ICCJ. Decizia nr. 5500/2011. Contencios. Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5500/2011
Dosar nr.40507/3/2009
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea formulată la data de 13 octombrie 2009 reclamanta T.E.N. a solicitat instanţei de contencios administrativ obligarea pârâtului SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII - UNITATEA MILITARĂ 0198 BUCUREŞTI să-i comunice informaţiile de interes public solicitate în baza art. 5 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) din Legea nr. 544/2001.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 4674 din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta T.E.N. prin procurator T.C. în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII - UNITATEA MILITARĂ 0198 BUCUREŞTI, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1098 din 01 aprilie 2010 Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum şi împrejurarea că reclamanta şi-a modificat acţiunea, precizând că temeiul legal al acţiunii sale este art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele dosarului, Curtea a reţinut că reclamanta a solicitat pârâtului să-i comunice dacă are în structura sa o unitate denumită „Policlinica Corpului Diplomatic".
Prin adresa nr. 78956 din 12 octombrie 2009 pârâtul a răspuns reclamantei că în cadrul S.R.I. nu a funcţionat o structură cu denumirea „Policlinica Corpului Diplomatic".
În raport cu situaţia de fapt reţinută, Curtea constată că pârâtul a răspuns la petiţia reclamantei, situaţie în care nu se poate reţine în sarcina sa existenţa unui refuz nejustificat, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, iar împrejurarea că răspunsul dat de pârât nu corespunde aşteptărilor reclamantei este nerelevantă.
3. Recursul declarat de T.E.N.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond arătând că instanţa şi-a bazat hotărârea pe un răspuns fals al pârâtei şi care ascunde justiţiei adevărul.
Recurenta a arătat că intimata-pârâtă nu a răspuns esenţei actului dedus judecăţii, întrucât nu a răspuns solicitărilor formulate expres de reclamantă.
A criticat hotărârea instanţei de fond pentru că nu a cercetat motivele acţiunii introductive, înscrisurile dosarului şi întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare.
A criticat hotărârea instanţei de fond întrucât a avut în vedere răspunsul dat de autoritatea pârâtă, fără a cerceta dovezile depuse la dosar.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul principal al cauzei deduse judecăţii îl reprezintă obligarea pârâtei la soluţionarea cererii reclamantei, aşa cum a solicitat expres prin cererea introductivă, respectiv obligarea pârâtului SRI de a soluţiona petiţiile reclamantei.
Instanţa de control judiciar reţine că recurenta-reclamantă a invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea, respectiv de a răspunde pretenţiilor sale, de a-i fi comunicat un răspuns în sensul indicat în cererea de comunicare a informaţiilor, respectiv de a se transmite răspunsul exact la întrebarea dacă SRI a avut ca structură internă, unitate sau subunitate, cu sau fără personalitate juridică proprie între 01 iulie 1994 şi data de 02 iunie 1996 o structură organizatorică, unitate sau subunitate numită Policlinica Corpului Diplomatic, a cărei salariată ar fi fost petenta timp de 23 de luni, iar dacă a existat, a solicitat comunicarea Ordinului de înfiinţare/desfiinţare a acestei instituţii şi comunicarea numelui celui care a fost la conducerea acestei instituţii.
In cauza de faţă însă recurenta-reclamantă nu a dovedit existenţa refuzului nejustificat din partea autorităţii pârâte de a răspunde sau a soluţiona cererile, deoarece răspunsul transmis de autoritatea pârâtă sesizată nu echivalează cu un refuz nejustificat, în sensul prevederilor legale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Definiţia excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
In cauza de faţă, nu îi poate fi imputată pârâtului împrejurarea că nu a procedat, urmare a cererii reclamantei, la comunicarea unui răspuns, întrucât prin adresa nr. 78956 din 12 octombrie 2009 pârâtul a răspuns reclamantei că în cadrul S.R.I. nu a funcţionat o structură cu denumirea „Policlinica Corpului Diplomatic ".
In aceste condiţii, cum refuzul pârâtului de rezolvare favorabilă a cererii reclamantei se priveşte ca fiind justificat, se constată că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, întrucât soluţia dată cererii a avut un temei legal.
în cauză reclamantei i s-a dat răspuns, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 544/2001, iar împrejurarea că aceasta este nemulţumită de răspunsul primit nu echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare şi nici nu conferă dreptul la despăgubiri pentru repararea pagubei, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Faptul că cererea reclamantei nu a fost soluţionată în modalitatea pretinsă de acesta nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004, răspunsul neputând fi condiţionat de soluţionarea favorabilă a cererii formulate.
Nu poate fi reţinută critica recurentei cu privire la aspectul de nelegalitate pretins al răspunsului primit, în sensul că răspunsul este fals şi ascunde justiţiei adevărul, întrucât înscrisul respectiv nu a fost constatat/înscris fals.
Nici celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă nu pot fi reţinute, întrucât hotărârea instanţei de fond a fost motivată în fapt şi în drept şi, pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge recursul formulat de T.E.N. împotriva sentinţei nr. 4674 din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5498/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5504/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
