ICCJ. Decizia nr. 918/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 918/2011
Dosar nr. 5372/57/2009
Şedinţa publică din 16 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul acţiunii:
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost învestită, prin Decizia civilă nr. 61/2010 pronunţată de secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul aceleiaşi instanţe, cu soluţionarea capătului de cerere disjuns, având ca obiect anularea ordinului nr. 16468/2008, emis de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., secţia resurse umane şi documentare, transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 15 decembrie 2008, prin care s-a dispus că actualizarea pensiei de serviciu pentru foştii procurori – cu luarea în considerare a sporurilor câştigate prin hotărâri judecătoreşti să se facă numai cu începere de la 1 aprilie 2008.
2. Hotărârea primei instanţe:
Prin sentinţa nr. 69/F/CA din 10 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul D.T.I. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe:
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că actul atacat intitulat „ordin” de către reclamant şi „adresă” de către pârâţi este emis de procurorul-şef secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de resurse umane şi documentare, şi adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pentru „practică unitară în ceea ce priveşte actualizarea pensiilor de serviciu”, raportat la modificările aduse art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prin OUG nr. 100/2007, în sensul că actualizarea pensiilor de serviciu cu luarea în considerare a sporurilor câştigate prin hotărâri judecătoreşti se face numai cu începere de la data de 1 aprilie 2008, dacă prin aceste hotărâri instanţa nu a dispus altfel.
Totodată, a reţinut că actualizarea pensiei se realizează prin decizie emisă conform art. 19 din HG nr. 1275/2005 de către Casa teritorială de pensii, care are la bază adeverinţa-tip stabilită în Anexa 4 la acest act normativ.
Astfel, prima instanţă a reţinut că adresa în litigiu nu reprezintă un ordin, cum în mod eronat consideră reclamantul, întrucât ea cuprinde doar o modalitate de interpretare a dispoziţiilor legale referitoare la actualizarea pensiei de serviciu a magistraţilor în contextul modificărilor legislative intervenite şi nu este aptă să producă efecte juridice prin ea însăşi.
Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că actul în litigiu nu are caracterul unui act administrativ şi ca atare nu poate face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ.
4. Recursul declarat în cauză:
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul D.T.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, cu consecinţa trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că actul atacat reprezentat de ordinul nr. 16468/2008 întruneşte cerinţele art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar lipsa de opozabilitate a acestuia faţă de instanţele de judecată nu are relevanţă în cauză, din moment ce adeverinţele-tip de actualizare a pensiei de serviciu trebuie emise obligatoriu de unităţile de parchet, în speţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În concluzie, recurentul-reclamant a arătat că actul atacat este un act în sensul Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se va analiza cu ocazia rejudecării cauzei. Precizează că acest act a produs consecinţe juridice, în sensul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a retras de la Casa Judeţeană de Pensii Alba adeverinţele de actualizare a pensiei de serviciu pentru anii 2005, 2006 şi 2007 şi în consecinţă actualizarea nu s-a efectuat.
5. Apărarea intimaţilor-pârâţi:
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimaţii-pârâţi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi Casa Judeţeană de Pensii Alba au solicitat respingerea recursului.
Prin răspunsul la întâmpinări, recurentul-reclamant a reiterat apărările din recurs.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate:
Recurentul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ înscrisul nr. 16468/2008, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi adresat celorlalte parchete de pe lângă curţile de apel, prin care a comunicat modalitatea de interpretare a dispoziţiilor legale referitoare la actualizarea pensiei de serviciu a magistraţilor în contextul modificărilor legislative intervenite, respectiv a prevederilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, modificată prin OUG nr. 100/2007.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achiziţiile publice.
În acord cu hotărârea instanţei de fond, care este pusă la adăpost de orice critică, Înalta Curte constată că înscrisul atacat reprezintă o înştiinţare, o comunicare, prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aduce la cunoştinţa parchetelor de pe lângă curţile de apel modalitatea de aplicare a normelor legale în materia actualizării pensiilor de serviciu, în cazul în care există hotărâri judecătoreşti prin care se recunosc magistraţilor unele sporuri, care nu are caracter de act administrativ.
Prin urmare, înscrisul în litigiu nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice, instanţa de fond pronunţând astfel o hotărâre legală şi temeinică.
2. Soluţia pronunţată în recurs:
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.T.I. împotriva sentinţei nr. 69/F/CA din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 916/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 921/2011. Contencios → |
|---|
