ICCJ. Decizia nr. 915/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 915/2011
Dosar nr. 920/45/2009
Şedinţa publică de la 16 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 109/CA din 03 mai 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, prin care a solicitat anularea Ordinul nr. 726 din 19 februarie 2009, prin care a fost eliberat din funcţia publică de conducere de şef de birou, şi a adresei din 09 martie 2009, emise de pârâtă, reintegrarea în funcţia de conducere de şef de birou sau într-o funcţiei echivalentă în grad, treaptă şi salarizare, plata daunelor morale în cuantum de 50.000 RON şi a daunelor materiale şi, în consecinţă:
- a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea adresei din 09 martie 2009, emisă de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor;
- a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind anularea adresei din 09 martie 2009, emisă de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor;
- a anulat Ordinul nr. 726 din 19 februarie 2009 emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor;
- a obligat pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor să plătească reclamantului M.G. despăgubiri materiale egale cu diferenţa dintre drepturile băneşti aferente funcţiei de conducere din care a fost destituit şi drepturile băneşti aferente funcţiei publice de execuţie de inspector vamal clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 1, calculate pentru perioada 19 februarie 2009-20 martie 2009, respingând capetele de cerere privind reintegrarea în funcţia de conducere ori într-o funcţie echivalentă şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea adresei din 09 martie 2009, emisă de autoritatea pârâtă, judecătorul fondului a constatat că acest înscris nu cuprinde manifestări exprese de voinţă în sensul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii care să producă efecte juridice pentru reclamant, în sensul stabilit de prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind vorba doar de o simplă operaţiune materială de comunicare, astfel că nu se poate reţine că s-a adus o atingere vreunui drept sau interes legitim al reclamantului.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamantul M.G. a fost numit, începând cu data de 15 septembrie 2008, în funcţia publică de conducere de şef de birou la Biroul financiar-contabilitate şi achiziţii publice la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vaslui prin Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 6701 din 16 septembrie 2008.
Ulterior, la data de 19 februarie 2009 reclamantul a fost numit, prin Ordinul nr. 726 emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, în funcţia publică de execuţie de inspector vamal, clasa I, grad profesional principal, treaptă de salarizare 1, în cadrul Biroului financiar-contabilitate şi achiziţii publice la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vaslui, începând cu data de 20 februarie 2009.
Totodată, prima instanţă a reţinut că la emiterea Ordinului nr. 726 au fost avute în vedere structura organizatorică a Autorităţii Naţionale a Vămilor, aprobată de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, statul de funcţii al aceleiaşi instituţii, avizul favorabil din 19 februarie 2009 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, art. III din O.U.G. nr. 229/2008 şi art. 4 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 1/2009.
Astfel, a reţinut că pârâta, având în vedere cererea reclamantului de „reanalizare a numirii în funcţia publică de execuţie”, a emis adresa din 09 martie 2009 prin care i-a comunicat reclamantului că funcţia publică de execuţie de inspector vamal, clasa I, grad profesional principal, treaptă de salarizare 1 este funcţia publică de execuţie pe care o deţinea înainte de a promova în funcţia publică de conducere şi în care Autoritatea Naţională a Vămilor este obligată să îl numească în temeiul art. 1 şi art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 şi ca urmare a cererii reclamantului din 17 martie 2009, pârâta a emis ordinul nr. 890 din 20 martie 2009 prin care s-a stabilit că, începând din data de 20 martie 2009, încetează prin acordul părţilor raporturile de serviciu cu reclamantul.
La data de 27 martie 2009, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a aprobat prin ordinul nr. 386, începând cu data de 05 mai 2009, o nouă organizare a structurii direcţiilor regionale şi judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale, precum şi numărul maxim de posturi şi numărul de posturi de conducere.
Prima instanţă a reţinut că ordinul atacat a fost emis de autoritatea pârâtă cu încălcarea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009 potrivit cărora persoanele care ocupă funcţii de conducere în instituţiile şi autorităţile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii, iar în cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcţiei de execuţie a persoanei care a ocupat funcţia de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel, urmând ca, în situaţia în care în cadrul structurii organizatorice, aprobată potrivit legii, nu există un post vacant, să se transforme postul propriu al persoanei care a ocupat funcţia de conducere la nivelul funcţiei de execuţie avute de aceasta.
Din analiza textului de lege menţionat, a reţinut că pentru ca o persoană care ocupă funcţii de conducere în instituţiile şi autorităţile publice să fie trecută pe un post vacant aferent unei funcţii de execuţie în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii este necesar să fie îndeplinită condiţia esenţială a restructurării instituţiei sau autorităţii publice.
