ICCJ. Decizia nr. 5418/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Circumstanțele cauzei.
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 iunie 2010, reclamantele M.A.S. și L.G.S. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând anularea Deciziei nr. 6943 din 18 decembrie 2009 emisă de pârâtă în dosarul privind acordarea de despăgubiri, apreciată ca fiind nelegală.
în motivarea acțiunii se arată că prin Dispoziția nr. 7904/2007 Primăria Municipiului Ploiești a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul notificat situat în Ploiești, jud. Prahova.
S-a mai arătat că, deși inițial, evaluatorul stabilit în mod aleatoriu de pârâtă a evaluat proprietatea reclamantelor la suma de 530.587 lei, ulterior, pârâta a dispus trimiterea dosarului către alt evaluator care a stabilit compensații în sumă mult redusă, raport pe care reclamantele nu au putut însă să-l consulte, în acest sens formulând mai multe solicitări către autoritatea pârâtă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 30 decembrie 2010 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția privind lipsa procedurii prealabile în ceea ce privește Decizia nr. 6943 din 18 noiembrie 2010. Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că cel de-al doilea raport de evaluare, ca și primul, a fost comunicat reclamantelor, iar acestea nu au formulat obiecțiuni.
2. Soluția primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 478 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantele M.A.S. și L.G.S., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a anulat Decizia nr. 6943 din 18 noiembrie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției neîndeplinirii procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu privire la contestarea Deciziei nr. 6943/2010, invocată de pârâta Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor, prima instanță a apreciat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că la fila 51 dosar se afla adresa nr. 23821/R6 din 12 mai 2010, prin care pârâta a răspuns memoriului înregistrat de reclamante sub nr. 23821/2010, acesta făcând dovada că părțile s-au adresat autorității pârâte anterior sesizării instanței de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
- Reclamantele au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Ploiești, jud. Prahova, iar prin Dispoziția nr. 7904/2007 Primăria Municipiului Ploiești a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul notificat;
- Dosarul aferent dispoziției a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat, care în urma analizării sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, l-a transmis evaluatorului desemnat aleatoriu, pentru întocmirea raportului de evaluare;
- Deși inițial, evaluatorul desemnat a stabilit valoarea aferentă imobilului la suma de 530.587 RON, pârâta, apreciind că valoarea de 882 EURO/mp de teren se situează cu mult peste valoarea de piață, în ședința din data de 23 iulie 2009 a dispus redistribuirea dosarului către un alt evaluator și refacerea raportului;
- Noul evaluator a întocmit un raport de evaluare la data de 12 august 2009 stabilind valoarea imobilului la 272.700 RON și, în temeiul acestui nou raport de evaluare pârâta a emis Decizia nr. 6943 din 18 noiembrie 2009 privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantelor în cuantum de 272.700 RON;
- Reclamantele au contestat decizia emisă de pârâtă, arătând că nu le-a fost adus la cunoștință cel de-al doilea raport de evaluare, care reduce cuantumul despăgubirilor la jumătate, deși s-au adresat autorității pârâte cu o solicitare în acest sens (înregistrată sub nr. R.G./32949 din 6 iunie 2010).
Aplicând dispozițiile legale incidente, situației de fapt astfel reținute, instanța de fond a constatat următoarele:
- Potrivit disp. pct. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, raportul de evaluare va fi comunicat de evaluator atât Comisiei Centrale cât și persoanelor îndreptățite, care pot formula obiecțiuni. De asemenea, evaluatorul are îndatorirea de a convoca părțile prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire dacă pentru întocmirea raportului de evaluare este necesară o lucrare la fața locului;
- La dosar nu au fost depuse dovezi privind comunicarea raportului de evaluare către reclamante, contrar celor susținute de pârâtă, care a arătat că a fost comunicat la adresa indicată de reclamante, deși domiciliul ales este Municipiul București, așa cum susține pârâta în întâmpinarea formulată.
Este astfel evident că raportul nu a fost comunicat la o adresă corectă și ca atare nu a putut fi consultat de către reclamante.
De altfel, după cum s-a mai arătat, reclamanta M.A.S. s-a adresat autorității pârâte cu cererea înregistrată sub nr. 86/23821 din 26 aprilie 2010 (fila 56) solicitând eliberarea unei copii de pe sinteza evaluării imobilului, întocmită de expertul C.P. De asemenea, a revenit cu solicitări în acest sens și ulterior, la data de 4 iunie 2010 (număr de înregistrare R632949) și de 17 iunie 2010 (număr de înregistrare R6/35702).
în raport de situația de fapt astfel reținută, Curtea de apel, a concluzionat că, în cauză, reclamantele nu au avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de evaluare întocmit de evaluatorul C.P., raport ce nu le-a fost comunicat și care le prejudicia prin stabilirea unei valori a despăgubirilor mult redusă față de evaluarea anterioară și cum, în baza raportului de evaluare Comisia Centrală a procedat la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, vătămarea reclamantelor este evidentă, astfel că se impune anularea Deciziei nr. 6943 din 18 noiembrie 2009 emisă de pârâtă.
