ICCJ. Decizia nr. 662/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 662/2011
Dosar nr. 9642/2/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2069 din 30 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul R.C., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „PRO LEX", în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin care solicita repararea prejudiciului cauzat, ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale în procent de 5%, începând cu data de 1 ianuarie 2007, în raport cu luna decembrie 2006, în procent de 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, în raport de luna martie 2007, şi în procent de 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, în raport de luna septembrie 2007, reactualizarea sumele datorate cu rata indicelui de inflaţie până la data plăţii efective şi la plata dobânzilor legale şi a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că temeiul de drept pe care reclamantul îşi fundamentează acţiunea îl reprezintă OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în ceea ce priveşte nivelul de salarizare al poliţiştilor, faţă de demnitari, judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, funcţionari publici şi salariaţi civili din M.A.I. şi că drepturile salariale ale poliţiştilor sunt stabilite prin OG nr. 38/2003, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ care nu prevede acordarea majorărilor solicitate de reclamant.
De asemenea, prima instanţă a invocat deciziile Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că prevederile OG nr. 137/2000 sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, prin reprezentantul său Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „PRO LEX".
In motivarea cererii de recurs, recurentul reiterează argumentele invocate în faţa instanţei de fond, arătând, în esenţă, că prin OG nr. 10/2007 s-au prevăzut creşteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar şi celor care ocupă funcţii de demnitate publică, iar instanţa de judecată în mod greşit a apreciat că nu îi sunt aplicabile aceste dispoziţii, deşi are calitatea de funcţionar public cu statut special, salarizat în temeiul OG nr. 38/2003 coroborat cu Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
De asemenea, arată recurentul, prin neacordarea indexării solicitate i s-a creat o discriminare atât în raport cu celelalte categorii de salariaţi bugetari, cât şi faţă de alţi funcţionari publici.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Recurentul face parte din categoria funcţionarilor publici cu statut special (poliţişti), salarizaţi conform dispoziţiilor OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, nefiindu-i aplicabile prevederile OG nr. 10/2007; aceste din urmă prevederi legale au caracter special, fiind aplicabile exclusiv categoriilor de personal expres menţionate, din care recurentul nu face, însă, parte.
Pentru poliţişti s-au prevăzut creşteri salariale începând cu data de 01 ianuarie 2007, prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2006 pentru modificarea OG nr. 38/2003, ca urmare a majorării coeficienţilor de ierarhizare pentru funcţiile deţinute.
Aşadar, în mod corect instanţa de fond a reţinut că reglementarea modalităţii de salarizare a diferitelor categorii de personal din instituţiile publice constituie opţiunea legiuitorului, neputând fi extrapolată şi la alte categorii socio-profesionale, dacă legea nu prevede în mod neechivoc acest lucru, astfel că presupusa discriminare invocată în recurs nu există; norma de trimitere din legea de salarizare a poliţiştilor, invocată de recurent, nu poate constitui temei al dreptului solicitat de acesta, întrucât legiuitorul a ales să acorde majorările salariale în mod diferenţiat, fiecărei categorii de personal din instituţiile publice.
Se constată, deci, că soluţia primei instanţe este legală, problema care face obiectul litigiului - modul de stabilire prin lege a unor drepturi salariale în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit faţă de altă categorie - neputând fi apreciat din punctul de vedere al discriminării.
In procesul de aplicare a acestor dispoziţii legale diferitelor categorii de personal din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice (personal contractual, funcţionari publici sau funcţionari publici cu statut special), nu se poate spune că se produc discriminări, dacă dispoziţiile legale respective sunt distincte, pentru fiecare dintre aceste categorii de salariaţi.
In acest sens, Curtea Constituţională a statuat, prin decizii repetate, că instanţele judecătoreşti nu au competenţa de a anula o dispoziţie legală considerând că este discriminatorie şi de a aplica dispoziţii prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care a formulat acţiunea se consideră discriminată.
In concluzie, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că reclamantului, funcţionar public cu statut special în cadrul Ministerul Administraţiei şi Internelor, i se aplică, în materie de salarizare, dispoziţiile OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, care nu prevăd acordarea unor majorări salariale de natura celor stabilite prin OG nr. 10/2007, aşa cum fără temei legal solicită recurentul-reclamant.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „PRO LEX", în reprezentarea reclamantului R.C., împotriva sentinţei nr. 2069 din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 660/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 671/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
