ICCJ. Decizia nr. 765/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 765/2011
Dosar nr. 1096/46/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 29 septembrie 2010, reclamanta SC C.C. SRL Piteşti a chemat în judecată D.G.F.P. Argeş, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1176 din 17 iunie 2010 prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii fiscale în valoare de 800.059 lei, reprezentând TVA, impozit pe profit şi contribuţii de asigurări sociale, cu dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că există îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ, atât cu privire la taxa pe valoarea adăugată cât şi la impozitul pe profit, stabilite suplimentar de organul de control, nefăcându-se dovada încălcării prevederilor legale în materie.
Reclamanta a mai arătat că şi cerinţa prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită, executarea debitului putând determina încetarea activităţii societăţii.
Prin sentinţa nr. 230 din 14 octombrie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2010.
Referitor la cerinţa cazului bine justificat, instanţa a constatat că se regăsesc condiţiile impuse de art. 2 lit. t) din Lege, care reglementează această sintagmă, criticile aduse actului administrativ în litigiu fiind serioase şi de natură să creeze îndoieli cu privire la legalitatea deciziei.
Cât priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, s-a reţinut că punerea în executare a titlului constând în Decizia de impunere ar putea conduce la blocarea activităţii societăţii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs D.G.F.P. Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât a dispus suspendarea executării actului administrativ, deşi în cauză nu au fost administrate dovezi cu privire la îndeplinirea cumulativă a condiţiilor referitoare la existenţa cazului bine justificat şi la prevenirea unei pagube iminente.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul invocat şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument eficient pentru a se asigura respectarea principiului legalităţii, putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege, respectiv de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În sensul acestor dispoziţii, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) şi ş) din legea contenciosului administrativ.
În cauză, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului, prima instanţă a concluzionat în mod corect că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în raport de conţinutul raportului de inspecţie fiscală şi de facturile fiscale emise de reclamantă şi înregistrate în contabilitate.
Probele dosarului şi ansamblul circumstanţelor cauzei atestă totodată, îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, raportat la specificul societăţii reclamante, executarea silită a debitului putând genera dificultăţi reale în executarea obligaţiilor contractuale asumate şi chiar blocarea activităţii.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Argeş împotriva sentinţei nr. 230/F-CONT din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 760/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 768/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
