ICCJ. Decizia nr. 5484/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5484/2011
Dosar nr. 10/32/2011
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul V.B.C. a solicitat în contradictoriu cu CONSILIUL SUPERIOR al MAGISTRATURII:
- anularea parţială a Hotărârii Plenului CONSILIULUI SUPERIOR al MAGISTRATURII nr. 886 din 14 octombrie 2010 privind validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, desfăşurat în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010, prin care se constată neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare;
- constatarea nelegalităţii testării psihologice, precum şi a reexaminării psihologice, care au fost efectuate după susţinerea concursului de admitere la INM şi după declararea reclamantului ca admis la concursul de admitere la INM, contrar prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, a art. 2 din Hotărârea CSM nr. 439/2006 de aprobare a regulamentului privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a INM, dar şi cu încălcarea principiilor fundamentale privind transparenţa şi egalitatea, consacrate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi de art. 1 alin. (2) din Hotărârea CSM nr. 439/2006;
- obligarea CSM la validarea dosarului reclamantului de candidat admis la concursul de admitere la INM şi înscrierea în lista definitivă a candidaţilor declaraţi admişi la concursul de admitere la INM din Anexa nr. 2 la hotărâre, conform art. 27 din Hotărârea CSM nr. 439/2006 de aprobare a Regulamentului privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a INM şi recunoaşterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere în INM;
- obligarea CSM la reînscrierea reclamantului ca auditor de justiţie, cursant la INM în promoţia 2011 - 2013 sau în următorul an soluţionării acestui litigiu;
- constatarea nulităţii absolute a lucrării nr. 29.088/1154/2010 de respingere a plângerii prealabile, adoptată de plenul CSM în şedinţa din data de 11 noiembrie 2011.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 37 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul V.B.C. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în sensul că a fost constatată nelegalitatea art. 27 şi art. 29 din Hotărâre CSM nr. 439/2006 de aprobare a Regulamentului privind concursul de admitere şi examenul de absolvire la INM, precum şi nelegalitatea testării psihologice şi a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate după susţinerea concursului de admitere la INM desfăşurat în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010;
Instanţa a dispus anularea parţială a Hotărârii Plenului CSM nr. 886 din 14 octombrie 2010 privind validarea rezultatelor concursului de admitere la INM, respectiv a art. 4, doar cu privire la constatarea neîndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2), lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare de către reclamantul V.B.C. şi a obligat pârâtul la înscrierea reclamantului pe lista definitivă a candidaţilor admişi la INM din Anexa 2 la hotărâre, la validarea dosarului acestuia şi la recunoaşterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la INM.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul V.B.C. a participat la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii organizat în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010, fiind declarat „admis", conform tabelului privind rezultatele finale, acesta figurând la poziţia 61 cu media finală 7,176, obţinând la proba eliminatorie nota 5,325 cu 71 puncte, la raţionamentul logic a realizat 68 de puncte şi nota 1,020, la interviu 90,6 puncte - nota 0,906.
Ulterior publicării tabelului privind rezultatele finale, în perioada 26 septembrie 2010-2 octombrie 2010, candidaţii declaraţi admişi au susţinut teste psihologice în urma cărora reclamantul a primit calificativul respins. împotriva acestui calificativ a formulat contestaţie, fiind reexaminat pe data de 8 octombrie 2010, iar în urma reexaminării a primit acelaşi calificativ.
Prin Hotărârea nr. 886 din 14 octombrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât la art. 4, că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, prin aceeaşi hotărâre constatându-se la art.3 că numai candidaţii din Anexa 2 îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de articolele menţionate mai sus.
Instanţa de primă jurisdicţie, analizând dispoziţiile legale incidente în cauză a constatat că rezultă fără vreun dubiu faptul că îndeplinirea cumulativă a condiţiilor enumerate la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 este cerută la înscriere şi condiţia prevăzută la lit. e) în art. 14, respectiv ca persoana să fie aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, nu poate fi socotită separat de celelalte condiţii cerute a fi îndeplinite cumulativ cu aceasta, ca fiind o condiţie transformată individual într-o probă eliminatorie.
De altfel, a constatat instanţa de fond, că îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 este atributul comisiei de admitere, conform dispoziţiilor art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, dispoziţie care conduce la aceeaşi teză, respectiv că prin această lege s-a stabilit că testarea din punct de vedere medical şi psihologic face parte din condiţiile cumulative ce trebuie îndeplinite înaintea susţinerii şi promovării concursului de admitere la INM.
Cu toate că dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, la care face trimitere şi art. 2 din Hotărârea CSM nr. 439/2006, nu lasă posibilitatea interpretării, în art. 27 din Hotărârea nr. 439/2006 a CSM se stabileşte că vor fi programaţi candidaţii admişi pentru a se prezenta la vizita medicală şi la testarea psihologică, iar la alin. (2) se stabileşte că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi validează rezultatele concursului. Candidaţii inapţi pentru exercitarea funcţiei, din punct de vedere medical, din punct de vedere psihologic, precum şi cei care nu se bucură de o bună reputaţie sunt declaraţi respinşi.
