ICCJ. Decizia nr. 73/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 73/2011
Dosar nr. 3614/90/2009
Şedinţa publică de la 11 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Prima instanţă
Prin sentinţa nr. 70 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român - Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor B.E., B.M.V. şi D.M.V. în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă şi a fost admisă acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pe care a obligat-o să desemneze evaluator în vederea stabilirii despăgubirilor şi să emită decizia de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are atribuţii în legătură cu întocmirea raportului de evaluare a despăgubirilor, motiv pentru care a constatat întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte.
De asemenea, Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, a reţinut instanţa de fond, nu are calitate procesuală pasivă întrucât reclamanţii nu au solicitat valorificarea titlului de despăgubire în sensul plăţii efective a sumei ce li se cuvine, arătând faptul că reclamanţii încă nu deţin acest titlu, fiind prematură cererea de altfel.
Pe fondul cauzei deduse judecăţii, s-a constatat că reclamanţii în calitate de moştenitori ai autorilor lor, sunt persoane îndreptăţite la despăgubiri, în temeiul Legii nr. 247/2005 pentru suprafaţa de 3.300 mp teren, astfel cum s-a stabilit prin dispoziţia nr. 211 din 18 februarie 2009 a Primarului Municipiului Drăgăşani, judeţul Vâlcea.
Dosarul aferent acestei dispoziţii a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale şi înregistrat sub nr. 11314 din 8 mai 2009, fiind declanşată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, care debutează cu această etapă.
Instanţa a stabilit că dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), Capitolul V, Titlul VII, modificat şi completat prin O.U.G. nr. 81/2007 prevăd etapele următoare: etapa analizării dosarelor, etapa evaluării, etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi etapa valorificării titlului, iar în cauza dedusă judecăţii, procedura administrativă declanşată nu a avansat după înregistrarea dosarului reclamanţilor, fiind practic stagnată.
De asemenea, instanţa a constatat că la cererea reclamanţilor din 17 august 2009, de solicitare a unor relaţii în legătură cu stadiul de soluţionare al dosarului privind despăgubirile cuvenite acestora, autoritatea pârâtă nu a oferit niciun răspuns.
Pentru aceste considerente, văzând situaţia de fapt şi de drept a cauzei, instanţa de fond a concluzionat că pârâta a încălcat dreptul de proprietate al reclamanţilor, în sensul prevăzut de art.1 din protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi, astfel, reclamanţii au fost vătămaţi într-un drept prevăzut de lege, astfel cum dispus prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
2. Instanţa de recurs
a. Motivele de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 554/2004 s-au prevăzut mai multe etape care trebuie parcurse, respectiv etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor, conform art. 16 alin. (1) şi (2) din Capitolul V, Titlul VII, modificat şi completat prin O.U.G. nr. 81/2007, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce formează obiectul notificării şi etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestuia în condiţiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.
S-a susţinut că, în speţă, s-a parcurs numai etapa transmiterii şi înregistrării dosarului cu privire la măsurile reparatorii în favoarea reclamanţilor , dosarul aferent deciziei nr. 211 din 18 februarie 2009 fiind transmis de Primăria Municipiului Drăgăşani şi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 43940/CC, verificarea respingerii cererii de restituirii în natură a imobilului notificat şi etapa evaluării, fiind condiţionată de ordinea înregistrării dosarelor, aşa cum s-a stabilit prin decizia 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Legiuitorul nu a prevăzut un termen de soluţionare a dosarelor, astfel că prin decizia nr. 2 din 28 ianuarie 2006 emisă în baza Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 s-a stabilit ca selecţia dosarelor de despăgubiri să se facă aleatoriu, însă prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a stabilit drept criteriu de soluţionare ordinea înregistrării dosarelor, toate dosarele fiind împărţite în două categorii, în funcţie de data transmiterii către Secretariatul Comisiei Centrale , dacă aceasta s-a făcut înainte, sau după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.
Recurenta a învederat că dosarul privind acordarea despăgubirilor în favoarea reclamanţilor face parte din a doua categorie, fiind transmis prin Instituţia Prefectului Vâlcea la 8 mai 2009 Secretariatului Comisiei Centrale, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarului, acest criteriu just şi echitabil fiind aplicabil şi reclamanţilor, pentru a nu se încălca principiul egalităţii în drepturi persoanelor îndreptăţite, principiu recunoscut atât în dreptul comunitar, cât şi prin deciziile Curţii Constituţionale ca reprezentând o modalitate obiectivă de rezolvare a unei situaţii.
A concluzionat recurenta că nu există un refuz nejustificat din partea sa de a desemna un evaluator pentru imobilul pentru care s-a stabilit dreptul intimaţilor la despăgubiri, însă această măsură se va realiza în cadrul şi cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005 republicată, în funcţie de ordinea numărului de înregistrare a dosarului, criteriu obiectiv stabilit de Comisia Centrală, în temeiul competenţelor şi în virtutea dreptului de apreciere conferit de dispoziţiile legale în vigoare.
Recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, întrucât cererea acestora nu poate fi rezolvată cu aplicarea unui regim preferenţial, prin faptul că s-au adresat instanţei de judecată, peste ordinea cronologică de rezolvare a dosarului lor.
