ICCJ. Decizia nr. 598/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 598/2011
Dosar nr. 35602/3/200.
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introductivă adresată Tribunalului Bucureşti, reclamanta D.G.A.S.P.C. Bacău a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.M.P.O.S.D.R.U. anularea Notei de Debit nr. 101 din 15 mai 2009 înregistrată la Autoritatea de Management cu nr. 1210/CI din 29 mai 2009 şi repararea pagubei în sensul stingerii debitului în valoare de 12.987,58 Euro.
Prin sentinţa civilă nr. 292 din 27 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul prezentei acţiuni îl constituie anularea notei de debit nr. 29 din 17 aprilie 2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – A.M.P.O.S.D.R.U. şi repararea pagubei cauzată de acest act administrativ, prin stingerea debitului stabilit în acest act.
Instanţa sesizată a reţinut că reclamanta şi-a precizat acţiunea, arătând că înţelege să se judece în contradictoriu exclusiv cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi că în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) din HG nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, chiar acest minister îndeplineşte funcţia de autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane" şi este emitentul actului a cărui anulare se cere în prezenta cauză, în calitatea sa de autoritate de management pentru programul menţionat.
Astfel, atât ca urmare a aplicării principiului disponibilităţii, prin faptul că reclamanta înţelege să se judece exclusiv cu acest pârât, cât şi pentru că însuşi ministerul are calitatea de emitent al actului contestat, instanţa a constatat că, în cauză, se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că revine Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.
Prin sentinţa nr. 4198 din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că reclamanta D.G.A.S.P.C. Bacău a implementat, în parteneriat cu Fundaţia de Sprijin Comunitar, proiectul Phare 2004/016-772 aprilie 02.03.02 ianuarie 110 „Reţeaua de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice".
Pentru finanţarea proiectului, D.G.A.S.P.C. Bacău a încheiat cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse contractul de finanţare Phare 2004/016-772 aprilie 02.03 ianuarie 110.
Contractul privind proiectul menţionat s-a semnat în data de 30 noiembrie 2006, iar la data de 22 ianuarie 2007 a început implementarea proiectului şi derularea activităţilor conform planului de acţiune din proiect.
Obiectivul specific al proiectului consta în dezvoltarea serviciilor sociale, în vederea promovării incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile, bazându-se pe principiul egalităţii de şanse, în condiţiile în care politica socială actuală se axează pe reducerea inegalităţilor şi a dezechilibrelor, respectiv pe promovarea coeziunii sociale.
Proiectul este în deplin acord cu obiectivele programului, având în vedere că îşi propune realizarea acestui serviciu printr-un proces de consultare şi participare continuă a reprezentanţilor autorităţilor locale, unul din obiectivele principale fiind construirea unui parteneriat activ intre reprezentanţii comunităţii şi furnizorii de servicii sociale.
La data de 22 ianuarie 2007 a început implementarea proiectului şi derularea activităţilor conform planului de acţiune din proiect. Implementarea acestuia are o serie de dificultăţi determinate în principal de modul in care OIR Nord Est Piatra Neamţ a colaborat si a sprijinit D.G.A.S.P.C.-ul.
După sosirea primei tranşe de finanţare, la sfârşitul lunii iunie 2007, s-a lucrat la dosarele de achiziţii în vederea respectării legislaţiei în vigoare privind achiziţiile publice.
Transa intermediară a fost virată după finalizarea proiectului.
În urma procesului de verificare a dosarului de plată finală, aferent proiectului Phare 2004/016-772 aprilie 02.03 ianuarie 110, a fost înaintată o Nota de Debit comunicată în data de 29 mai 2009 şi înregistrată sub nr. 1210, prin care reclamanta D.G.A.S.P.C. Bacău figurează ca debitoare cu suma de 12.987,58 Euro, suma declarată neeligibilă conform anexelor la adresa nr. 968/29 iunie 2009, emisă de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Est.
