ICCJ. Decizia nr. 6080/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6080/2011
Dosar nr. 37605/3/2009
Şedinţa de la 14 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea Tribunalului Bucureşti
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă conflicte de muncă şi Asigurări reclamantul P.B.A., în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Militară 01971 şi Ministerul Apărării Naţionale a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiilor Ordinului de zi pe Unitate nr11 din 19 ianuarie 2009 precum şi a Hotărârii nr. 5 din 5 august 2009 care menţine prevederile acestuia; obligarea pârâtei Unitatea Militară 01971 să emită o nouă hotărâre prin care să se recalculeze cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani conform dispoziţiilor prevăzute în H.G. nr. l682/2008 şi astfel repararea prejudiciului cauzat.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a devenit, la data de 30 noiembrie 2008, tatăl minorei P.I.A.
Prin cererea înregistrată sub nr. A27 din 05 ianuarie 2009 în calitate de plutonier adjutant în cadrul Unităţii Militare 01971 a solicitat acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv a fiicei sale legitime.
Prin ordinul de zi pe Unitate nr. 11 din 19 ianuarie 2009 s-a aprobat acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani în cuantum de 600 de lei, cuantum necorespunzător faţă de prevederile legale în vigoare, motiv pentru care a şi solicitat să i se comunice acest act emis de către pârâta Unitatea Militară 01971.
Susţine reclamantul faptul că a înţeles să conteste Ordinul de zi pe unitate nr. 11 din 19 ianuarie 2009 deoarece, prin art. 1 lit. a) din Ordin se stabileşte suma de 600 de lei drept indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, situaţie care lezează în mod grav dreptul părintelui şi interesul legitim al minorei, având în vedere că H.G. nr. 1682/2008 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 s-au introdus noi reglementări privind dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului în sensul majorării acesteia.
Prin Hotărârea nr. 5 din 05 august 2009 emisă de Unitatea Militară 01971 s-a răspuns contestaţiei formulate de reclamant, menţinându-se prevederile Ordinului de zi pe Unitate nr. 11 din 19 ianuarie 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 3904 din 06 mai 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ, la data de 19 iulie 2010 sub nr. 37605/3/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 797 din 4 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul P.B.A., în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Militară 01971 şi Ministerul Apărării Naţionale, a anulat Ordinul de zi pe Unitate nr. 11 din 19 ianuarie 2009 emis de U.M. nr. 01971 şi Hotărârea nr. 5 din 5 august 2009 emisă de comandantul Unităţii Militare 01971 Clinceni din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
A obligat pârâta UM 01971 să emită o nouă hotărâre prin care să recalculeze cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului, conform legii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 191 din H.G. nr. 1682/2008 şi al art. 6 din OUG nr. 148/2005 alin. (1), concediul şi indemnizaţia lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum şi stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 naşteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
S-a mai reţinut că potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 64/2010, dosar nr. 1332/33/2009, acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, lunar şi nu doar la momentul naşterii, o singură dată, se confirmă că definiţia naşterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultaţi din naştere.
H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiţi beneficiarii şi situaţiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizaţie pentru creşterea copilului şi au fost prevăzute condiţiile şi procedurile de acordare a dreptului.
S-a mai constatat că normele metodologice prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiţia stabilită pentru naştere, ca element de referinţă în acordarea indemnizaţiei lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
În final, prima instanţă a arătat că orientarea de ultim moment a Curţii Europene a Drepturilor Omului este aceea de a da putere obligatorie erga omnes precedentului judiciar, mai ales în cazul în care procesul respectiv se va fi finalizat în faţa Curţii de Casaţie, în calea de atac a recursului; edificatoare, în acest sens, fiind cauza B. contra României din decembrie 2007.
3. Recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Apărării Naţionale, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea fondului sub două aspecte:
- greşita interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente cauzei;
- ignorarea apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă în termenul legal.
4. Apărările formulate de intimatul P.B.A.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, însuşindu-şi considerentele fondului.
Intimatul a insistat în special asupra ideii că recurentul a creat o situaţie discriminatorie pentru minora P.I.A., deoarece deşi aceasta s-a născut anterior datei de 1 ianuarie 2009, indemnizaţia pentru creşterea acesteia s-a acordat începând cu data de 8 ianuarie 2009, iar nu retroactiv de la data naşterii.
II .Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor şi apărărilor formulate, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este fondat pentru motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu în condiţiile art. 306 alin. (2) din acelaşi cod.
1. Argumente de drept relevante.
Intimatul-reclamant a învestit instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect anularea Ordinului de zi pe unitate nr. 11 din 19 ianuarie 2009 emis de UM 01971, precum şi a Hotărârii nr. 5 august 2009 prin care acelaşi emitent i-a respins contestaţia administrativă. În esenţă, problema de drept supusă dezlegării vizează modul de stabilire a indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, în condiţiile în care naşterea celui de-al doilea copil s-a produs anterior datei de 1 ianuarie 2009, respectiv la 30 noiembrie 2008, în intervalul în care solicitantul se afla în concediu pentru creşterea copilului şi beneficia de indemnizaţie lunară.
Actul normativ care reglementează indemnizaţia în discuţie este O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aplicabilă personalului care îşi desfăşoară activitatea în sectorul de apărare, în virtutea art. 29 alin. (1).
Potrivit normei de competenţă cuprinse în art. 9 alin. (5) din ordonanţa de urgenţă, contestaţiile formulate împotriva deciziei de acordare a drepturilor în discuţie, „se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004”.
Or, în raport de rangul emitentului actului contestat, criteriu prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ, iar nu Curţii de apel.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Pentru considerentele expuse, reţinând că acţiunea judiciară s-a înregistrat la data de 9 octombrie 2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, motivul de ordine publică privind necompetenţa materială a instanţei putând fi invocat din oficiu, se va admite recursul cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale - Unitatea Militară 01971 Clinceni, împotriva sentinţei nr. 797 din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6077/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 6085/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
