ICCJ. Decizia nr. 5427/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2011, reclamanta SC S.R. SRL a solicitat anularea Deciziei nr. 151 din 19 aprilie 2011 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor, cu consecința anulării Deciziei nr. 6 din 31 ianuarie 2011, privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani - Activitatea de inspecție fiscală și a Raportului de inspecție fiscala înregistrat sub nr. IV/6136 din 31 ianuarie 2011 încheiat de aceeași autoritate, precum și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. IV/6136/3 din 31 ianuarie 2011. La primul termen de judecată, stabilit la data de 1 iulie 2011, în același dosar, reclamanta a depus o cerere completatoare, prin care, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani, a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr. 6 din 31 ianuarie 2011, privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală, emisă de Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Botoșani - Activitatea de inspecție fiscală și a Raportului de inspecție fiscala înregistrat sub nr. IV/6136 din 31 ianuarie 2011 încheiat de aceeași autoritate prin care au fost stabilite obligații suplimentare de plată, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale contestate.
în drept, s-au invocat dispozițiile art. 215 din O.G. nr. 92/2003 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.
în motivarea cererii, reclamanta arată că, în perioada noiembrie 2009 - ianuarie 2011, organele de control din cadrul Agenției Direcției Generale a Finanțelor Publice din Județul Botoșani au efectuat la SC S.R. SRL o inspecție fiscala privind verificarea respectării prevederilor legale referitoare la modul de calcul, evidențiere și virare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat consolidat în perioada 1 iulie 2005 - 30 septembrie 2009.
Rezultatele inspecției fiscale au fost reținute în cuprinsul Raportului de Inspecție Fiscală nr. IV/6136 din 31 ianuarie 2011, prin care organele fiscale au reținut că, în perioada verificată, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația legală de declarare și virare a impozitului pe veniturile nerezidenților, precum si a contribuțiilor datorate către bugetul de stat (respectiv contribuția de asigurări sociale datorate de angajator, contribuția de asigurări sociale reținute de la asigurați și datorata de angajator, contribuția pentru accidente de munca și boli profesionale, contribuția pentru fondul de șomaj datorat de angajator, contribuția la fondul de asigurări de șomaj reținut de la asigurați, contribuția la fondul de garantare pentru plata salariilor, contribuția la fondul de sănătate datorata de angajator, contribuția la fondul de sănătate reținută de la asigurați, și contribuția pentru concedii si indemnizații), pentru activitatea desfășurata de sucursală din Negrești Oaș.
Organele de control au apreciat că sumele datorate cu titlu de impozit pe veniturile nerezidenților și contribuțiile către bugetul de stat au fost in mod eronat declarate și achitate de către sucursala din Negrești Oaș, utilizându-se codul de identificare fiscală al acesteia, în loc sa fie declarate și achitate de către societatea mamă, folosindu-se codul de identificare fiscală al acesteia.
în aceste condiții, a arătat reclamanta că, deși a făcut dovada că sumele datorate cu acest titlu au fost virate integral la termene stabilite de lege către bugetul de stat, aspect de altfel necontestat de emitentul actelor, organele fiscale au stabilit in mod nelegal obligații fiscale suplimentare în sarcina ei.
A susținut reclamanta că sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate și anume cele două condiții cumulative: cazul bine justificat, in sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 și prevenirea unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea nr. 45 din 4 august 2011 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC S.R. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a Marilor Contribuabili, și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani.
A dispus suspendarea executării deciziei nr. 6 din 31 ianuarie 2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată și a Raportului de inspecție fiscală nr. IV/6136 din 31 ianuarie 2011, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea actelor administrative.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că suspendarea actului administrativ, în condițiile art. 15 este condiționată de îndeplinirea condiției procedurale constând în introducerea acțiunii în anulare, condiție îndeplinită în cauză, cererea în anulare fiind obiectul principal al dosarului, înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, la data de 10 iunie 2011.
S-a mai reținut că la aceste condiții procedurale se adaugă și condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 la care art. 15 face trimitere, și anume existența cazului justificat și necesitatea ca prin măsura suspendării să se prevină o pagubă iminentă.
