ICCJ. Decizia nr. 5449/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Hotărârea primei instanțe.
Prin Sentința nr. 241 din 18 august 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. F-IȘ 697 din 8 iunie 2011, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, formulată de reclamanta SC X. & C. SRL, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 20.000 lei, achitată de reclamantă, conform recipisei de consemnare 833205/1 din data de 16 august 2011, eliberată de C.E.C. Bank - Sucursala Iași, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. F-IS 697 din 8 iunie 2011, structura de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Iași a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 1.334.403 lei, din care 430.601 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, iar suma de 583.248 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată, la care se adaugă majorările aferente.
Reclamanta a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere menționată, considerând că face dovada atât a nerespectării Procedurii de declarare a contribuabililor inactivi, aprobată prin Ordinul nr. 819/2008 al A.N.A.P., cât și a faptului că punerea în executare a actului administrativ fiscal ar pune-o în imposibilitate de a mai achita salariile, creditele bancare, precum și furnizorii, în condițiile în care, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Iași a inițiat procedura de executare silită, prevăzută de O.G. nr. 92/2003, prin emiterea titlului executoriu nr. 3843/2011 și a somației nr. 22/35/1/2011/16410.
Curtea a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de impunere contestată, reținând că, dacă în ceea ce privește condiția pagubei iminente, cuantumul obligației fiscale suplimentare (1.334.403 lei), poate fi considerat de natură a perturba funcționarea societății comerciale petente, în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, aspectele invocate de reclamantă nu sunt de natură să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal, în speță, relațiile furnizate de Centrul pentru Relații cu Publicul al R.A. M. Of., prin adresa nr. 1526 din 18 iulie 2011 și nr. 1320 din 6 iulie 2011, nu confirmă că ordinele emise de A.N.A.F. în cursul anului 2009 și 2010, nu au fost publicate în M. Of., astfel cum impunea Procedura aprobată prin Ordinul nr. 819/2008 al A.N.A.F., ci doar că acestea "nu au fost regăsite atunci când s-au efectuat căutări în arhivă și în bazele de date ale M. Of. R.A. sugerându-se petentului să se adreseze Consiliului Legislativ din România."
Prima instanță a mai reținut că reclamanta a recunoscut, în mod indirect, săvârșirea unor "erori de operare", faptul că a achiziționat mărfuri de la furnizori declarați inactivi și că, deși realizează venituri din exploatarea spațiului comercial situat în Botoșani, acesta nu a fost declarat ca punct de lucru al societății; deficiențe care, cel puțin aparent, sunt de natură să confirme prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal contestat.
2. Recursul formulat de recurentul-reclamant.
Reclamanta SC X. & C. SRL Iași a formulat recurs împotriva sentinței menționate, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. F-IS 697 din 8 iunie 2011.
3. Procedura în fața instanței de recurs.
Deși legal citată cu mențiunea de a-și timbra calea de atac exercitată, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație legală.
La termenul de judecată, înalta Curte, a pus în discuție excepția netimbrării recursului, reținând cauza în pronunțare pe această excepție.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului.
în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ., înalta Curte, va analiza cu prioritate excepția netimbrării recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, modificată, cererile în contencios administrativ se timbrează cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei.
Conform art. 11 alin. (1) din legea anterior individualizată, cererea de recurs se timbrează cu 50% din taxa datorată pentru cererea soluționată de prima instanță.
De asemenea, art. 20 alin. (3) din legea în discuție prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
în speța de față, recurenta-reclamantă a fost citată pentru termenul din 17 noiembrie 2011 cu mențiunea de a timbra recursul cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, dar nu s-a conformat.
Temeiul legal al soluției adoptate.
în consecință, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, înalta Curte, a anulat recursul, ca netimbrat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5458/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5457/2011. Contencios → |
|---|
