ICCJ. Decizia nr. 563/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 563/2011
Dosar nr.3588/306/2008
Şedinţa publică de Ia 2 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 70 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia a fost respinsă excepţia lipsei procedurii prealabile şi a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.E. în contradictoriu cu pârâţii S.S.P.R. şi C.P.R. din Decembrie 1989.
Instanţa a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli de judecată avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 3588/306/2008, reclamantul B.E. a chemat în judecată pârâtul S.S.P.R. din Decembrie 1989 solicitând prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâtului să-i recunoască calitatea de luptător care a contribuit la victoria revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pe cale de consecinţă să îi elibereze certificatul doveditor al calităţii de revoluţionar conform Legii nr. 341/2004.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că, la data de 24 februarie 2005, a solicitat pârâtului prin cererea înregistrată sub nr. 18/1631/AS să-i recunoască calitatea de luptător în Revoluţia din Decembrie 1989 şi să-i elibereze certificatul constatator, însă prin răspunsul dat i s-a comunicat că trebuie să se adreseze instanţei de judecată.
În baza art. 15 din Legea nr. 146/1997 acţiunea s-a constatat scutită de taxa de timbru.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă, a invocat excepţiile lipsei competenţei materiale a judecătoriei, lipsei procedurii prealabile, lipsei calităţii procesuale pasive, tardivităţii şi inadmisibilităţii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 5146/2008 pronunţată la data de 15 septembrie 2008, Judecătoria Sibiu a admis excepţia lipsei competenţei materiale a judecătoriei şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Sentinţa a devenit irevocabilă prin respingerea recursului reclamantului de către Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 254/ C din 02 aprilie 2009.
Pe rolul Curţii de apel cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr la 10 aprilie 2009.
Prin Decizia nr. 46 din 09 iunie 2009 a decanului Baroului Alba a fost acordată asistenţă juridică gratuită reclamantului, ca urmare a adresei efectuate în cauză de către instanţă.
La data de 16 decembrie 2009, reclamantul a depus o precizare de acţiune prin care cheamă în judecată şi C.P.R. din decembrie 1989 în calitate de pârâtă.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul S.S.P.R. din Decembrie 1989 a invocat excepţiile lipsei procedurii prealabile, prematurităţii, inadmisibilităţii, lipsei calităţii procesuale pasive şi tardivităţii iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Excepţia lipsei procedurii prealabile a fost justificată de faptul că reclamantul nu a îndeplinit procedura specială stabilită de art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004.
Excepţia prematurităţii a fost justificată de faptul că nu a expirat termenul final de preschimbare a certificatelor prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 şi prorogat la 01 ianuarie 2010 prin OUG nr. 84/2009.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost justificată de împrejurarea că Legea nr. 341/2004 şi HG nr. 1412/2004 nu stabilesc obligaţia de eliberare a certificatelor de revoluţionar preschimbate pentru dosarele incomplete, termenul de preschimbare nu a expirat, nu a fost publicată lista finală, conform art. 19 şi 20 din HG nr. 1412/2004, iar reclamantul nu a formulat contestaţie către C.P.R. din decembrie 1989.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 42/1990 şi este justificată de faptul titlurile de erou martir şi luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 erau conferite de Preşedintele României la propunerea Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, comisie care şi-a încetat activitatea iar S.S.P.R. din Decembrie 1989 nu a avut şi nici nu are atribuţii cu privire la aceste aspecte.
Excepţia tardivităţii a fost invocată pentru faptul că acordarea titlurilor de erou martir şi luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 s-a realizat la propunerea Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 prin decrete prezidenţiale emise în perioada 1999 - 2000.
Prin decretul nr. 571/2000 s-a atribuit titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 şi persoanelor cărora comisia le-a eliberat certificate de revoluţionar dar care nu au fost cuprinse în decretele publicate până în acel moment, însă reclamantul nu se încadrează în nici o categorie, astfel că la acest moment nu mai poate solicita eliberarea unui astfel de certificat în condiţiile în care Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi-a încetat activitatea iar S.S.P.R. din Decembrie 1989 are atribuţii doar cu privire la preschimbarea acestor certificate.
Examinând în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepţiile invocate instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin petiţia nr. 1631VAS din 24 februarie 2005 reclamantul B.E. a solicitat S.S.P.R. să-i recunoască calitatea de luptător în Revoluţia din Decembrie 1989 şi să-i elibereze noul tip certificatul constatator conform Legii nr. 341/2004.
În urma acestei petiţii, între cele două părţi se poartă o amplă corespondenţă, iar la data de 25 ianuarie 2008 S.S.P.R. îi comunică adresa nr. 18/418 prin care i se respinge cererea, justificat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi primit certificat doveditor şi brevet în temeiul Legii nr. 42/1990 şi nici că ar fi depus cerere la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 pentru eliberarea acestui certificat.
Faţă de acest refuz reclamantul sesizează, la data de 23 iunie 2008, instanţa de judecată pentru sancţionarea refuzului de eliberare a certificatului.
În ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile se constată că aceasta este neîntemeiată întrucât formula procedurală folosită de reclamant este cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi ca urmare sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Raportat la susţinerea pârâtului privind nerealizarea procedurii prealabile speciale reglementată de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, instanţa reţine că aceasta nu poate fi apreciată ca un fine de neprimire în prezenta cauză în condiţiile în care C.P.R. din Decembrie 1989 i-a dat un răspuns negativ încă din anul 2006, astfel că o nouă solicitare în acest sens, pe aceeaşi problemă, ar fi avut caracter superfluu şi ar fi reprezentat o formalitate inutilă.