în ceea ce privește cazul bine justificat s-a constatat că organele de control au apreciat că sumele datorate cu titlu de impozit pe veniturile nerezidenților și contribuțiile către bugetul de stat au fost în mod eronat declarate și achitate de către sucursala din Negrești Oaș, utilizându-se codul de identificare fiscală al acesteia, în loc sa fie declarate și achitate de către societatea mamă, folosindu-se codul de identificare fiscală al acesteia.
Prin urmare, plata sumelor la bugetul de stat consolidat nu a fost contestată de organele de control, și nici de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a Marilor Contribuabili, care a soluționat contestația în procedură administrativă.
Sub acest aspect, s-a constatat de către prima instanță că la controlul anterior, efectuat în anul în anul 2005 (filele 125-133 dosar) la sucursala SC S.R. SRL din Negrești Oaș, organele de control fiscal au stabilit prin Raportul de inspecție fiscală din 31 octombrie 2005, că obligația legală de declarare și virare a impozitului pe veniturile nerezidenților, precum si a contribuțiilor datorate către bugetul de stat au fost legal îndeplinite de către sucursală.
O asemenea concluzie a organelor de control fiscal, care prezumă legalitatea plăților efectuate de sucursală, pun în discuție legalitatea actelor administrative contestate și relevă o modificare de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, nemodificate în perioada de referință.
A mai reținut curtea de apel că legalitatea actelor administrative este pusă la îndoială și din perspectiva dispozițiilor art. 114 alin. (2) C. proc. fisc. care stabilesc că "în situația în care plata se efectuează de către o altă persoană decât debitorul, dispozițiile art. 1093 C. civ. se aplică în mod corespunzător".Or, potrivit acestei din urmă dispoziții "Obligația poate fi achitată chiar de o persoană neinteresată; această persoană trebuie însă să lucreze în numele și pentru achitarea debitorului, sau de lucrează în numele ei propriu, să nu se subroge, în drepturile creditorului".
A concluzionat în sensul că plata obligațiilor fiscale la scadență, de către sucursală, nefiind contestată, este îndoielnică și legalitatea calculării accesoriilor constând în penalități de întârziere, care după cum se observă sunt de două ori mai mari decât debitul principal.
în ce privește cea de-a doua condiție a pagubei iminente s-a reținut că, plata obligațiilor fiscale datorate de sucursala SC S.R. SRL din Negrești Oaș, către bugetul general consolidat s-a făcut, iar prin executarea imediată a actelor administrativ fiscale reclamanta ar fi pusă în situația unei plăți repetate, iar suma mare este de natură să afecteze grav activitatea societății, în ceea ce privește respectarea obligațiilor fata de partenerii de afaceri, de proprii angajați, precum si cat privește obligațiile către bugetul de stat, mai ales în condițiile economice actuale.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă - pentru a dispune suspendarea actului administrativ.
în dezvoltarea acestor motive de recurs recurenta arată că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, iar suspendarea executării acestuia reprezintă o situație de excepție, motivele invocate trebuind să creeze o îndoială serioasă asupra legalității respectivului act.
Referitor la paguba iminentă recurenta susține că aceasta nu a fost dovedită, simpla menționare a valorii obligațiilor fiscale nefiind suficientă pentru îndeplinirea acestei condiții.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
în mod corect instanța de fond a reținut că sumele aferente obligațiilor fiscale enumerate în actul de control au fost achitate de o sucursală a reclamantei (sucursala din Negrești Oaș), împrejurare necontestată de organele fiscale, acestea din urmă susținând, însă, că plata este nelegală, deoarece nu a fost efectuată de societatea mamă.
Aceste elemente de fapt, precum și invocarea art. 114 alin. (2) cu referire la art. 1093 C. civ. - care se referă la plata efectuată de o altă persoană decât debitorul - sunt de natură să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ contestat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
De menționat, în argumentarea cazului bine justificat, că la data de 14 octombrie 2011 a fost soluționată inclusiv acțiunea de fond, dispunându-se de către Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, anularea actelor administrativ - fiscale contestate (soluție atacabilă cu recurs).
în ceea ce privește paguba iminentă, în mod corect s-a reținut că executarea sumelor stabilite prin actele administrative contestate este de natură să afecteze grav activitatea societății, prin blocarea conturilor acesteia și imposibilitatea respectării obligațiilor sale contractuale.
Pentru considerentele menționate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5430/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5418/2011. Contencios → |
|---|
