ICCJ. Decizia nr. 1011/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1011/2011
Dosar nr. 8528/1/2010
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.C.R. a chemat în judecată M.T.I., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta să dispună suspendarea Ordinului nr. 1019 emis de M.T.I., până la soluţionarea cauzei în fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1926 din 27 aprilie 2010, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a M.T.I. şi, pe fondul pricinii, a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A.C.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Soluţionând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia 4330 din 14 octombrie 2010, a dispus respingerea acestuia ca tardiv formulat, reţinând că acesta nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 14 alin .(4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Nemulţumit de această hotărâre, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurentul reclamant A.C.R. a formulat contestaţie în anulare, susţinând că în cauză operează principiul de drept „error comunis facit jus", întrucât recurenta nu a făcut decât să se conformeze dispozitivului sentinţei recurate, declarând recursul în termenul stipulat în acea hotărâre.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit legii, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură şi necompetenţa instanţei) şi art. 318 din acelaşi cod (când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale şi omiterea din eroare de a cerceta vreunul din motivele de casare).
Ea tinde la retractarea unei hotărâri irevocabile, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârşit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
Faţă de petitul cererii, critica formulată de contestatoare nu poate fi inclusă în prima ipoteză a art. 318 C. proc. civ., referitoare la greşeli materiale care au determinat pronunţarea unei soluţii eronate.
Dar, stabilind că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă este rezultatul unei greşeli materiale, norma procedurală se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecăţii recursului, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv sau ca insuficient timbrat, dacă la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, sau că el a fost legal timbrat, aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor administrate.
Legea nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionată de aceeaşi instanţă sub motivul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt.
În cauză, recursul a fost formulat cu depăşirea termenului prevăzut de lege iar contestatoarea nu poate invoca necunoaşterea legii potrivit „adagiului nemo censetur ignorore legem".
Concluzionând, Curtea constată că, cerinţele dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., nu sunt întrunite, astfel că, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Asociaţia A.C.R. împotriva deciziei nr. 4330 din 14 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 942/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1024/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
