ICCJ. Decizia nr. 768/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 768/2011
Dosar nr. 930/59/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 august 2010, reclamantul I.D. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 2003 din 12 august 2010 prin care s-a dispus aprobarea regulamentului privind ocuparea prin examen a posturilor aferente funcţiilor publice supuse reorganizării, prin reducere şi respectiv a Ordinului nr. 2025 din 20 august 2010 privind aprobarea structurilor organizatorice ale direcţiilor judeţene pentru agricultură şi a statelor de funcţiuni în vederea reorganizării, cu consecinţa suspendării examenului.
În motivarea cererii, reclamantul, consilier superior în domeniul zootehniei în cadrul Direcţiei Agricole Timiş, a învederat nelegalitatea ordinelor, care contravin prevederilor art. 100 alin. (3) şi art. 57 pct. 1 din Legea nr. 188/1999 şi a susţinut că, sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 439 din 12 octombrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente, cu atât mai mult cu cât examenul a cărui suspendare s-a solicitat în consecinţă, a şi avut loc.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul I.D., învederând că din probele dosarului rezultă nelegalitatea vădită a actelor administrative atacate, iar paguba iminentă chiar s-a produs prin eliberarea sa abuzivă din funcţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate de prevederile art. 304 şi 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, se poate cere instanţei competente de către persoana vătămată suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra legalităţii actelor administrative. Simpla afirmaţie a reclamantului privind nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999, în lipsa unor probe din care să rezulte temeinicia susţinerilor sale nu este suficientă pentru a se constata îndeplinirea condiţiei reglementate de art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Întrucât nici cea de-a doua condiţie cerută de lege, a iminenţei pagubei, nu este îndeplinită, se constată că instanţa de fond a procedat justificat la respingerea cererii de suspendare a executării celor două ordine emise de pârâtă, cu menţiunea că examenul pentru ocuparea posturilor rezultate în urma reorganizării s-a desfăşurat în perioada 25 – 27 august 2010.
În raport de cele expuse mai sus, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.D. împotriva sentinţei civile nr. 439 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 765/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 786/2011. Contencios → |
|---|
