ICCJ. Decizia nr. 1024/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1024/2011
Dosar nr. 9454/1/2010
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea Plenului C.S.M. atacată cu recurs
Prin Hotărârea nr. 604/2010, Plenul C.S.M. a respins cererea de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, sau la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, formulată de P.P.S., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În cuprinsul acestei hotărâri, Plenul C.S.M. a arătat că prin cererea adresată C.S.M., P.P.S., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a solicitat numirea în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, sau la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, invocând motive de ordin profesional şi personal.
A reţinut C.S.M. că P.P.S. are o vechime în funcţia de procuror de 4 ani, o lună şi 16 zile, din care o vechime la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti de 7 luni şi 9 zile, precum şi faptul că, prin Hotărârea nr. 752/2010, secţia pentru judecători a C.S.M. a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de judecător a doamnei P.P.S.
Se menţionează că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, au comunicat C.S.M. avizul nefavorabil referitor la cererea doamnei procuror P.P.S. de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti, solicitarea fiind însă avizată favorabil de către Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
C.S.M. a menţionat căla Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, unitate la care funcţionează magistratul, sunt prevăzute 7 posturi de conducere şi 61 de execuţie, fiind ocupate 6 posturi de conducere şi 63 de execuţie, iar în anul 2009 încărcătura medie a dosarelor pe procuror a fost de 141 de dosare, comparativ cu media naţională de 131 dosare pe procuror, iar în primul trimestru al anului 2010 s-a înregistrat o încărcătură pe procuror de 105 dosare, faţă de media naţională de 76 de dosare.
Totodată, C.S.M. a reţinut că la Tribunalul Bucureşti, dintr-un număr de 191 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 184 de posturi, iar în anul 2009 încărcătura pe judecător a fost de 953 de cauze faţă de media naţională de 860 de cauze, iar în primul trimestru al anului 2010 s-a înregistrat o încărcătură de 555 de cauze, faţă de media naţională de 425 de cauze.
A mai reţinut C.S.M. că la Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3 şi 4 Bucureşti, singurele locuri vacante sunt aferente unor funcţii de conducere, iar la Judecătoriile Sectoarelor 5 şi 6 Bucureşti există câte un post de execuţie vacant.
Pentru a respinge cererea de transfer în funcţia de judecător formulată de P.P.S., C.S.M. a avut în vedere vechimea redusă a acesteia în funcţia de procuror, respectiv în funcţia de procuror al parchetului de pe lângă tribunal, precum şi avizele nefavorabile exprimate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi Parchetele de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
2. Recursul exercitat de recurenta P.P.S.
Împotriva Hotărârii nr. 604/2010 a Plenului C.S.M. a declarat recurs doamna procuror P.P.S.
Solicitând în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu referire la art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 604/2010 şi obligarea instituţiei la emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti, cu întocmirea formalităţilor aferente, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele motive de nelegalitate în ceea ce priveşte actul atacat:
- prin Hotărârea nr. 752/2010 secţia pentru judecători a C.S.M. a constatat îndeplinirea condiţiilor pentru numirea sa în funcţia de judecător prevăzute de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată;
- din anul 2005 de când a fost numită procuror nu a fost niciodată sancţionată disciplinar şi a obţinut calificative maxime la evaluarea profesională;
- soluţia Plenului C.S.M. de respingere a cererii de numire în funcţia de judecător, bazată pe două motive, şi anume încărcătura pe procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti situată peste media naţională şi vechimea redusă la această unitate de parchet, au fost superficial analizate, nefiind luate în calcul toate aspectele concrete cu implicaţii în cauză;
- hotărârea apare ca având caracter arbitrar şi emisă cu exces de putere, fiind contrară şi practicii anterioare în materie, a Plenului C.S.M.;
- întrucât la secţia judiciar penală unde funcţionează în prezent toate cele 16 posturi de execuţie sunt ocupate, afirmaţia legată de perturbarea semnificativă a activităţii acestei unităţi, apare ca fiind nereală şi fără fundament faptic;
- Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti au avizat pozitiv cererea de numire în funcţia de judecător, avize apreciate ca deosebit de importante;
- în fine, şi criteriul volumului de dosare a fost analizat fără a fi fost raportat nici la nivelul de activitate existent la instanţa la care a fost solicitat transferul, la lipsa de personal existentă la nivelul Tribunalului Bucureşti şi nici la schema de personal existentă la secţia judiciar penală din Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
3. Apărările intimatului C.S.M.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat.
S-a arătat, în esenţă, că cererea recurentei de numire în funcţia de judecător, în raport de dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, ca normă cu caracter supletiv, a fost respinsă motivat, fiind reţinute, cu precădere, vechimea redusă în funcţia de procuror, respectiv în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi avizele nefavorabile exprimat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
S-au făcut referiri şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 545/2005 privind libera alegere a profesiei, meseriei şi ocupaţiei, ce impune, inter alia, dovada obţinerii avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare, impuse de specificul profesiei.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul este fondat.
Analizând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele dosarului şi faţă de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că se impune, ca o consecinţă a admiterii recursului de faţă, anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 604/2010 şi obligarea intimatului C.S.M. la emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea recurentei de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti, urmând a fi formulată în acest sens o propunere Preşedintelui României, pentru considerentele în continuare arătate.