Intimaţii-reclamanţi B.E., B.M.V. şi D.M.V., au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
b. Analiza motivelor de recurs
Analizând sentinţa criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Situaţia de fapt
Intimaţii – reclamanţi au solicitat despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001 prin notificarea nr. 66/2001 adresată Primăriei Municipiului Drăgăşani pentru terenul în suprafaţă de 3300 mp situat în Drăgăşani, care nu le mai poate fi restituit în natură, afectat de amenajări de utilitate publică (teatru de vară, ştrand şi parc) teren preluat de statul român în baza decretului de naţionalizare nr. 92/1950 (file 30-32 dosar fond).
Prin dispoziţia nr. 89/2008 Primarul Municipiului Drăgăşani a propus acordarea de despăgubiri numai pentru suprafaţa de 1000 mp din terenul solicitat, însă prin sentinţa nr. 391 din 25 aprilie 2008 Tribunalul Vâlcea a admis în parte contestaţia intimaţilor, cărora li s-a recunoscut dreptul de despăgubiri pentru întreaga suprafaţă de teren notificată de 3300 mp (file 28-29 dosar fond).
Această hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă a fost pusă în executare prin dispoziţia Primarului Municipiului Drăgăşani nr. 211 din 18 februarie 2009 prin care s-a propus acordarea despăgubirilor intimaţilor, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru întreg terenul de 3300 mp situat în Drăgăşani, (file25-26 dosar fond), dosarul cu propunerea de despăgubire fiind înaintat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sub nr. 11314 din 8 mai 2009 după cum rezultă din adresa instituţiei Prefectului Vâlcea nr. 9371 din 27 mai 2009 de la fila 24 dosar fond.
Intimaţii au solicitat instituţiei recurente cu adresa transmisă cu confirmare de primire la 17 august 2009 relaţii privind stadiul soluţionării dosarului cu privire la despăgubirile cuvenite, însă recurenta nu le-a răspuns.
Considerentele Înaltei Curţi
Recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti a declarat împotriva sentinţei nr. 70 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti prin care a fost obligată să desemneze un evaluator şi să emită titlu de despăgubire în beneficiul intimaţilor, conform deciziei nr. 211/2009 a Primarului municipiului Drăgăşani nu cuprinde critici propriu-zise cu privire la soluţia primei instanţe, ci reia susţinerile şi argumentele prezentate în întâmpinarea depusă la fond, ce vizează complexitatea şi etapele procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, inexistenţa unei culpe a autorităţii în derularea acesteia şi pe cale de consecinţă concluzionează că nu există nici un refuz nejustificat al soluţionării solicitării acestora, de desemnare a unui evaluator şi de emitere a titlului de despăgubire, măsuri ce urmează a fi dispuse în ordinea înregistrării dosarelor, conform Deciziei sale nr. 2815 din 16 septembrie 2008.
Deşi argumentele recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr. 247/2005 care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entităţi (organe investite cu soluţionarea notificării, evaluatorii) sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depăşirea termenului rezonabil de rezolvare a situaţiei litigioase a intimaţilor.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen de finalizare pentru fiecare etapă a procedurii administrative nu îndreptăţeşte autoritatea publică de a determina discreţionar acest interval de timp, fiind necesar ca etapele procedurii să fie parcurse într-un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 par. 1 CEDO.
Termenul rezonabil priveşte atât durata procedurilor administrative preliminare, cât şi timpul necesar finalizării procedurilor judiciare propriu-zise şi de executare a hotărârilor judecătoreşti, astfel că Statul român avea obligaţia de a organiza astfel organizarea puterilor sale, încât să răspundă acestor cerinţe şi persoana îndreptăţită să poată beneficia efectiv de protecţia asigurată prin prevederile art. 6 CEDO.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite discreţionare, de pasivitate, a autorităţilor publice. Atunci când Statul Român şi-a asumat obligaţia de a compensa prin măsuri reparatorii persoanele al căror drept de proprietate a fost încălcat de statul comunist prin preluarea abuzivă a imobilelor, era dator să stabilească măsuri legislative adecvate, transparente, coerente, care să asigure punerea în aplicare a procedurilor administrative de restituire a imobilelor, sau de plată a despăgubirilor într-un termen rezonabil, pentru persoanele cărora li s-a recunoscut dreptul la restituire sau la despăgubiri şi care astfel au devenit posesoarele unui „bun” în sensul art. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în acest sens pronunţându-se Curtea de la Strasbourg prin hotărârile Viaşu împotriva României, Katz şi Faimblat din anul 2009.
În speţă, raportat la perioada îndelungată de 10 ani, care a trecut de la data declanşării procedurii de restituire a terenului luat abuziv de statul comunist de la autorul intimaţilor, de la emiterea notificării nr. 66/2001, prima instanţă a concluzionat în mod corect că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil, susţinerile recurentei privind nesocotirea criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudenţa CEDO , nefiind justificate.
c. Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti împotriva sentinţei nr. 70/F- Cont din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 70/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 82/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