Cum scopul procedurii prealabile este cel de a corecta eventualele neregularităţi ale actului administrativ, este evident că odată ce solicitarea reclamantului a primit deja un răspuns negativ reiterarea solicitării ar fi lipsită de finalitate practică.
Examinând excepţia inadmisibilităţii instanţa de fond a constatat că aceasta este întemeiată şi ca urmare a admis excepţia pentru următoarele considerente:
Legea nr. 341/2004 (M. Of. nr. 654/20.07.2004) nu prevede acordarea de noi certificate pentru persoane cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluţionar în temeiul Legii nr. 42/1990, ci doar posibilitatea preschimbării certificatelor persoanelor în urma analizei dosarelor de către instituţiile competente stabilite prin Legea nr. 42/1990 şi cărora le-a fost recunoscută calitatea de revoluţionar şi eliberat un act doveditor.
Metodologia şi procedura de verificare a dosarelor sunt stabilite prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 aprobate prin HG nr. 1412/2004 şi prin Regulamentul de organizare şi desfăşurare a lucrărilor şi şedinţelor Comisiei înfiinţată în cadrul S.S.P.R.
Din analizarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa a reţinut că se pune doar problema reanalizării dosarelor persoanelor cărora le-a fost atribuită în temeiul Legii nr. 42/2004 o anumită calitate pentru a vedea dacă acestea îndeplinesc, pe de o parte, condiţiile prevăzute de HG nr. 566/1999, iar, pe de altă parte, noile condiţii prevăzute de Legea nr. 341/2004 şi nu presupune analizarea altor dosare aparţinând persoanelor care nu deţin până în prezent nici o calitate dobândită în temeiul Legii nr. 42/1990 abrogată prin art. 17 din Legea nr. 341/2004.
Susţinerea reclamantului privind depunerea documentaţiei la Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 este nedovedită în condiţiile în care numărul indicat de acesta XXIII/969/1997 nu se regăseşte în evidenţa comisiei, iar înscrisul aflat la, pretins a proveni de la d-nul C.I., nu este suficient pentru a face această dovadă, el nefiind însoţit de nici un înscris cu dată certă care să provină din arhiva comisiei respective şi care să sprijine susţinerile sale.
Cum reclamantul nu deţine nici un titlu emis în temeiul Legii nr. 42/1990 şi nici nu face dovada că a depus dosarul la Comisie şi nu i s-a eliberat certificat datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate potrivit art. 10 din HG nr. 1412/2004, acţiunea acestuia formulată în temeiul Legii nr. 341/2004 este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare, iar analizarea celorlalte excepţii nu a mai fost realizată, văzând soluţia dată excepţiei de inadmisibilitate în cauză.
Faţă de soluţia dată şi faţă de prevederile art. 19 alin. (l) din OUG nr. 51/2008, instanţa a dispus ca reclamantul să plătească suma de 150 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată avansate de stat, pentru asistenţa juridică gratuită de care a beneficiat în acest caz.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
A arătat că a depus toată documentaţia necesară pentru obţinerea certificatului de revoluţionar, atât pentru Legea nr. 42/1990, cât şi pentru Legea nr. 341/2004.
A precizat că recursul vizează atât încheierea de şedinţă de la 3 martie 2010, cât şi sentinţa nr. 70/2010. A precizat situaţia de fapt a cauzei, arătând că încă din anul 1995 - 1996 s-a prezentat la S.S.P.R. pentru a-şi depune documentaţia, dar a fost permanent refuzat de personalul administrativ al acestei instituţii, fiind mereu tărăgănat, amânat şi dus în eroare.
A arătat că a înmânat dosarul său lui C.I. pentru a-l înregistra, iar ulterior acestui moment nu a primit nici un răspuns.
A precizat că a făcut demersuri pentru a i se comunica numărul de înregistrare al dosarului său, însă cu toate eforturile făcute nu a găsit nicio înţelegere la persoanele din instituţia S.S.P.R.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat., pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi eventual reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din OUG nr. 132/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (..) după verificare, se vor preschimba, la cererea titularului, de către S.S.P.R. din decembrie 1989, până la data de 31 martie 2008 inclusiv".
Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (l) şi (2) din HG nr. 1412/2004, impune obligaţia pentru S.S.P.R. din decembrie 1989, ca până la data de 31 martie 2008 să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate precum şi cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare.
În ceea ce priveşte procedura de contestare a modului de soluţionare a cererii, prin neefectuarea preschimbării certificatului, dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea procedurii prealabile, astfel cum e reglementată de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Conform textului de lege menţionat „Contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care se soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens" iar prevederile art. 20 alin. (l) din HG nr. 1412/2004 stabilesc faptul că persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestaţie la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. l".
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a reţinut că dreptul reclamantului B.E. de a face contestaţie, în conformitate cu art. 9 alin. (5) raportat la art. 20 alin. (l) din HG nr. 1412/2004, nu s-a născut, întrucât reclamantul nu are un certificat de revoluţionar emis în temeiul Legii nr. 42/1990.
Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că acţiunea promovată de B.E. este inadmisibilă, iar sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este temeinică şi legală şi, pe cale de consecinţă, recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de B.E. împotriva sentinţei nr. 70 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 559/2011. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 565/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
