ICCJ. Decizia nr. 5860/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5860/2011
Dosar nr. 10476/2/2009
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5114 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul H.M., şi a constatat în privinţa acestuia calitatea de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând următoarele:
La data de 23 septembrie 1982, pârâtul a semnat cu numele său real un angajament olograf prin care se angaja să sprijine în mod sincer şi organizat organele de securitate, să semnaleze orice faptă care contravine legilor statului, oricare ar putea afecta Securitatea statului român; în angajament se precizează că semnalările le va face în scris şi le va semna cu pseudonimul „C.D.";.
Acest angajament se regăseşte în dosarul având la C.N.S.A.S. cota R 188310, al cărui titular este pârâtul, recrutat pentru încadrarea informativă a unor locuitori din jud. Cluj, semnalaţi cu manifestări naţionalist-iredentiste, precum şi pentru cunoaşterea stării generale de spirit din localitatea sau de la locul de muncă, C.A.P. Chesău.
Anterior semnării angajamentului a fost întocmit, la data de 10 septembrie 1982, de către lt. col. CM. din cadrul Inspectoratului Judeţean Cluj, Serviciul 1, un raport privind cunoaşterea personală a pârâtului în care se menţionează că acesta dispune de calităţi şi posibilităţi pentru munca informativă, adoptă o atitudine corespunzătoare faţă de organele M.I., redând şefului de post până în prezent, unele aspecte privind starea de spirit a cetăţenilor din sat, cât şi despre activitatea ce se desfăşoară în cadrul CAP.
În consecinţă, se întocmeşte la data de 22 septembrie 1982 un raport cu propuneri de recrutare ca informator a pârâtului, iar la data de 23 septembrie 1982, de către şeful postului de Miliţie Mociu, un raport de investigaţii în care se consemnează că pârâtul a fost folosit după venirea din armată, ca persoană de sprijin pe linie de miliţie, furnizând unele date cu privire la modul de desfăşurare a activităţii în cadrul CAP, cât şi în legătură cu starea de spirit din comună.
Modul în care a decurs recrutarea pârâtului este relatat în raportul întocmit la 24 septembrie 1982 în care se precizează că acesta are posibilitatea de a semnala aspecte legate de atitudinea şi comportarea unor oameni, îndeosebi din rândurile tineretului, precum şi de activitatea unor turişti, îndeosebi din R.P.U. care vin în satul Chesău ca turişti sau în vizită la rude, fiind de acord să sprijine organele de Securitate.
În dosar se află copia dactilo a Notei informative dată de pârât la 28 ianuarie 1985, primită de lt. T.P. de la Inspectoratul Judeţean Cluj, Serviciul 1, în care pârâtul relatează referitor la evenimentele petrecute la data de 22 ianuarie 1985 că „numitul S. L, în seara zilei de 22 ianuarie 1985, aflat în stare de ebrietate, a avut unele ieşiri duşmănoase. Fapta s-a petrecut la bufetul din sat, unde cel în cauză a cântat cântece maghiare vechi cu conţinut naţionalist şi a adus injurii comuniştilor din România. Cel în cauză era împreună cu T.M. din satul Chesău, iar sursa a fost prezentă la injuriile adresate comuniştilor. Restul sursa le ştie de la oamenii din sat, cu care a purtat discuţii.";
Conform notei ofiţerului consemnată pe nota informativă, pârâtul (sursa) a furnizat nota în baza sarcinilor trasate, iar cele relatate se confirmă prin actele premergătoare efectuate, numitul S.I. fiind lucrat în supraveghere informativă pentru manifestări similare, dispunându-se ataşarea notei la mapa S.I. şi ca material de verificare la dosarul personal.
Originalul notei informative se află în dosarul având la C.N.S.A.S. cota I 211985 - titular SI, care a fost urmărit şi avertizat pentru manifestări naţionaliste.
