ICCJ. Decizia nr. 5498/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5498/2011
Dosar nr. 28/33/2011
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta B.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în baza raportului de evaluare, cuprinzând valoarea despăgubirilor actualizate cu indicele de inflaţie aferente imobilului în suprafaţă de 300 mp, situat în Cluj-Napoca, judeţul Cluj.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 78 din 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă acţiunea reclamantei B.E. în contradictoriu cu COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR BUCUREŞTI, în sensul că a fost obligată pârâta să procedeze la parcurgerea etapei privind evaluarea imobilului ce face obiectul dosarului nr. 42023/CC/, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că primarul municipiului Cluj-Napoca a emis Dispoziţia nr. 1578 din 29 februarie 2008 de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului şi s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei.
Instanţa de fond a reţinut că în Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost prevăzută o procedură administrativă care vizează analizarea, sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi sub aspectul cuantumului pretenţiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 şi soluţionate, fie printr-o dispoziţie ce conţine oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, respectiv data de 25 iulie 2005, fie printr-o decizie/dispoziţie de propunere privind acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
După primirea dosarelor, pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor asigurat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a procedat la analizarea dosarului în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
Ulterior acestei analize, dosarele în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, vor fi transmise evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate în mod aleatoriu de către Comisia Centrală, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
In baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Ulterior după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acţiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operaţiunilor de plată.
Pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor, care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care conform art. 13 alin. (1) lit. a) şi lit. b) are doua atribuţii principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire şi ia alte măsuri legale necesare aplicării acestei legi.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a parcurs toate procedurile instituite în favoarea sa, căci nu au fost parcurse toate etapele în faţa autorităţilor administrative investite în această procedură, astfel că acţiunea apare ca fiind întemeiată în sensul în care a fost precizată, doar în ceea ce priveşte parcurgerea etapei evaluării.
3. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond numai în ceea ce priveşte greşita obligare a acestei autorităţi la plata cheltuielilor de judecată. A precizat că la data de 03 martie 2011 dosarul nr. 42023/CC a fost trimis la evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare şi astfel a solicitat respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
In conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenţii.
Având ca fundament aceste dispoziţii legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părţii.
Or, în cauza dedusă judecăţii, faţă de soluţia de admitere a acţiunii reclamantei, s-a impus necesitatea acordării cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.
Fiind stabilit aspectul culpei autorităţii pârâte pentru nesoluţionarea cererii până la data introducerii acţiunii reclamantei, a fost obligată această parte la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 78 din7 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5492/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5500/2011. Contencios. Comunicare informaţii... → |
|---|
