ICCJ. Decizia nr. 5384/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5384/2011
Dosar nr. 682/39/2010
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, reclamantul C.S., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Guvernul României – Cancelaria Primului Ministru şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea, în parte a deciziei din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin eliminarea din preambulul acesteia a textului „şi dispoziţia cu nr. X din 26 octombrie 2005” şi înlocuirea textului „Y/2001” cu textul „Z/2002” conform actelor din dosar.
Reclamantul a mai solicitat şi recunoaşterea dreptului de acordare a despăgubirilor conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII, şi O.U.G. nr. 81/2007 pentru imobilul teren în suprafaţă de 190,50 m.p. situat în str. D., Botoşani, şi obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor şi Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să emită decizie privind acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi O.U.G. nr. 81/2007, pentru suprafaţa de 190,50 m.p. teren situat în municipiul Botoşani, precum şi repararea pagubelor cauzate , atât a celor materiale ,cât şi morale, prin împiedicarea reclamantului să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 81/2007.
Prin întâmpinare, Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru restituirea Proprietăţilor Bucureşti, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la cererea introductivă de instanţă.
La data de 01 noiembrie 2010 reclamantul a invocat excepţia privind nulitatea dispoziţiei nr. X/2005 a Primăriei municipiului Botoşani şi, totodată, a formulat cerere de chemare în garanţie a Primăriei municipiului Botoşani, cu obligarea acesteia la plata sumei de 74.000 RON cu titlu de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005 pentru suprafaţa de 190,50 m.p., la plata despăgubirilor morale în sumă de 30.000 RON şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 284 din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti, a respins ca nefondate atât acţiunea formulată de reclamantul C.S., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti, Guvernul României - Cancelaria Primului Ministru, cât şi cererea de chemare în garanţie a Primăriei municipiului Botoşani.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este fondată, având în vedere că aceasta nu este emitenta actului a cărei anulare se solicită.
Referitor la capătul de cerere privind anularea în parte a deciziei din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin această decizie s-a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantului, în cuantum de 67.629,64 RON, la baza emiterii acesteia fiind avute în vedere dispoziţiile din 10 iulie 2002 şi nr. X din 26 octombrie 2005 emise de Primăria municipiului Botoşani, prin care a fost soluţionat parţial dosarul întocmit în baza notificării nr. Y/2001 formulată de petent.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că din actele dosarului rezultă că prin dispoziţia din 10 iulie 2002 s-a restituit reclamantului, în natură, suprafaţa de 68,15 m.p., iar pentru 181,85 m.p. s-a emis decizia parţială de către Comisia Centrală, prin care s-a solicitat Primăriei municipiul Botoşani, acordarea de măsuri reparatorii pentru restul diferenţei de teren de 109,5 m.p., dosarul de despăgubire al reclamantului fiind retransmis Secretariatului Comisiei Centrale, prin Prefectura Botoşani la data de 01 iulie 2010.
A mai reţinut Curtea de apel că prin dispoziţia din 18 iunie 2010 a fost modificat art. 2 din dispoziţia nr. X/2005, prin propunerea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru suprafaţa de 190,5 m.p., iar pentru terenul în suprafaţă de 181,85 m.p. Dispoziţia nr. X/2005 a produs efectele juridice, intrând în circuitul civil, prin emiterea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei din 18 mai 2010, astfel că este necesară emiterea unei noi dispoziţii de propunere de măsuri reparatorii de sine-stătătoare.
Din analiza actelor din dosar, prima instanţă a constatat că pârâta a avut o atitudine diligentă în speţă, astfel că nu se poate reţine culpa acesteia, mai ales că motivele cererii de chemare în judecată nu constituie nici motive de nelegalitate, nici de netemeinicie ale deciziei atacate, constituindu-se practic în motivele de nemulţumire ale reclamantului cu privire la derularea unor proceduri administrative.
Referitor la capătul de cerere ce vizează obligarea Comisiei Centrale la emiterea unei decizii privind acordarea unor despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2007, prima instanţă a constatat că acest demers este în curs de desfăşurare instituite prin Legea nr. 247/2005.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că atitudinea pârâtului, nu se circumscrie conceptului de refuz nejustificat întrucât reemiterea de către acesta a unei decizii de despăgubire pentru întreaga suprafaţă de teren nu-i este imputabilă, situându-se în limitele legalităţii, cu respectarea învestirii.
