ICCJ. Decizia nr. 5764/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5764/2011
Dosar nr. 2646/2/2010
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii D.C., S.I., I.M., I.G., L.E., M.G., P.V., E.C., B.C., B.G., P.M., U.C., S.N. şi P.L., procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând obligarea pârâtului să emită ordin de stabilire a noilor indemnizaţii brute lunare de salarizare potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 330/2009, care să cuprindă în cuantumul indemnizaţiei brute lunare aferente lunii mai 2009 (element de comparare), toate creşterile salariale, dispuse prin sentinţe, respectiv 5% începând cu 1 ianuarie 2007 faţă de nivelul lunii septembrie 2006, 2% începând cu luna martie 2007 faţă de nivelul lunii februarie 2007, 11% începând cu 01 octombrie 2007 faţă de nivelul lunii septembrie 2007, cu menţionarea corespunzătoare în cărţile de muncă.
La data de 04 octombrie 2010 pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii reclamanţilor ca neîntemeiată.
La aceeaşi dată pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a chemat în garanţie pe Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanţilor B.C. ş.a. să se dispună, prin aceeaşi hotărâre, ca Ministerul Finanţelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretenţiile reclamanţilor.
La data de 02 decembrie 2010, chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 838 din 4 februarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Finanţelor Publice; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii D.C., S.I., I.M., I.G., L.E., M.G., P.V., E.C., B.C., B.G., P.M., U.C., S.N. şi P.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că ordinul contestat a fost emis în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 330/2009, act normativ care instituie un nou sistem de salarizare bazat pe principiile supremaţiei legii, în sensul ca drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forţa legii, respectiv cel potrivit căruia în nivelul acceptat al indemnizaţiei lunare de încadrare se regăsesc sporurile, adaosurile salariale, majorările, precum şi alte drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a legii, prin hotărâri judecătoreşti, precum şi prin alte modalităţi.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menţionate, a art. 1 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa a respins cererea principală ca neîntemeiată.
În privinţa cererii de chemare în garanţie, instanţa a reţinut că Ministerului Finanţelor Publice îi revine sarcina de a elabora proiectele de rectificare bugetară în care s-ar include sumele necesare plăţii drepturilor băneşti ale reclamanţilor în cazul admiterii cererii acestora, astfel că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie Ministerul Finanţelor Publice.
Pe de altă parte, ca urmare a respingerii cererii reclamanţilor şi legăturii dintre soluţia dată cererii principale şi soluţia dată cererii de chemare în garanţie, în baza art. 60 şi 63 C. proc. civ., instanţa a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanţii D.C., B.C., B.G., E.C., I.M., I.G., L.E., M.G., P.V., P.L., P.M., S.N., S.I. şi U.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Astfel, atât actul contestat, pe de o parte, cât şi hotărârea ce face obiectul recursului de faţă, pe de altă parte, au fost date, în aplicarea prevederilor Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 18 alin. (1) din anexa VI la Legea nr. 330/2009 - Lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Titlul „Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei”, Secţiunea a 2-a „Salarizarea judecătorilor, a procurorilor, a personalului de specialitate juridică asimilat acestora, precum şi a magistraţilor-asistenţi“: „Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridica asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, nemulţumiţi de modul de stabilire a drepturilor salariale, prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile”.
De asemenea, prin alin. 2 al aceluiaşi articol se precizează că: “Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ si fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile”.
Aceste dispoziţii au caracter special, derogatoriu atât de la prevederile art. 299 C. proc. civ., cât şi ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte, subliniază faptul că procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat acestora şi magistraţilor-asistenţi din cadrul instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, începând cu data de 01 ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009, reglementată de art. 18 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009, are un caracter special în raport cu procedura generală de contestare a actelor administrative, reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În cauza de faţă, recurenţii-reclamanţi au formulat plângere împotriva Ordinului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nr. 82 din 26 ianuarie 2010, plângere care a fost soluţionată irevocabil de Curtea de Apel Bucureşti.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (2), anexa VI la Legea nr. 330/2009, împotriva hotărârii pronunţate nu se putea declara recurs.
După data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile legale citate au fost preluate de art. 7 alin. (1) şi (2) din Cap. VIII - „Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei”, Secţiunea I - „Dispoziţii comune”din Anexa nr. VI - „Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora: „Art. 7.
(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.
(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.”
Or, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Cum sentinţa civilă nr. 838 din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este irevocabilă, constatându-se întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.C., S.I., I.M., I.G., L.E., M.G., P.V., E.C., B.C., B.G., P.M., U.C., S.N. şi P.L., împotriva sentinţei civile nr. 838 din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5762/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5769/2011. Contencios → |
|---|