Or, a apreciat prima instanţă că, în speţă, această condiţie nu a fost îndeplinită deoarece reclamantul a fost trecut din funcţia publică de conducere în funcţia de execuţie ocupată anterior fără a exista o restructurare a instituţiei în care îşi desfăşura activitatea. Astfel, se constată că ordinul atacat a fost emis la data de 19 februarie 2009, iar noua structură organizatorică, ce numai conţinea funcţia de şef de birou financiar-contabilitate şi achiziţii publice ocupată de reclamant, a fost aprobată abia la data de 27 martie 2009, prin ordinul nr. 386 ce a produs efecte începând cu data de 05 mai 2009, la mult timp chiar şi după încetarea raportului de serviciu prin acordul părţilor, astfel pârâta a procedat mai întâi la îndepărtarea reclamantului din funcţia publică de conducere şi după mai mult de două luni a desfiinţat postul aferent funcţiei de conducere, contrar dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale reprezentând sumele neîncasate ca urmare a emiterii actului administrativ contestat, prima instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.
Astfel, a avut în vedere dispoziţiile menţionate, împrejurarea că reclamantului i s-au acordat drepturile salariale corespunzătoare funcţiei publice de execuţie de inspector vamal clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 1, calculate pentru perioada 19 febraurie 2009-20 martie 2009, şi faptul că ordinul de numire în funcţia publică de execuţie este nelegal.
În ceea ce priveşte capetele de cerere referitoare la reintegrarea în funcţia de conducere ori într-o funcţie echivalentă şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale, prima instanţă a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, întrucât funcţia publică de conducere de şef de birou financiar-contabilitate şi achiziţii publice sau altă funcţie echivalentă nu mai apare în structura organizatorică aprobată la data de 27 martie 2009 de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor prin ordinul nr. 386, reintegrarea nemaifiind astfel posibilă şi pentru că raportul de serviciu a încetat prin acordul părţilor, la iniţiativa reclamantului.
Referitor la daunele morale solicitate de reclamant în cuantum de 50.000 RON, prima instanţă a reţinut că în speţă nu sunt elemente de natură a conduce la concluzia că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, iar anularea actului administrativ ce l-a vătămat constituie prin ea însăşi o măsură echitabilă de reparaţie morală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele părţi, reclamantul M.G. şi pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor.
Recurentul-reclamant, prin motivele de recurs formulate critică sentinţa instanţei de fond sub următoarele aspecte:
- în mod greşit, instanţa de fond a respins capătul de cerere prin care a solicitat reintegrarea sa în funcţia de conducere din care a fost eliberat, ori într-o funcţie echivalentă, cererea sa formulată în acest sens trebuind a fi analizată de instanţa de fond în raport de organigrama valabilă la 19 februarie 2009 şi nu cea aprobată după eliberarea sa din funcţie.
- prin modul în care a procedat, Autoritatea Naţională a Vămilor a încălcat dispoziţiile O.U.G. nr. 1/2009, care stabileşte obligaţia angajatorului ca în cazul în care desfiinţează un post să ofere persoanei vizate un alt post echivalent sau să transforme posturile vacante pentru a asigura un salariu egal cu cel avut în funcţia anterioară.
- autoritatea pârâtă nu a respectat nici dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, potrivit cărora instituţiile şi autorităţile publice au obligaţia de a oferi funcţionarului public eliberat din funcţie din motive neimputabile un post similar, prin redistribuire la o altă instituţie din sistem.
- este greşită motivarea instanţei de fond în sensul că „reintegrarea sa nu mai este posibilă datorită faptului că raportul de serviciu a încetat prin acordul părţilor, la iniţiativa reclamantului”, deoarece el şi-a dat demisia din funcţia de execuţie, iar nu din cea de conducere. La data depunerii cererii de demisie, raportul său de muncă era deja desfiinţat prin ordinul nelegal dat de angajator.
- refuzul instanţei de a dispune reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului nr. 386/2009, cu obligarea pârâtei de a-i plăti drepturile băneşti de la data eliberării din funcţie până la reintegrarea efectivă este netemeinic şi nelegal.
- în mod greşit, instanţa de fond nu i-a admis cererea de acordare a unor daune morale, fiind evident abuzul autorităţii pârâte, abuz prin care i s-au produs grave traume morale şi pagube materiale.
Recurentul nu a indicat textul de lege pe care îşi întemeiază recursul formulat.
Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională a Vămilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, prin reprezentanţii săi legali, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticând soluţia instanţei de fond şi susţinând că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Precizează recurenta-pârâtă şi faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Recurenta-pârâtă susţine în esenţă prin motivele de recurs formulate, că instanţa de fond în mod greşit, a dispus anularea ordinului nr. 726 din 19 februarie 2009, acesta fiind emis cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la condiţiile de vechime prevăzute de art. 57 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 188/1999, republicată, şi în raport de posturile existente în statul de funcţii, avându-se totodată în vedere postul ocupat de reclamant anterior numirii în funcţia de conducere.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului şi menţinerii ordinului nr. 726 din 19 februarie 2009 emis de pârâtă.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de autoritatea pârâtă.