De asemenea, dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Hotărârea nr. 439/2006 a CSM menţionează că testarea psihologică constă în susţinerea unui test scris şi a unui interviu în faţa unui psiholog desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii din rândul specialiştilor din cadrul Consiliului, curţilor de apel, precum şi din tabelul psihologilor acreditaţi de Colegiul Psihologilor din România. Rezultatele testării psihologice sunt concretizate într-un raport, care cuprinde profilul psihologic al fiecărui candidat, precum şi calificativul "Admis" sau "Respins", iar la alin. (5) se prevede: Calificativul acordat de comisia de reexaminare psihologică este definitiv şi se publică în condiţiile alin. (2).
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că dispoziţiile din articolele nr. 27 şi 29 din Regulament sunt nelegale prin faptul că sunt contrare dispoziţiilor din art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în sensul că verificarea aptitudinilor psihologice ale candidaţilor la concursul de admitere la INM, reprezintă o condiţie prealabilă şi nu o probă eliminatorie ulterioară susţinerii concursului de verificare a cunoştinţelor profesionale, cu toate că legiuitorul a înţeles să reglementeze existenţa unor aptitudini psihologice specifice funcţiei de judecător sau procuror, ca pe o condiţie prealabilă, alături de celelalte condiţii menţionate la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pentru înscrierea la concursul de admitere la INM.
Curtea a apreciat că sunt fondate criticile reclamantului referitoare la nelegalitatea testării psihologice, a reexaminării psihologice, operaţiuni care au avut la bază prevederile din Hotărârea CSM nr. 439/2006, respectiv ale art. 27 şi art. 29, dispoziţii nelegale şi este, de asemenea, întemeiată cererea privind anularea parţială a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 886 din 14 octombrie 2010 privind validarea rezultatelor concursului de admitere la INM, desfăşurat în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010.
Ca o consecinţă a admiterii primelor două capete de cerere, urmează a fi admise cererile reclamantului privind înscrierea acestuia pe lista definitivă a candidaţilor admişi la INM din Anexa 2 la hotărâre, la validarea dosarului reclamantului de către CSM şi la recunoaşterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la INM.
Chiar dacă lipseşte avizul psihologic, instanţa nu se substituie comisiei de organizare a concursului sau celei de testare psihologică, ci raportat la dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, precum şi ale dispoziţiilor art. 12 din aceeaşi lege, instanţa apreciază că reclamantul a promovat concursul şi nu i se poate imputa acestuia culpa pârâtei în nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la modalitatea de organizare a concursului.
Cât priveşte cererea reclamantului privind reînscrierea acestuia ca auditor de justiţie, cursant la INM în promoţia 2011 - 2013 sau în următorul an soluţionării litigiului, ca efect al admiterii primelor două capete de cerere, recunoaşterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la INM, implică inclusiv înscrierea reclamantului ca auditor de justiţie, cursant la INM însă modalitatea şi perioada de înscriere (în promoţia 2011 - 2013 sau în anul următor soluţionării litigiului sau în alt an) poate fi stabilită doar de către pârâtă, fiind un atribut exclusiv al acesteia, la momentul de faţă neexistând dovezi în sensul existenţei unui refuz, respectiv că aceasta nu ar recunoaşte reclamantului toate drepturile ce decurg din calitatea sa de candidat admis la concursul de admitere la INM, ce ar implica o obligaţie de a face în sarcina acesteia.
Referitor la cererea privind constatarea nulităţii absolute a lucrării nr. 29088/1154/2010 de respingere a plângerii prealabile, adoptată de Plenul CSM în şedinţa din 11 noiembrie 2010, instanţa a constatat că aceasta a rămas fără obiect, având în vedere că acţiunea reclamantului a preluat toate capetele de cerere care au făcut obiectul plângerii prealabile, capete de cerere ce au fost analizate de către instanţă.
3. Recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, arătând că din interpretarea dispoziţiilor legale rezultă că reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii de a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum şi parcurgerea etapelor de formare, perfecţionare şi promovare a judecătorilor şi procurorilor.
Recurentul a arătat că prin Regulamentul atacat, Consiliul Superior al Magistraturii nu a făcut decât să respecte dispoziţiile Legii nr. 303/2004, stabilind procedura de organizare şi desfăşurare a concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii.
S-a arătat că verificarea îndeplinirii condiţiilor de participare la concurs, validarea rezultatelor obţinute de participanţi şi faptul de a le face publice sunt etape inerente în contextul organizării unui concurs.
S-a susţinut că excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 29 din Regulament este neîntemeiată şi în mod greşit a fost admisă de instanţa de fond.
Cu privire la fondul cauzei, s-a susţinut că a fost respectată procedura prevăzută de dispoziţiile legale şi regulamentare referitoare la testarea psihologică, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu are competenţa de a cenzura calificativul definitiv acordat de comisia de examinare psihologică.
S-a arătat că în lipsa unei atestări de specialitate a împrejurării că un candidat este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei, nici instanţa de judecată nu se poate substitui comisiilor de examinare psihologică în aprecierea îndeplinirii acestei condiţii.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului de faţă, mai înainte de a analiza motivele formulate, a constatat că cererea nu a fost timbrată, deşi recurentul a fost citat cu menţiunea achitării taxei datorate.
In conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei şi cu 0,15 lei timbru judiciar conform prevederilor OG nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.
Având în vedere faptul că recurentul nu şi-au îndeplinit obligaţia ce îi revenea, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (1) din OG nr. 31/1995 şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul formulat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 37 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5422/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5487/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
