ICCJ. Decizia nr. 6085/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6085/20 11
Dosar nr. 45/42/2011
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanta G.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a solicitat anularea adresei din 16 iunie 2010, emisă de acesta din urmă, precum şi obligarea la recunoaşterea diplomei de licenţă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că este absolventă a Universităţii S.H. din Bucureşti, fiind licenţiată în sociologie -psihologie potrivit diplomei de licenţă din 4 august 2009, iar prin decizia din 16 iulie 2008 directorul Şcolii cu clasele I-VIII U. a dispus modificarea salariului de bază al acesteia, fiind încadrată ca institutor I gradul didactic I cu drepturile salariale enumerate prin decizie, iar la data de 15 martie 2010 directorul aceleiaşi unităţi de învăţământ a dispus să fie încadrată ca profesor în învăţământul şcolar primar, începând cu data de 1 ianuarie 2010, conform deciziei nr. 5/2010, stabilindu-se salarizarea corespunzătoare acestei funcţii.
Mai arată reclamanta că ulterior, prin decizia din 28 iunie 2010 directorul Şcolii cu cls. I-VIII U. a dispus anularea deciziei din 2010, fiind reîncadrată ca învăţător, drepturile sale salariale fiind stabilite conform funcţiei în care a fost reîncadrată, această măsură fiind dispusă ca urmare a reîncadrării personalului din învăţământ conform Legii nr. 330/2009 şi O.U.G. nr. 1/2010, precum şi Răspunsului dat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin adresa din 16 iunie 2010, în care se precizează că forma de învăţământ absolvită de aceasta nu este prevăzută în nicio hotărâre de guvern din anul 2004 până în anul 2008.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a invocat excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere întrucât adresa din 16 iunie 2010 nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
De asemenea, a mai invocat şi excepţia lipsei de interes faţă de acelaşi prim capăt de cerere, întrucât reclamanta nu justifică interesul, nu arată care este folosul practic urmărit în promovarea acestei acţiuni,în cererea de chemare în judecată reclamanta face referire la schimbarea încadrării acesteia ca urmare a adresei supusă cenzurii or, în ipoteza în care instanţa ar dispune anularea adresei criticate, aceasta nu ar duce în mod automat la îndeplinirea condiţiilor pentru încadrarea pe postul didactic.
Referitor la cel de al doilea capăt de cerere, respectiv obligarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să recunoască diploma de licenţă, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului întrucât atribuţiile şi competenţele acestuia sunt reglementate în H.G. nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în art. 141 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în niciunul dintre aceste acte normative nu este reglementată o asemenea competenţă/atribuţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, de a constata valabilitatea unei diplome.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât la momentul înscrierii în anul I de facultate al reclamantei, Universitatea "S.H." din Bucureşti nu era acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu cu specializarea Sociologie-Psihologie la forma de învăţământ ID, iar încălcarea legii şi desfăşurarea procesului de învăţământ în alte condiţii decât cele statuate în mod clar de către legiuitor au drept consecinţă nerecunoaşterea procesului educaţional desfăşurat în afara legii, nimeni neputând a se prevala de un drept dacă acesta nu există.
2. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 80 pronunţată în data de 7 martie 2011, a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea adresei din 16 iunie 2010 invocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în contradictoriu cu G.V. respingându-l ca inadmisibil.
Totodată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului invocată de pârât în ceea ce priveşte obligarea la recunoaşterea diplomei de licenţă a reclamantei G.V. şi a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
3. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei
În ceea ce priveşte excepţiile invocate prin întâmpinare de pârât, respectiv excepţia inadmisibilităţii şi lipsei de obiect în ceea ce priveşte primul capăt de cerere-anularea adresei din 16 iunie 2010, instanţa le-a admis ca atare, reţinând că adresa din 16 iunie 2010 nu este un act administrativ aşa cum este definit de art. 2 lit. (d) din Legea contenciosului administrativ, nefiind un act emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, nu modifică, nu dă naştere şi nu stinge raporturile juridice între G.V. şi unitatea şcolară.
Privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului raportat la capătul de cerere ce are ca obiect obligarea acesteia să recunoască diploma de licenţă, instanţa a constatat că este întemeiată având în vedere că ministerul nu a refuzat prin niciun act să recunoască acest document de studii, astfel că nu poate fi obligat în raportul juridic dedus judecăţi, neexistând identitate între persoana pârâtului şi cel faţă de care se pretinde a se realiza interesul dedus judecăţii.
4. Recursul formulat de reclamanta G.V. împotriva sentinţei civile nr. 80 din 7 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
4.1. Instanţa de fond a admis în mod greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii, care a preluat nejustificat susţinerea pârâtului, în sensul că adresa atacată nu este act administrativ.
Intimatul-pârât are rolul de a organiza executarea legii în domeniul său de activitate, iar corespondenţa purtată cu Şcoala nr. 2 U. nu este altceva decât executarea în concret a legii.
Adresa a cărei anulare s-a cerut a produs efecte juridice, deoarece arată în mod neechivoc că Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu recunoaşte oficial decât actele de studii emise pentru finalizarea unor programe de studii care au respectat legislaţia în vigoare în momentul derulării lor.
Adresa în cauză a avut drept efect schimbarea încadrării din profesor pentru învăţământul primar, în învăţător.
4.2. Prima instanţă a admis în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în ceea ce priveşte obligarea acestuia la recunoaşterea diplomei de licenţă.
Obligaţia este o consecinţă a anulării adresei din 16 iunie 2010 şi orice autoritate a statului este îndrituită să respecte un act administrativ, în speţă diploma de licenţă.
5. Apărările formulate de intimatul-pârât Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5.1. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că adresa contestată nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Prin această adresă se furnizează relaţii cu privire la o solicitare adresată de către o persoană juridică conform dreptului la petiţionare.
Adresa contestată este o corespondenţă purtată între două instituţii, prin care ministerul formula un punct de vedere la cererea unităţii de învăţământ.
Prin adresa în cauză, ministerul nu instituia niciun fel de obligaţie faţă de recurenta-reclamantă sau faţă de vreun alt subiect de drept.
Prin adresa contestată, ministerul nu face nicio referire la valabilitatea/nevalabilitatea unor acte de studii, astfel încât actul nu prejudiciază reclamanta mai mult decât ar prejudicia enunţarea unor prevederi legale.
5.2. Instanţa de fond a reţinut în mod temeinic şi legal faptul că ministerul nu are calitate procesuală pasivă.
Atribuţiile şi competenţele Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea ministerului, cu modificările şi completările ulterioare şi în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
Nu există obligaţia Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de a recunoaşte diploma reclamantei.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată
1. Recursul este nefondat.
1.1. Cu privire la motivul de recurs referitor la greşita admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
Adresa a cărei anulare s-a solicitat reprezintă un răspuns la o solicitare a Şcolii cu clasele I-VIII nr. 2, U.
În cuprinsul înscrisului, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. a furnizat anumite informaţii legate de forma de învăţământ ID, specializarea Sociologie-Psihologie din cadrul Universităţii „S.H.”.
Actul nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice în ceea ce o priveşte pe recurenta-reclamantă.
Opinia exprimată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a fost numai însuşită de către Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2, U. şi a stat la baza emiterii deciziei din 28 iunie 2010.
Acest ultim înscris reprezintă actul administrativ cauzator de prejudicii pentru recurenta-reclamantă în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Legea contenciosului administrativ în vigoare permite numai atacarea actelor administrative şi nu a actelor premergătoare emiterii acestora, de unde rezultă că instanţa de fond a admis în mod corect excepţia inadmisibilităţii primului capăt al acţiunii.
1.2. Cu privire la motivul de recurs referitor la greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului
Cât timp adresa atacată nu face referire în concret la diploma de licenţă a recurentei-reclamante nu poate fi admis capătul de cerere referitor la obligaţia Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de a recunoaşte diploma.
Cele două capete ale acţiunii reclamantei nu pot fi soluţionate pozitiv separat, întrucât actul vătămător nu aparţine intimatului, nici obligaţia corelativă nu îi incumbă acestuia, ci numai entităţii emitente a actului administrativ.
Motivul de recurs nu este întrunit, urmând a fi respins ca nefondat.
2. Faţă de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta G.V. împotriva sentinţei civile nr. 80 din 7 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6080/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6090/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
