ICCJ. Decizia nr. 806/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 806/2011
Dosar nr.83/45/2010
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 112/CA din 10 mai 2010 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei plângerii prealabile şi a respins acţiunea formulată de reclamantul B.M.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Inspecţia Muncii având ca obiect anularea Deciziei nr. 333 din 13 octombrie 2009.
Reclamantul a arătat că în urma unui examen susţinut pentru ocuparea postului de Director Coordonator în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Vaslui, a încheiat contractul de management din 25 mai 2009, iar prin Ordinul nr. 972 din 25 mai 2009 emis de către Ministrul Muncii a fost numit în funcţia de Director Coordonator Adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Vaslui.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia lipsei plângerii prealabile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a depus un răspuns la întâmpinare, prin care a învederat instanţei că potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554 şi art. 2 alin. (2) şi art. 4 din aceeaşi lege, nu este obligatorie formularea plângerii prealabile.
Instanţa de fond a reţinut că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, a cărei neîndeplinire se sancţionează cu respingerea acţiunii.
În prezenta cauză reclamantul nu a făcut dovada că a urmat această procedură.
Deoarece s-a constatat că procedura prealabilă constituie o condiţie specială de exerciţiu a dreptului la acţiune conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 109 alin. (2) C. proc. civ., iar reclamantul nu a urmat-o, a fost admisă excepţia lipsei plângerii prealabile şi a fost respinsă acţiunea reclamantului.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul B.M.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, prin cererea de recurs s-a arătat că instanţa de fond a considerat în mod eronat ca fiind imperative dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind respectarea procedurii prealabile.
În opinia recurentului erau aplicabile dispoziţiile art. 7(5) şi cele ale art. 9(1) din Legea contenciosului administrativ având în vedere că obiectul principal al acţiunii nu este constatarea neconstituţionalităţii OUG nr. 105/2009, ci anularea unui act administrativ individual emis în temeiul acestei ordonanţe de urgenţă a guvernului.
Prin întâmpinare, Inspecţia Muncii a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, precizându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 9(1) din Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ formulată de B.M.D. a vizat, în principal, anularea Deciziei nr. 333 din 13 octombrie 2009 emisă de Inspecţia Muncii, prin care începând cu data de 14 octombrie 2009 a încetat contractul de management al reclamantului din 25 mai 2009, potrivit prevederilor OUG nr. 105/2009, iar conform completării din 7 decembrie 2009 şi acordarea de daune morale în valoare de 100.000 euro pentru prejudiciul suferit prin emiterea actului administrativ contestat.
În temeiul art. 137 C. proc. civ. instanţa fondului a examinat excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Inspecţia Muncii, dând curs acesteia, cu consecinţa respingerii acţiunii.
Înalta Curte constată că abordarea primei instanţe este corectă şi în acord cu dispoziţiile art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 care condiţionează sesizarea instanţei de contencios administrativ de solicitarea anterioară de revocare în tot sau în parte a actului administrativ individual, adresată autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există.
Doctrina şi jurisprudenţa au statuat în mod constant că în materia contenciosului administrativ dreptul la acţiune se naşte condiţionat de parcurgerea procedurii prealabile, caracterul obligatoriu al acestei proceduri rezultând fără dubiu din art. 7(1) din Legea nr. 554/2004, neparcurgerea ei fiind sancţionată cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
O astfel de procedură nu a fost urmată în cauză, reclamantul invocând în apărare dispoziţiile art. 7(5), art. 2(2) şi art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Aceste apărări au fost reiterate şi prin recursul exercitat, însă Înalta Curte nu le va primi.
Legiuitorul a prevăzut într-adevăr anumite excepţii de la regula fixată prin art. 7(1). În cazul art. 7(5) din Legea nr. 554/2004 aceste excepţii sunt determinate de calitatea reclamantului (prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici), iar în celelalte cazuri excepţiile sunt determinate de obiectul acţiunii care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe (art. 9 alin. (1)), precum şi în cazurile prevăzute de art. 2(2) şi art. 4 din lege.
Situaţia recurentului-reclamant nu se încadrează însă în niciuna din excepţiile enumerate, dat fiind obiectul clar al cererii sale.
O eventuală incidenţă a dispoziţiilor art. 9(4) din Legea nr. 554/2004 ar fi putut fi luată în discuţie dacă acţiunea ar fi fost introdusă după pronunţarea Deciziei nr. 1629/2009 a Curţii Constituţionale a României - publicată în M. Of. nr. 28 din 14 ianuarie 2010, or, din actele dosarului rezultă că a fost înregistrată la instanţa de contencios a Tribunalului Vaslui la data de 14 octombrie 2009.
Reţinând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, văzând şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ. şi art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M.D., împotriva Sentinţei civile nr. 112/CA din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 805/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 809/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
