ICCJ. Decizia nr. 805/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 805/2011
Dosar nr.552/39/2010
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 209 din 25 octombrie 2010 Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta SC L.I. SRL Corni - prin adm. R.I., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Botoşani, şi Administraţia Finanţelor Publice Municipală Botoşani.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 5 din 27 ianuarie 2009, prin care i s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare în valoare de 691.474 RON, precum şi a actelor care au stat la baza emiterii acesteia.
Reclamanta a arătat că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece există un caz bine justificat, existând îndoială cu privire la legalitatea actelor administrative emise, cu atât mai mult cu cât amenda în valoare de 5000 RON şi măsura complementară de confiscare a materialului lemnos în valoare de 9.784 RON a fost anulată prin Sentinţa nr. 2396 din 29 aprilie 2009 şi există pericolul producerii unei pagube iminente întrucât sumele stabilite prin actul de control sunt foarte mari, iar activitatea societăţii este perturbată prin faptul ca s-a pus poprire pe conturile societăţii.
Instanţa de fond a apreciat că pentru a fi admisă o asemenea cerere trebuie să fie întrunite cele două condiţii, cea a cazului bine justificat şi a posibilităţii producerii unei pagube prin executarea actului.
Analizând actele administrative contestate, instanţa de fond nu a identificat situaţii care să ducă la concluzia că, la încheierea acestora, autoritatea publică emitentă a încălcat dispoziţii legale imperative, situaţii care ar fi de natură să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ.
Faptul că, prin Sentinţa nr. 2396/2009 a Judecătoriei Botoşani a fost anulat procesul verbal de contravenţie din 19 ianuarie 2009 motivat de faptul că fapta reţinută în cuprinsul acestuia nu mai este incriminată contravenţional nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale pe care reclamanta le are la bugetul de stat urmare a comercializării materialului lemnos transportat.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. L.I. SRL Corni prin administrator R.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în cauză este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, deoarece există o îndoială cu privire la legalitatea actelor administrative emise, cu atât mai mult cu cât amenda în valoare de 5.000 RON şi măsura complementară de confiscare material lemnos în valoare de 9.748 RON, stabilită în procesul-verbal, a fost anulat prin Sentinţa civilă nr. 2396 din 29 aprilie 2009, în Dosarul nr. 1385/19/2009, ceea ce întăreşte încă o dată nelegalitatea deciziei organului de control fiscal.
Se arată că pe rolul Tribunalului Botoşani, există înregistrată pricina având ca obiect - anulare act taxe şi impozite, prin care s-a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 5 din 27 ianuarie 2009.
De asemenea, recurentul consideră că subzistă şi pericolul producerii unei pagube iminente, deoarece activitatea societăţii a fost grav perturbată având în vedere că în perioada 18 mai 2009 - 15 decembrie 2009, s-a pus poprire pe conturile societăţii, astfel că nu şi-a mai desfăşurat activitatea, în sensul relaţiilor cu clienţii, cărora nu le-a mai putut face plăţi, nu a mai putut achita rate de leasing, iar angajaţilor nu le-a mai putut achita salarii.
Deblocarea acestora s-a realizat în baza Sentinţei nr. 217 din 05 noiembrie 2009, iar blocarea din nou a conturilor societăţii, ar duce la imposibilitatea de a mai putea plăti furnizorii, salariaţii şi ar duce la falimentul societăţii.
Recurenta consideră că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, deoarece instanţa a constatat că fapta reţinută nu mai este incriminată contravenţional şi ca urmare, cât priveşte comercializarea materialului lemnos, acesta nu s-a făcut cu încălcarea legii şi nu există obligaţie fiscală în ce priveşte acest fapt.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”.
Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanţa nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate şi oportunitate ale actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.
Condiţia existenţei cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.
Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.
Raportat la probele administrate, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, motivat şi argumentat a apreciat că, în cauză, nu există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond, a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat.
Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate nu este îndeplinită în cauză.
Soluţia suspendării actului administrativ până la pronunţarea instanţei se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicţională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităţilor administrative prin care se impun particularilor o serie de obligaţii.
Ţinând seama de considerentele de ordin legal şi de situaţia de fapt dovedită, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ nu este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamantei.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
Faţă de cele arătate, reţinând aşadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ”ş)” şi „t)”, că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele legale pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC L.I. SRL Corni prin administrator R.I. împotriva Sentinţei civile nr. 209 din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 804/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 806/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
