ICCJ. Decizia nr. 809/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 809/2011
Dosar nr.288/54/2010
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova reclamantul M.I.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Olt, anularea adresei din 9 octombrie 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 24 august 1943 - 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea Traian, comuna Cerna, judeţul Tulcea.
Părinţii săi, împreună cu întreaga familie, au avut domiciliul în localitatea Rahova de Jos, Bulgaria, iar la 15 septembrie 1940 au fost evacuaţi din această localitate, aspect care rezultă din Hotărârea nr. 3.515 din 06 iunie 2003 emisă de Casa de Pensii Tulcea.
În ceea ce o priveşte pe mama reclamantului, M.N. fostă F., Casa Judeţeană de Pensii Tulcea a stabilit prin Hotărârea nr. 3515 din 06 iunie 2003 că aceasta a fost persecutată din motive etnice, acordându-i drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri.
La dosar a fost depusă Hotărârea nr. 3.515 din 6 iunie 2003 prin care i s-a stabilit calitatea de persoană refugiată mamei reclamantului.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin Sentinţa civilă nr. 221 din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, judecând cauza, în fond după casare, a admis acţiunea, a anulat adresa din 9 octombrie 2010 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de persoană refugiată, în perioada 24 august 1943 - 6 martie 1945 şi, totodată, să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născut în perioada de refugiu a părinţilor săi.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Casa Judeţeană de Pensii Olt, a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece copilul persoanei strămutate, pentru a putea beneficia de indemnizaţia prevăzută de OG nr. 105/1999, este necesar să fie născut în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau să fi fost conceput înainte sau în timpul strămutării şi născut după strămutarea prinţilor în acea localitate.
Astfel, raportat la data la care părinţii reclamantului au fost strămutaţi - anul 1940, aşa cum rezultă şi din Hotărârea nr. 3.515 din 06 iunie 2003 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea pe numele M.N., mama intimatului, şi data naşterii acestuia, respectiv 24 august 1943, este evident că reclamantul nu poate beneficia de indemnizaţia prevăzuta de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
O interpretare contrară a dispoziţiilor legale precizate anterior, nu reprezintă altceva decât o adăugare la lege, adăugare ce contravine flagrant principiului de drept "ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus.„
Astfel, interpretarea instanţei de fond că, data naşterii reclamantului - 24 august 1943 se află în intervalul persecuţiei familiei acestuia, 15 septembrie 1940 - 06 martie 1945, este cât se poate de adevărată, dar fără relevanţă juridică în ceea ce priveşte situaţia juridică a intimatului-reclamant, respectiv acordarea indemnizaţiei lunare prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimatul-reclamant şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri şi a celei cu martori.
În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calităţii de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puţin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeaşi situaţie cu reclamanta.
Or, în cauză a fost depusă Hotărârea nr. 3.515 din 6 iunie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, din care rezultă că mama reclamantului s-a aflat în aceeaşi situaţie cu acesta.
Aşadar, înscrisurile pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Situaţia creată pentru reclamant şi familie, s-a datorat persecuţiilor etnice exercitate ca urmare a aplicării Tratatului de le Craiova din septembrie 1940.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta, începând cu data naşterii sale, respectiv 24 august 1943, a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Olt, împotriva Sentinţei civile nr. 221 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 806/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 811/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