3. Motivele de recurs înfățișate de recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor susținând că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală.
Recurenta, printr-un prim motiv de recurs dezvoltat, a menționat că în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată, în condițiile în care nu s-a făcut o astfel de dovadă de către reclamantele din cauză.
Printr-un al doilea motiv de recurs recurenta a susținut, în contextul prezentării situației de fapt referitoare la emiterea Deciziei nr. 6943 din 18 noiembrie 2009, că atât primul cât și cel de-al doilea raport de evaluare au fost comunicate reclamantelor care, potrivit pct. 16.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aveau posibilitatea de a formula obiecțiuni față de valoarea astfel stabilită, ceea ce însă nu s-a întâmplat, cu privire la cel de-al doilea raport de evaluare.
S-a mai susținut că este demonstrată comunicarea noului raport de evaluare întocmit de expertul C.P., prin înscrisul anexat motivelor de recurs, semnat de reclamanta M.A.S., aceasta exprimându-și acordul și în numele reclamantei L.G.S.
4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului ca și sentința atacată prin prisma criticilor formulate ca și față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, înalta Curte, reține că nu sunt fondate criticile recurentei-pârâte față de considerentele în continuare arătate.
Primul motiv de recurs vizând neîndeplinirea de către intimatele-reclamante a procedurii prealabile obligatorii, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată, nu este întemeiat.
în acord cu cele reținute și de prima instanță pe acest aspect, înalta Curte, apreciază că înscrisurile depuse la dosar chiar de către autoritatea recurentă (filele 50 și 51), constând în răspunsurile adresate reclamantelor la memoriile depuse în legătură cu contestarea emiterii Deciziei nr. 6943 din 18 noiembrie 2009, la 12 mai 2010, anterior introducerii acțiunii la data de 17 iunie 2010, demonstrează tocmai parcurgerea și respectarea în cauză a procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată.
Nefondate sunt și criticile recurentei vizând modalitatea de soluționare de către prima instanță a fondului cauzei.
Actele și lucrările dosarului atestă, necontestat de altfel, că în dosarul reclamantelor intimate, înregistrat la autoritatea recurentă, a fost efectuat un prim raport de evaluare (evaluator H.A.) în anul 2008 care a stabilit că valoarea aferentă imobilului teren în Municipiul Ploiești, suma de 530.587 RON.
Apreciind că valoarea estimată nu este corectă, în ședința din data de 23 iulie 2009, autoritatea recurentă a dispus reatribuirea dosarului către un alt evaluator (evaluator C.P.) care a procedat la efectuarea unui nou raport de evaluare prin care s-a stabilit drept valoare a imobilului notificat de reclamante, suma de 272.700 RON.
Contrar celor susținute de recurente, înalta Curte, apreciază că înscrisurile depuse în copie la dosar, conținând pretinsa dovadă de primire de către reclamantă a celui de-al doilea raport de evaluare nu sunt relevante pentru a se putea determina, cu deplină certitudine, comunicarea integrală a noului raport, cu atât mai mult cu cât, chiar recurenta a afirmat că aceasta nu s-a putut realiza prin serviciile poștale care au indicat că reclamatele nu au fost găsite acasă. Mai mult, reclamantele au dovedit prin actele depuse că au solicitat în mai multe rânduri o copie de pe noul raport, fără rezultat însă (fila 56).
în opinia înaltei Curți, suficientele dubii demonstrate de reclamante, în legătură cu pretinsa comunicare a raportului de evaluare la care se adaugă susținerea neargumentată a recurentei în sensul că s-a procedat și la comunicarea prin poștă deși se pretinde luarea la cunoștință personală la 11 noiembrie 2009 (fila 11 dosar recurs), conturează lipsa luării la cunoștință, în mod efectiv, de conținutul celui de-al doilea raport de evaluare, ceea ce evident este de natură a le prejudicia pe reclamantele-intimate, prin anihilarea dreptului acestora, consacrat legal (pct. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005) de a formula obiecțiuni, anterior emiterii Deciziei nr. 6943 din 18 noiembrie 2009.
în aceste condiții, înalta Curte, apreciază că în mod corect judecătorul fondului a reținut că actul administrativ atacat a fost nelegal emis, astfel că a dispus anularea lui, cu obligarea autorității recurente la reluarea procedurii, cu respectarea normei legale sus-arătate, acordându-se posibilitatea efectivă a tuturor părțile interesate la exercitarea drepturilor și căilor de apărare prevăzute.
Drept urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul de față.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5427/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5369/2011. Contencios → |
|---|