Cu privire la apărările reclamantului intitulate excepţii privind nulitatea dispoziţiei nr. X din 26 octombrie 2005 a Primăriei Municipiului Botoşani, prima instanţă a apreciat că acestea nu pot fi reţinute întrucât pe de o parte exced obiectului, iar pe de altă parte nu constituie excepţii în sensul Legii nr. 554/2004 sau C. proc. civ.
Concluzionând, instanţa de fond a constatat că şi cererea de chemare în garanţie a Primăriei municipiului Botoşani este nefondată, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul C.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât conform art. 13 din Legea nr. 247/2005 şi art. 2 din H.G. nr. 361/2005, completată şi modificată prin H.G. nr. 1068/2007, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor coordonează procesul de acordare a despăgubirilor, fiind învestită cu atribuţii de control, organizare şi întocmirea de propuneri legislative.
Referitor la solicitarea privind anularea în parte a deciziei din 18 mai 2010, recurentul susţine că respingerea acestui capăt de cerere este netemeinică, întrucât decizia atacată este nelegală fiind întocmită pe baza unor documente lovite de nulitate, respectiv decizia nr. X/2005 a Primăriei Botoşani.
În sprijinul susţinerilor sale, recurentul-reclamant a invocat prevederile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005 şi ale O.U.G. nr. 81/2007, arătând că se impune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei privind acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 190,50 m.p., reiterând, totodată, solicitarea de acordare a despăgubirilor materiale şi morale, în cuantum de 30.000 RON.
Concluzionând, recurentul arată că este greşita soluţia instanţei de fond şi sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanţie a Primăriei municipiului Botoşani.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ cu care reclamantul a învestit prima instanţă, rezidă în contestarea deciziei din 18 mai 2010, reprezentând titlu de despăgubire, emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Această decizie este, necontestat, un act administrativ individual.
Potrivit art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificată şi completată, deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii nr. 554/2004, modificată şi completată.
În raport de obiectul acţiunii reclamantei, astfel cum a fost acesta menţionat şi în expunerea rezumativă de mai sus, şi faţă de atribuţiile şi competenţele legale prevăzute în sarcina acestei autorităţi (art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare), Înalta Curte apreciază, în acord cu cele reţinute şi de instanţa de fond, că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are niciun fel de atribuţii privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, cum a solicitat reclamantul, acestea fiind expres prevăzute în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins solicitarea reclamantului de a se anula în parte decizia din 18 mai 2010, având în vedere că dosarul de despăgubire nr. 4431/CC a fost soluţionat parţial, ca urmare a emiterii de către Primăria municipiului Botoşani, după declanşarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a unor dispoziţii de modificare şi completare a dispoziţiei prin care s-au propus măsuri reparatorii.
Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte, din analiza actelor de la dosar, reţine că dreptul reclamantului de acordare a despăgubirilor conform Legii nr. 247/2005 Titlul VII pentru imobilul teren în suprafaţă de 190,50 m.p. situat în str. D., Botoşani, nu este contestat, emiţând în acest sens procesul -verbal din 01 iulie 2010, motiv pentru care se constată că în mod corect a apreciat prima instanţă că demersul privind emiterea unei decizii privind acordarea unor despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2007 este în curs de desfăşurare.
Cu privire la susţinerile din recurs privind acordarea daunelor morale, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, întrucât judecătorul fondului a interpretat şi aplicat corect prevederile pertinente cuprinse în art. 8 din Legea nr. 554/2004, apreciind că nu sunt aplicabile în speţă, având în vedere că atitudinea pârâtei nu se circumscrie unui refuz nejustificat.
De asemenea, Înalta Curte reţine că nici critica adusă hotărârii de fond sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanţie a Primăriei municipiului Botoşani, nu este fondată, prima instanţă reţinând corect că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ.
Consideraţiile recurentului privind greşita respingere a cererii de chemare în garanţie sunt lipsite de interes, întrucât instanţa de fond, în mod corect şi exact a redat şi interpretat textul privind condiţiile cererii de chemare în garanţie, menţionarea art. 30 în loc de art. 60 C. proc. civ., fiind o simplă eroare materială de redactare.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.S. împotriva sentinţei nr. 284 din data de 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5375/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5405/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