Menţionează faptul că procedurile de achiziţie s-au derulat prin intermediul Bursei Romane de Mărfuri conform contractului de consultanţă nr. 938/34482 din 15 decembrie 2006 încheiat între D.G.A.S.P.C. Bacău ca beneficiar şi Bursa Română de Mărfuri ca şi consultant. Contractul de consultanţă menţionat a fost încheiat conform art. 3 alin. (3) din HG nr. 925 din 19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Curtea de Apel a reţinut incidente în cauză dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, republicată, în conformitate cu care litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 3 şi art. 4 din OG nr. 79/2003 obiectul constatării existenţei creanţelor bugetare îl constituie stabilirea neregulilor, prejudiciilor şi/sau a persoanelor juridice ori fizice debitoare, ca urmare a nerespectării legalităţii, conformităţii şi regularităţii utilizării şi administrării fondurilor comunitare şi a fondurilor de cofinanţare aferente.
Constituie titlu de creanţă actul/documentul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare sau hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, prin care se stabileşte obligaţia de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli.
Creanţele bugetare rezultate din nereguli, inclusiv accesoriile datorate conform contractelor sau altor angajamente legale prin care se utilizează fondurile comunitare şi cofinanţarea aferentă, înscrise în titlul de creanţă specificat la alin. (2) lit. a), se stabilesc în moneda utilizată pentru efectuarea plăţilor în cadrul contractului ori altor angajamente legale sau acordului de finanţare şi în lei, utilizându-se cursul de referinţă comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data emiterii titlului de creanţă.
Titlul de creanţă specificat la alin. (2) lit. a) constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi elemente specifice, acolo unde este necesar.
Titlul de creanţă se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.
Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Constituie obiect al recuperării creanţelor bugetare rezultate din nereguli sumele plătite necuvenit din fonduri comunitare şi/sau din cofinanţarea aferentă, costurile bancare, inclusiv accesoriile acestora, precum şi alte sume stabilite de lege în sarcina debitorului.
Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
De asemenea, potrivit art. 3 din HG nr. 1306 din 24 octombrie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, publicată în M.Of. nr. 753 din 6 noiembrie 2007, procesul-verbal de constatare, care reprezintă titlul de creanţă, se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexă şi va conţine obligatoriu elementele menţionate în dispoziţia legală invocată.
Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare comunică titlul de creanţă debitorului, dispoziţiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la comunicarea şi contestarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător.
Din analiza conţinutului notei de debit întocmită de către instituţia publică pârâtă şi comunicată în modul anterior menţionat către reclamanta debitoare, rezultă că reclamanta figurează ca debitoare pentru suma de 12987,58 Euro aferentă contractului de grant Phare.
Din coroborarea acestei situaţii de fapt cu dispoziţiile legale menţionate anterior, Curtea a constatat că debitul în cauză are natura unei obligaţii de natură bugetar-fiscală, fiind aplicabile dispoziţiile Titlului IX din OG nr. 92/2003, precum şi art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004,. respectiv fiind vorba despre o competenţă în materie fiscală, împrejurare care atrage competenţa materială a instanţei de contencios administrativ în raport de cuantumul sumelor contestate şi stabilite în sarcina debitoare, respectiv sub 500.000 lei, astfel încât rezultă că revine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-CAF competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, art. 21 şi art. 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Conflictul de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti se va rezolva în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta D.G.A.S.P.C. Bacău în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Notei de Debit nr. 101 din 15 mai 2009 înregistrată la Autoritatea de Management cu nr. 1210/CI din 29 mai 2009 şi repararea pagubei în sensul stingerii debitului în valoare de 12.987,58 Euro.
Înalta Curte reţine că în urma procesului de verificare a dosarului de plată finală aferent proiectului Phare 2004/016-772 aprilie 02.03.02 ianuarie 110, a fost înaintată o Notă de Debit comunicată în data de 29 mai 2009 şi înregistrată sub nr. 120, prin care, D.G.A.S.P.C. Bacău figurează ca debitoare cu suma de 12987,58 Euro, sumă declarată neeligibilă conform anexelor la adresa nr. 968 din 29 iunie 2009 emisă de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Est.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile din Codul de procedură fiscală, în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Soluţia decurge şi din aplicarea prevederilor art. 9 din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi din fondurile de cofinanţare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanţe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislaţia în vigoare privind contestarea de plată a creanţelor bugetare.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu aparţine în primă instanţă Tribunalului, iar Înalta Curte se va pronunţa în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta D.G.A.S.P.C. Bacău în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 597/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 616/2011. Contencios → |
|---|