Cu privire la activitatea desfăşurată de pârât au fost întocmite două note de analiză de către lt. col. CM. din cadrul Inspectoratului Judeţean Cluj, Serviciul 1, la datele de 22 octombrie 1983 şi 19 noiembrie 1984; în prima notă de analiză se menţionează că pârâtul a furnizat 5 note informative, toate de valoare operativă, prin care demască activitatea naţionalistă maghiară a unor persoane din satul Chesău, comuna Mociu, iar în baza acestor semnalări au fost depistate, documentate şi finalizate două anturaj e de persoane care, în mod frecvent, au cântat cântece cu caracter naţionalist - iredentist; în cea de-a doua notă este analizată activitatea pârâtului în anul 1984, an în care a furnizat 16 materiale informative despre elemente cu manifestări naţionaliste maghiare din satul Chesău şi în legătură cu unele aspecte negative din cadrul CAP.
Prima instanţă apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Potrivit acestor dispoziţii, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor.
Prima condiţie este îndeplinită, având în vedere că prin informaţiile furnizate în nota din data de 28 ianuarie 1985, pârâtul denunţa activităţi potrivnice regimului totalitar comunist şi anume adresarea unor injurii comuniştilor şi comentarii duşmănoase la adresa acestora.
De asemenea, este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie, aceste informaţii vizând îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 şi art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Susţinerea pârâtului că cea mai mare parte a relaţiilor sale cu autorităţile nu s-a produs cu lucrători ai Securităţii, interfaţa fiind şeful postului de Miliţie este irelevantă în cauză, în condiţiile în care nota informativă din 28 ianuarie 1985, în raport de care se reţine calitatea de colaborator al Securităţii, a fost primită de un lucrător al Securităţii - lt. T.P. din cadrul Inspectoratului Judeţean Cluj, Serviciul 1.
De altfel, şi în Nota de analiză din 22 octombrie 1983 se precizează că, iniţial, pârâtul a fost dat în legătura postului de miliţie Mociu, după care a fost luat în legătura ofiţerului care deserveşte această comună, pentru a-l forma şi a desfăşura o activitatea mai corespunzătoare cu acesta.
Cu privire la apărarea pârâtului, potrivit căreia informaţiile date de acesta Securităţii ar fi obligatoriu de furnizat chiar şi în condiţiile statului de drept, în condiţiile apariţiei unor manifestări iredentiste şi şovine, cu conţinut îndreptat împotriva unităţii şi integrităţii ţării, prima instanţă reţine că, relatând despre cântecele maghiare vechi cu conţinut naţionalist cântate de persoana care se afla deja în supraveghere informativă, pârâtul nu avea obligaţia de a relata că respectiva persoană a adresat injurii comuniştilor, fiind neîndoielnic faptul că asemenea relatări aveau consecinţe în ceea ce priveşte pe persoana semnalată cu astfel de comentarii duşmănoase referitoare la regimul comunist.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, considerând-o netemeinică şi nelegală, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
In motivarea recursului, pârâtul susţine, în esenţă, următoarele:
- prin hotărârea atacată se încalcă legea fundamentală a statului, din trecut şi din prezent, întrucât pârâtul, prin atitudinea blamată, nu a făcut decât să respecte obligaţia constituţională de fidelitate impusă cetăţenilor români, de a semnala orice manifestare iredentistă şi şovină;
- judecătorul naţional nu a soluţionat pricina şi din perspectiva ipostazei sale de judecător comunitar, întrucât a ignorat jurisprudenţa C.E.D.O., potrivit căreia datoria civică de contracarare a atacurilor la siguranţa statului şi la integritatea teritoriului său presupune rigori ce pot precumpăni asupra exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale;
- nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru atribuirea calificativului de „colaborator al Securităţii";, întrucât informaţiile furnizate de pârât nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, pe de o parte, şi cea mai mare parte a relaţiilor pârâtului cu autorităţile ordinii de drept nu s-au produs cu lucrători ai Securităţii, pe de altă parte;
- judecata nu a fost echitabilă, instanţa de fond împiedicând stabilirea adevărului, prin privarea pârâtului de posibilitatea aducerii în proces a dovezilor hotărâtoare, aflate în posesia reclamantului, respectiv a unor înscrisuri din care ar fi rezultat natura exactă a informaţiilor furnizate de pârât;
- hotărârea recurată tinde să restrângă, în mod abuziv, drepturile şi libertăţile fundamentale ale pârâtului, prin atribuirea şi publicarea unui calificativ blamant.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente materiei supuse analizei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază că, în cauză, nu subzistă motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea hotărârii recurate, după cum se va arăta în continuare.
