ICCJ. Decizia nr. 5772/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5772/2011
Dosar nr. 1243/42/2010
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC D.C. SRL , în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova , în temeiul art. 215 din C. proc. fisc., republicat şi a normelor metodologice de aplicare, raportat la dispoziţiile art. 10 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată şi completată, a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere din 15 decembrie 2009, emisă de pârâtă.
Prin sentinţa nr. 57 din 17 februarie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a a nulat ca netimbrată acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Analizând cu prioritate excepţia de netimbrare a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta A.N.A.F., Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, instanţa a constatat că reclamanta SC D.C. SRL nu a achitat taxa judiciară de timbru legală, constând în taxă de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar de 0,30 RON, deşi a fost citată cu această menţiune, aşa cum reiese din măsurile dispuse de complet şi din dovada de îndeplinire a procedurii de citare şi nici nu s-a prezentat pentru a-şi susţine acţiunea şi pentru a-şi achita obligaţiile în ceea ce priveşte timbrajul.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora instanţele judecătoreşti nu se pot pronunţa asupra cererilor înainte de a fi îndeplinit timbrajul, instanţa de fond a dispus anularea acţiunii ca netimbrată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC D.C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată că deşi a timbrat cererea introductivă cu taxa judiciară de timbru de 40 RON [deşi conform art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 taxa era de 4 RON] şi timbru judiciar de 0,3 RON, instanţa, în mod eronat, a dispus citarea sa cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Mai arată recurenta-reclamantă că la termenul din data de 17 februarie 2011 cauza a fost strigată anterior prezentării reprezentantului său în sala de judecată şi instanţa, în mod greşit şi fără a mai cerceta actele dosarului, a rămas în pronunţare pe excepţia netimbrării cererii, invocată de pârâtă, astfel că reclamanta s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere referitor la existenţa, la dosarul cauzei, a dovezii achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
Având în vedere că împreună cu acţiunea introductivă reclamanta a depus la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru de 40 RON şi timbru judiciar de 0,3 RON, aceasta consideră că cererea sa era legal timbrată, iar instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, anulând acţiunea ca netimbrată.
În considerarea acestor motive, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi alin. (5) din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Ploieşti.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 1 şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, nerespectarea acestei obligaţii fiind sancţionată, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, cu anularea acţiunii sau cererii.
Înalta Curte constată însă, că la dosarul de fond recurenta-reclamantă a ataşat chitanţa pentru suma de 40 RON cu titlul de taxă de timbru, precum şi timbre judiciare în valoare de 0,30 RON.
Din examinarea înscrisurilor dosarului de fond nu rezultă nici că obligaţia de plată a sumei de 4 RON taxă judiciară de timbru şi 0,30 RON timbru judiciar ar fi fost dispusă în completarea diferenţei dintre taxa depusă de reclamanta-recurentă şi cea fixată de către instanţa de judecată, situaţie în care acesteia i s-ar fi putut într-adevăr imputa nerespectarea obligaţiilor fixate în sarcina sa.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1)-alin. (3) şi art. 313 teza I-a din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC D.C. SRL Ploieşti împotriva sentinţei nr. 57 din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5771/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5774/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
