ICCJ. Decizia nr. 634/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 634/2011
Dosar nr. 6895/1/2010
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare.
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele.
Prin Decizia nr. 3438 din 19 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de B.C. împotriva sentinţei nr. 3365 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea recursului a reţinut că reclamantul care se afla în executarea unei pedepse privative de libertate a solicitat instanţei de fond obligarea pârâţilor la plata de daune morale şi materiale, pârâţii fiind doi poliţişti din cadrul Poliţiei Pucioasa care l-au anchetat în dosarul penal.
S-a mai arătat în considerentele deciziei de recurs, că în mod corect instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de acordare a daunelor morale şi materiale.
De asemenea, instanţa investită cu soluţionarea recursului a mai reţinut că, în speţă, chiar recurentul a depus la dosar o copie a rezoluţiei date de procurorul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva mai multor persoane, printre care şi pârâţii din cauză, care au fost cercetaţi în urma plângerilor formulate de reclamantul B.C.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare B.C.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat că nu a beneficiat de apărare în faţa instanţelor de judecată şi de asemenea, că nu a beneficiat nici de calea de atac a apelului, sentinţa primei instanţe fiind atacată, în mod greşit, direct cu recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele contestaţiei în anulare formulate în raport cu Decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge contestaţia în anulare ca nefondată, pentru considerentele ce urmează.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.
Conform art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putu fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost legal îndeplinită şi când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 318 din acest cod, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai in parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare ".
Noţiunea de „greşeală materială" folosită de legiuitor în art. 318 C. proc. civ. nu trebuie interpretată altfel decât în sensul textului legal.
„Greşelile materiale", conform art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente şi involuntare cu privire la aspecte esenţiale de ordin formal-procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate; ele nu sunt greşeli de judecată şi nu se referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanţa a apreciat probele sau a înţeles să interpreteze o dispoziţie legală.
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, contestatorul nu invocă o greşeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecăţii în recurs, ci critică faptul că nu a beneficiat de avocat în faţa instanţei de judecată.
Verificarea unei greşeli materiale nu trebuie să implice, aşadar, reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestaţia în anulare tinde la desfiinţarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, pentru că nu s-a urmărit astfel, să se pună la dispoziţia părţilor calea recursului la recurs.
De altfel, deşi excede motivelor invocate referitoare la greşeala materială săvârşită, Înalta Curte reţine că, faţă de dispoziţiile OG nr. 5/2008, nu este obligatorie asistenţa juridică a contestatorului în procesele de materie civilă.
Referitor la critica privind lipsirea contestatorului de calea de atac a apelului, Înalta Curte reţine că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, astfel că în materia contenciosului hotărârea de fond nu poate fi atacată cu apel.
Înalta Curte, constatând că motivele indicate de contestator nu se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.C. împotriva Deciziei nr. 3438 din 19 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 611/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 942/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