Înalta Curte apreciază că prima instanţă a examinat şi valorificat în mod corect materialul probator existent la dosar, raportat la prevederile legale incidente, respectiv art. 2 lit. b) teza I-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Potrivit acestor prevederi legale, „colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului";.
Rezultă, din textul legal citat, că informaţiile furnizate trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, condiţii care sunt întrunite în cauza de faţă.
Astfel, aşa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, informaţiile furnizate de recurentul-pârât s-au referit explicit la manifestarea de către persoana denunţată a nemulţumirii sale faţă de regimul comunist, prin faptul că „a adus injurii comuniştilor din România";. Or, această manifestare a persoanei la care se referă informaţiile furnizate de recurent constituie, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, în sensul dispoziţiilor legale citate, iar denunţarea sa vizează, în mod evident şi implicit, îngrădirea dreptului la liberă exprimare şi a libertăţii opiniei persoanei denunţate, ceea ce satisface pe deplin condiţiile prevăzute de lege; nu poate fi reţinut argumentul recurentului, potrivit căruia condiţiile legale nu sunt îndeplinite, întrucât injuriile erau adresate „comuniştilor"; iar nu „regimului totalitar comunist";, ştiut fiind că regimul, ca orânduire socială şi ideologie, se identifica cu persoanele care îl susţineau şi promovau.
De asemenea, definiţia dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 noţiunii de „colaborator al Securităţii"; nu cere existenţa unei pluralităţi de acte de colaborare, fiind suficientă şi o singură informaţie care să respecte, însă, condiţiile susmenţionate, astfel că nu este fondată nici critica potrivit căreia „cea mai mare parte a relaţiilor pârâtului cu autorităţile ordinii de drept nu s-au produs cu lucrători ai Securităţii";, de vreme ce nota informativă din 28 ianuarie 1985, ce întruneşte condiţiile prevăzute de lege cu privire la informaţia furnizată, a fost dată unui lucrător al Securităţii.
Nefondate sunt şi criticile formulate prin prisma obligaţiei constituţionale de fidelitate şi a datoriei civice a cetăţenilor români de a contracara atacurile la siguranţa statului şi la integritatea teritoriului său, pe care recurentul susţine că le-a respectat prin furnizarea informaţiilor; aceasta, întrucât conţinutul notei ce a atras constatarea calităţii de colaborator al Securităţii atestă că, pe lângă informaţiile prin care „semnala o manifestare iredentistă şi şovină"; a persoanei vizate, recurentul a denunţat şi atitudinea potrivnică regimului comunist a acelei persoane.
Este, de asemenea, neîntemeiată critica vizând pretinsa privare a pârâtului de posibilitatea aducerii în proces a unor dovezi privind natura exactă a informaţiilor furnizate de acesta, întrucât, pe de o parte, natura informaţiilor rezultă în mod evident din nota informativă existentă la dosar şi, pe de altă parte, prin dovezile respective nu se tinde la probarea existenţei vreuneia din ipotezele prevăzute de teza a II-a şi a III-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care reprezintă singurele cauze de exonerare de la reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii; pentru aceleaşi considerente, înalta Curte apreciază ca fiind nerelevante soluţionării cauzei înscrisurile depuse la dosar de către recurent în recurs, în temeiul art. 305 teza a II-a C. proc. civ.
In sfârşit, neîntemeiată este şi critica potrivit căreia hotărârea recurată tinde să restrângă, în mod abuziv, drepturile şi libertăţile fundamentale ale pârâtului, prin atribuirea şi publicarea unui calificativ blamant, întrucât publicarea hotărârii judecătoreşti de soluţionare a acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia este o măsură care se realizează în temeiul legii (art. 12 din O.U.G. nr. 24/2008), neputându-se imputa instanţei de judecată acest aspect.
Pentru considerentele arătate, reţinând netemeinicia criticilor formulate de pârât, se va respinge ca nefondat recursul formulat de acesta, în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu consecinţa menţinerii ca fiind legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul H.M. împotriva sentinţei nr. 5114 din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5859/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 59/2011. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
