ICCJ. Decizia nr. 760/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 760/2011
Dosar nr. 160/42/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 septembrie 2009, reclamantul A.G. a chemat în judecată Comisia pentru autorizarea operaţiunilor de produse supuse accizelor armonizate, solicitând anularea deciziei nr. 032 din 12 februarie 2009 prin care s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că susţinerea pârâtei în sensul că nu ar fi respectat prevederile art. 183 alin. (1) Cod fiscal nu este întemeiată, întrucât aceste dispoziţii nu sunt aplicabile micii distilării pe care o deţine, legea nereglementând pentru instalaţiile tip alambic obligaţia de a obţine încadrarea pe poziţii şi coduri tarifare.
Prin sentinţa nr. 112 din 5 mai 2010 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea deciziilor nr. 228 din 20 august 2009 şi nr. 032 din 12 februarie 2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în cazul reclamantului ca antrepozitar autorizat al unei mici distilării care utilizează pentru realizarea producţiei instalaţii de tip alambic, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 183 alin. (1) şi nici ale art. 183 alin. (1) lit. l) Cod Fiscal, ce impun depunerea documentaţiei în vederea clasificării tarifare, nerezultând din probe, că pârâta i-ar fi comunicat reclamantului că este necesar să îndeplinească această cerinţă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a arătat că instanţa a analizat o împrejurare ce nu are legătură cu motivul pentru care s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal.
Obligaţia de a depune documentaţia necesară în vederea clasificării tarifare se referă la toţi antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169 – 173 Cod Fisca.
S-a susţinut că reclamantul avea obligaţia să obţină încadrarea pe poziţii şi coduri tarifare până la data de 30 aprilie 2008, termen care s-a prelungit până la 31 ianuarie 2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Astfel, în art. 183 alin. (1) din Titlul VII – Accize şi alte taxe speciale – din Codul fiscal sunt stabilite cerinţele pe care orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a le îndeplini, la lit. l) fiind prevăzută obligaţia de a se conforma şi altor cerinţe impuse prin normele metodologice.
Potrivit dispoziţiilor pct. 66 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aferente Titlului VII, aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantul avea obligaţia de a obţine încadrarea pe poziţii şi coduri tarifare până la data de 30 aprilie 2008, iar prin pct. 67 din norme s-a prelungit acest termen până la 31 ianuarie 2009.
Întrucât reclamantul nu s-a conformat acestei obligaţii, s-a dispus în mod justificat revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, soluţia instanţei de fond privind anularea actelor administrative atacate neavând suport legal.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul, va modifica sentinţa şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti împotriva sentinţei nr. 112 din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 759/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 765/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
