prin admitere sau respingere, în acea parte a hotărârii care poate fi pusă în executare-dispozitivul.
Din considerentele sentinţei a cărei revizuire se cere, rezultă în mod clar că obiectul analizei instanţei l-a constituit legalitatea pct. 1 din decizia din 22 iunie 2007, referitoare la suma de 112.787 RON, reprezentând accize, cu dobânzi şi penalităţi, pe perioada octombrie-decembrie 2003, precum şi TVA cu dobânzile şi penalităţile corespunzătoare, pe aceeaşi perioadă.
În ceea ce priveşte, creanţa fiscală în sumă de 6.905.906 RON, care privea perioada februarie-noiembrie 2004, s-a reţinut că „organul de soluţionare a contestaţilor a dispus desfiinţarea actului administrativ fiscal atacat conform dispoziţiilor art. 186 alin. (3) din C. proc. fisc. şi, întrucât se va încheia un nou act administrativ fiscal ce va avea în vedere strict considerentele din decizia de soluţionare, instanţa de judecată a constatat că acest aspect nu poate fi cenzurat de instanţa de contencios administrativ.
Aceasta deoarece, o dată ce actul administrativ fiscal a fost desfiinţat de însăşi organul fiscal în procedura administrativă, instanţa nu mai poate verifica legalitatea acestuia.
Aşa fiind, se arată în sentinţa a cărei revizuire se cere, instanţa de fond a fixat cadrul litigiului, a determinat limitele acestuia şi a stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii, astfel că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., invocate de revizuentă.
Totodată, reţine Curtea de Apel Craiova, potrivit art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., invocate, de asemenea, de revizuentă ca temei al cererii de revizuire, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Din interpretarea acestor dispoziţii, reiese că pentru a se putea invoca asemenea motiv, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea şi să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurarea mai presus de voinţa părţilor; înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului. soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Or, se arată în considerentele sentinţei a cărei revizuire este solicitată, toate cele 9 înscrisuri, inclusiv hotărârea judecătorească, invocate de către revizuentă ca fiind noi şi determinante prin interpretarea coroborată a acestora, sunt emise în perioada 19 noiembrie 2007-7 iulie 2009, în timp ce obiectul analizei instanţei de fond l-a constituit legalitatea pct. 1 din decizia din 22 iunie 2007, referitoare la suma de 112.787 RON, reprezentând accize, cu dobânzi şi penalităţi, pe perioada octombrie-decembrie 2003, astfel că, în raport de această perioadă, înscrisurile invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.
Împotriva sentinţei nr. 614 din 23 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs SC P. SRL Craiova.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 din C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a legii, invocându-se atât aspecte de netemeinicie cât şi aspecte de nelegalitate.
Ca motive de netemeinicie a soluţiei recurate prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei civile nr. 136 din 5 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, recurenta invocă faptul că în mod greşit s-a reţinut de instanţa de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. Aceasta deoarece după pronunţarea sentinţei nr. 136 din 5 iunie 2008 s-au descoperit înscrisuri noi adrese emise de Garda Financiară, secţia Dolj şi A.N.V., adrese din care rezultă pe de o parte calitatea revizuentei de utilizator final şi pe de altă parte caracterul neaccizabil al produselor SC P. SRL.
Revizuenta după expunerea situaţiei de fapt arată că instanţa de fond nu a analizat în concret îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., acestea fiind îndeplinite deoarece aceste înscrisuri descoperite ulterior pronunţării sentinţei nr. 136/2008 sunt determinate pentru soluţia de admitere a acţiunii reclamantei-revizuente.
Ca motive de nelegalitate se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. în sensul că a înlăturat înscrisurile depuse ca acte noi, în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. pe motiv că nu ar fi existat în perioada ce a făcut obiectul inspecţiei fiscale, octombrie–decembrie 2003 sau anterior pronunţării sentinţei.
Aceasta deoarece aceste înscrisuri privesc o situaţie de fapt preexistentă diferită de cea reţinută, cu ocazia primei judecăţi asupra legalităţii deciziei din 22 iunie 2007 şi din care rezultă că societatea a respectat destinaţia produselor achiziţionate în regim de scutire de la plata accizelor, astfel încât nu datorează accizele imputate de către intimate.