Examinând conţinutul hotărârii Plenului C.S.M. nr. 604/2010, Înalta Curte reţine că, în adevăr, motivele pentru care s-a apreciat că se impune respingerea cererii recurentei de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti, sau la una dintre judecătoriile de sector (Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti), se rezumă la considerarea vechimii reduse a acesteia în funcţia de procuror, respectiv în funcţia de procuror al parchetului de pe lângă tribunal şi la existenţa avizelor nefavorabile exprimate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de către Judecătoriile Sectoarelor 1, 5 şi 6 din Bucureşti.
În cuprinsul aceleiaşi hotărâri au fost totodată prezentate şi o serie de date statistice vizând posturile vacante la instanţele la care, alternativ, s-a solicitat numirea ca şi încărcătura pe judecător, la fiecare instanţă, raportat la media naţională, de 915 cauze încărcătura pe judecător, în anul 2009.
Raportat la conţinutul textelor de lege incidente în cauză, respectiv prevederile art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, coroborate cu prevederile art. 22 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi a procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecători, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006, Înalta Curte reţine că în ceea ce o priveşte pe recurenta P.P.S., Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 604 din 8 iulie 2010 nu a realizat o motivare suficientă şi efectivă, în argumentarea soluţiei de respingere a cererii formulate de aceasta vizând numirea în funcţia de judecător la una dintre instanţele enumerate în cerere.
Drept urmare acest aspect va fi reţinut ca un aspect de nelegalitate în cazul de faţă, în condiţiile în care astfel după cum s-a stabilit şi în jurisprudenţa comunitară în mod constant, amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis şi de circumstanţele fiecărui caz iar o motivare insuficientă se consideră că echivalează cu lipsa motivării.
Totodată, astfel cum Înalta Curte a statuat deja în practica sa în această materie împrejurarea că intimatul C.S.M. beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.
Raportat la argumentele astfel expuse, Înalta Curte reţine că în cazul recurentei, Plenul C.S.M. nu a examinat în mod efectiv şi concret toate criteriile obiective ce urmau a fi avute în vedere la soluţionarea cererii de numire în funcţia de judecător, astfel cum rezultă acestea din cuprinsul textelor de lege arătate.
Referirile la schemele de personal existente la parchetul la care funcţionează recurenta şi la volumul de activitate existent la fiecare dintre instanţele pentru care s-a solicitat numirea nu au fost examinate şi valorificate prin examinarea tuturor implicaţiilor acestora şi prin corelarea tuturor aspectelor pe care o astfel de analiză le impune, astfel că afirmaţia legată de perturbarea unităţii la care îşi desfăşura activitatea recurenta apare ca neavând caracter convingător şi nefiind nici susţinută probator.
Înalta Curte apreciază, totodată, că Plenul C.S.M. nu a dat eficienţă avizelor pozitive obţinute, în parte, de către recurentă, făcând referire numai la cele câteva avize nefavorabile emise, care însă nu sunt preponderente şi nici de natură a antrena automat respingerea cererii formulate, câtă vreme recurenta a înţeles să-şi manifeste opţiunea selectiv, faţă de mai multe instanţe deopotrivă.
În fine, nici argumentul vechimii reduse în funcţia de procuror a recurentei, reţinut ca atare în motivarea hotărârii atacate nu este apreciat de Înalta Curte ca fiind susţinător al soluţiei adoptate, chiar în contextul recunoaşterii marjei largi de apreciere la care este îndreptăţit Plenul C.S.M., câtă vreme acest criteriu nu este în mod expres menţionat în cuprinsul actelor normative aplicabile în cauză, spre a fi avut în vedere în examinarea unei solicitări de tipul celei ce formează obiectul cauzei de faţă şi ca atare nu are o natură obiectivă.
De altfel, nu lipsit de relevanţă este şi faptul că prin Hotărârea nr. 752/2010, secţia pentru judecători a C.S.M., a constatat că recurenta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru numirea sa în funcţia de judecător.
Faţă de argumentele sus prezentate, în cazul concret al recurentei şi raportat la prevederile art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului cu consecinţa admiterii cererii recurentei şi a numirii acesteia în funcţia de judecător la una dintre instanţele pentru care a primit aviz favorabil şi la care potrivit situaţiei prezentate şi care rezultă din dosar, există posturi vacante, respectiv la Tribunalul Bucureşti (în cuprinsul hotărârii specificându-se existenţa unui număr de 7 posturi vacante la această instanţă).
Drept urmare, fiind întemeiate motivele de recurs de faţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, se va admite recursul declarat şi se va dispune anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 604 din 8 iulie 2010, cu consecinţa obligării intimatului de a emite o nouă hotărâre prin care să admită cererea recurentei de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti, urmând a fi formulată şi o propunere în acest sens Preşedintelui României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.P.S. împotriva Hotărârii nr. 604/2010 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată privind-o pe recurentă.
Obligă intimatul să admită cererea recurentei şi să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti, urmând să formuleze o propunere în acest sens Preşedintelui României.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1011/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1026/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