Ambele recursuri sunt nefondate şi urmează a fi respinse în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Prima instanţă a apreciat în mod corect asupra faptului că ordinul atacat – nr. 726 din 19 februarie 2009 a fost emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor cu încălcarea art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009, întrucât nu a fost îndeplinită condiţia esenţială prevăzută de acest text de lege, aceea a restructurării instituţiei sau autorităţii publice, noua structură organizatorică ce numai conţinea funcţia de şef birou financiar-contabil şi achiziţii publice ocupată de reclamant, fiind aprobată ulterior şi anume la 27 martie 2009, prin ordinul nr. 386/2009, efectele acestui ordin începând a se produce cu data de 05 mai 2009.
Cu alte cuvinte s-a reţinut că reclamantul a fost trecut din funcţia publică de conducere în funcţia de execuţie pe care a deţinut-o anterior, deşi nu se făcuse o restructurare a instituţiei în care-şi desfăşura activitatea, restructurare ce a survenit la aproape două luni după emiterea ordinului.
Recurentul-reclamant critică sentinţa atacată şi susţine că în mod eronat instanţa de fond nu a dispus şi reintegrarea sa în funcţia de conducere ori într-o funcţie echivalentă, din moment ce a constatat nulitatea actului administrativ atacat, această cerere urmând a fi analizată în raport de organigrama existentă la 19 februarie 2009.
Critica recurentului-reclamant este neîntemeiată, de vreme ce, astfel cum corect a stabilit şi instanţa de fond, funcţia publică de conducere de şef birou financiar contabilitate şi achiziţii publice sau altă funcţie echivalentă nu mai apare în noua structură organizatorică aprobată prin ordinul nr. 386 din 27 martie 2009.
Pe de altă parte, este de reţinut şi faptul că după emiterea ordinului de numire a recurentului-reclamant în funcţia publică de execuţie, acesta nu a trecut la contestarea imediată a îndepărtării sale din funcţia publică de conducere, ci a solicitat autorităţii pârâte „să reanalizeze numirea sa în funcţia publică de execuţi”, prin adresa din 19 martie 2009 răspunzându-i-se că funcţie publică de execuţie de inspector vamal, clasa I, grad profesional principal, treaptă de salarizare 1 este funcţia publică de execuţie pe care a deţinut-o înainte de a fi numit în funcţia publică de conducere şi în care Autoritatea Naţională a Vămilor este obligată să îl numească în temeiul art. 1 şi art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009. Se înţelege că recurentul-reclamant a acceptat ideea că funcţia publică de conducere pe care a ocupat-o nu se mai regăseşte în noua organigramă.
Totodată, este de reţinut şi faptul că prin ordinul nr. 890 din 20 martie 2009 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor s-a stabilit că începând cu data de 20 martie 2009 au încetat prin acordul părţilor raporturile de serviciu ale reclamantului, iniţiativa aparţinându-i chiar acestuia.
Recurentul-reclamant susţine prin motivele de recurs formulate că cererea sa de reintegrare pe funcţia de conducere sau într-o funcţie echivalentă trebuia analizată de instanţa de fond independent de faptul că raporturile de serviciu în ceea ce îl priveşte au încetat prin acordul părţilor, pentru că el şi-a dat demisia din funcţia de execuţie, iar nu din cea de conducere.
Chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentului-reclamant, astfel exprimat, nu poate fi rezolvată în mod favorabil cererea sa de reintegrare pe funcţia de conducere, de vreme ce această funcţie nu mai există în noua organigramă şi nicio altă funcţie echivalentă, astfel cum s-a precizat mai sus.
Cererea de despăgubiri materiale formulate de recurentul-reclamant a fost corect soluţionată de instanţa de fond, acesta fiind lipsit doar de diferenţa dintre drepturile băneşti aferente funcţiei de conducere şi cele aferente funcţiei publice de execuţie, de inspector vamal clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare I, calculate pe perioada 19 februarie 2009-20 martie 2009, când raportul de serviciu a încetat prin acordul de voinţă al părţilor.
Critica recurentului-reclamant ce vizează neacordarea daunelor morale este şi ea neîntemeiată.
Rezolvarea dată speţei şi anume anularea actului administrativ atacat, precum şi acordarea unor despăgubiri materiale, constituie, astfel cum corect a arătat instanţa de fond, prin ea însăşi o măsură echitabilă de reparaţie morală.
Nu poate fi vorba de un abuz din partea pârâtei, atâta timp cât restructurarea organizatorică a instituţiei a avut loc efectiv, chiar dacă aceasta s-a produs ulterior emiterii ordinului de destituire din funcţia de conducere.
Cât priveşte critica formulată de recurenta-pârâtă întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, se constată că şi aceasta este nefondată.
În considerentele sentinţei sunt arătate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, astfel cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de fond dând o interpretare corectă actului juridic dedus judecăţii şi textelor de lege incidente în cauză şi aplicând corect legea.
Rezultă din considerentele expuse că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, astfel că recursurile formulate sunt nefondate şi urmează a fi respinsă în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de M.G. şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei nr. 109/CA din 03 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 881/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 11/2011. Contencios → |
|---|