În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 din C. proc. civ. se arată că în mod greşit nu s-a reţinut a fi îndeplinit acest motiv de revizuire. Aceasta deoarece prin sentinţa civilă din 5 iunie 2008 instanţa s-a pronunţat numai pe legalitatea deciziei din 22 iunie 2007 şi a omis să se pronunţe şi asupra legalităţii celorlalte acte contestate respectiv procesul-verbal din 31 martie 2005, raportul de inspecţie fiscală din 31 martie 2005 şi a deciziei de impunere din 31 martie 2005, acte a căror legalitate nu a fost analizată cu ocazia soluţionării contestaţiei administrative.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 5 din C. proc. civ.
La intimata A.N.A.F. a depus concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Sentinţa atacată, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de recurentă împotriva sentinţei civile nr. 136 din 5 iunie 2008, este legală şi temeinică în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 2 şi pct. 5 din C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 135 din 5 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2198/54/2007 s-a respins acţiunea recurentei ca nefondată.
În raport de soluţiile pronunţate în faza administrativă a soluţionării contestaţiei cu privire la suma de 6.905.906 RON şi cu privire la accesorii, Curtea de Apel s-a considerat că este investită să analizeze doar legalitatea pct. 1 din decizia nr. 165/2007 referitoare la suma de 112.787 RON.
Acţiunea pe acest punct a fost apreciată ca neîntemeiată şi respinsă ca atare reţinându-se pe situaţia de fapt că uleiurile nu au fost folosite în scop industrial şi nu s-a făcut dovada că au fost comercializate către utilizatorii finali.
Această sentinţă, care formează obiectul prezentei cereri de revizuire a rămas irevocabilă prin respingerea recursului în baza deciziei nr.730 din 11 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal .
În ceea ce priveşte motivul de recurs care priveşte greşita şi nelegala reţinere a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., acesta nu este fondat.
Ipoteza invocată de recurentă priveşte cazul de „minus petita” şi încălcarea astfel a prejudiciului disponibilităţii părţii reclamante în sensul că deşi s-a solicitat instanţei prin sentinţa civilă nr. 136 din 5 iunie 2008 s-a pronunţat numai asupra deciziei din 22 iunie 2007 emisă de A.N.A.F. şi nu şi asupra actelor de impunere contestate şi care au stat la baza emiterii deciziei nr. 165/2007.
Ipoteza susmenţionată şi prin prezenta cerere de recurs nu poate fi reţinută deoarece nu corespunde realităţii. Aceasta deoarece prin sentinţa civilă nr. 136 din 5 iunie 2009 nu poate fi reţinută încălcarea principiului disponibilităţii şi pronunţarea „minus petita”. Prin această sentinţă acţiunea a fost respinsă în totalitate ca nefondată acţiunea reclamantei, iar faptul că instanţa de fond s-a considerat că este investită să analizeze doar legalitatea pct. 1 din decizia nr. 165/2007 a fost determinată de soluţionarea administrativă dată celorlalte cereri în sensul că pentru suma de 6.905.906 RON şi pentru accesorii actele fiscale au fost desfiinţate urmând a se încheia un nou act administrativ fiscal. Pe cale de consecinţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., cu cât motivele de nelegalitate şi de netemeinicie care au privit pe fond sentinţa civilă nr. 136/2008 au fost verificate cu ocazia soluţionării recursului prin decizia nr. 730 din 11 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal .
Cu privire la movul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. în mod corect instanţa e fond nu l-a reţinut, adresele invocate de revizuentă neîndeplinind condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. pentru a fi considerate acte noi doveditoare pe situaţia de fapt de natură a modifica hotărârea de respingere a acţiunii dispusă prin sentinţa civilă nr. 136/2008.
Aceasta deoarece pe de o parte toate adrese invocate nu au legătură cu soluţia de fond, fiind ulterioară perioadei septembrie 2003–decembrie 2003, iar pe de altă parte recurenta, pe situaţia de fapt critică impunerea obligaţiei de plată în cuantum de 6.905.906 RON care nu a formulat obiectul analizării legalităţii prin sentinţa civilă nr. 136 din 5 iunie 2008. Iar actele depuse nu sunt acte noi doveditoare în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. deoarece nu probează calitatea de utilizator final invocată pentru perioada în litigiu, iar în ceea ce priveşte utilizarea uleiurilor, în mod corect şi motivat au fost înlăturate concluziile expertizei tehnice.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţionând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC P. SRL Craiova împotriva sentinţei nr. 614 din 23 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5384/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5447/2011. Contencios → |
|---|
