ICCJ. Decizia nr. 567/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 567/2011

Dosar nr. 3074/257/2009

Şedinţa publică din 2 februarie 2011

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentinţa nr. 53/ CA din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.R. reprezentat de M.F.P. şi a G.R. prin S.G. şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V.Ş.V. împotriva S.R. reprezentat prin M.F.P. şi G.R. prin S.G.G.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea introductivă reclamantul V.Ş.V. a chemat în judecată S.R. şi G.R. solicitând eliberarea unei cărţi de identitate pe numele V.Ş.V., născut la data de 14 noiembrie 1971 în localitatea Dumbrăveni, jud. Sibiu. Motivarea cererii sale, reclamantul învederează că a fost obligat de către angajaţii instituţiilor locale de la Poliţia Dumbrăveni şi Poliţia Mediaş, respectiv S.E.P. Dumbrăveni şi Mediaş, să plimbe dosarul cu actele necesare eliberării actului de identitate, instituţiile menţionate declinându-şi reciproc responsabilitatea de a-i elibera cartea de identitate.

Reclamantul susţine că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 646/2002 a solicitat Primăriei Dumbrăveni atribuirea unui teren pentru construirea unei locuinţe în scopul de a se stabili în comuna Şaroş pe Târnave, iar după ce a obţinut pe cale judecătorească dreptul de a se stabili în această comună, i s-au creat în mod sistematic probleme pentru a nu putea construi o locuinţă, una dintre aceste probleme fiind refuzul autorităţilor locale de a-i elibera actul de identitate.

Pârâtul S.R. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în cauza ce are ca obiect obligaţia de a face, respectiv de a elibera reclamantului carte de identitate, precizând că în conformitate cu prevederile OUG nr. 97/2005, atribuţiile în răspunderile privind administrarea, gestionarea, întocmirea şi eliberarea actelor de identitate cetăţenilor români revin Ministerului Administraţiei şi Internelor şi unităţilor subordonate la nivel local.

G.R. a depus întâmpinare, prin care, de asemenea, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că în calitate de organ colegial a cărui activitate se materializează în adoptarea de hotărâri şi ordonanţe, Guvernul poate sta în judecată în calitate de pârât numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă. Guvernul nu are competenţa de a dispune eliberarea cărţilor de identitate, astfel că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că OUG nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români constituie cadrul care reglementează evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, prin care se asigură realizarea raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice şi instituţiile statului de drept.

Potrivit dispoziţiilor acestui act normativ, atribuţiile privind administrarea, gestionarea, întocmirea şi eliberarea actelor de identitate cetăţenilor români revin Ministerului Administraţiei şi Internelor prin I.N.E.P. împreună cu serviciile publice comunitare de evidenţa populaţiei.

În speţă, reclamantul a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi să-i elibereze cartea de identitate, însă potrivit art. 14 alin. (l) din OUG nr. 97/2005, actul de identitate se eliberează de către serviciul public comunitar de evidenţa persoanelor de la locul de domiciliu sau reşedinţă al persoanei fizice, pe baza cererii scrise a acesteia sau, în cazul persoanelor fizice puse sub interdicţie, a reprezentantului său legal.

În consecinţă, nici S.R. şi nici G.R. nu au atribuţii în ceea ce priveşte eliberarea actelor de identitate, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâţi va fi admisă, cererea reclamantului urmând să fie respinsă ca formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, fără a prezenta motivele de recurs în termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând cu prioritate excepţia invocată din oficiu, a constatat că recurentul nu a respectat dispoziţiile art. 303 C. proc. civ., situaţie în care va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 306 C. proc. civ. şi va constata nul recursul declarat.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (l) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 302 C. proc. civ., a constatat că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale prevăzute de lege în termenul arătat.

În aceste condiţii, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege.

Văzând dispoziţiile art. 302 C. proc. civ., raportate la art. 301, 303, 101 şi 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru depunerea motivelor de recurs, precum şi modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că recurentul nu a respectat dispoziţiile procedurale prevăzute de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (l) C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (l), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.

Întrucât recurentul nu a respectat dispoziţiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârii instanţei de fond, Înalta Curte, văzând dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancţiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul formulat de V.Ş.V. împotriva sentinţei nr. 53/ CA din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 567/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs