ICCJ. Decizia nr. 1031/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la data de 21 martie 2011 în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Novaci, având ca obiect contestație la executare, reclamanții V.M. și V.S.I. au solicitat suspendarea acestei cauze și sesizarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal cu excepția de nelegalitate a răspunsului nr. 69656 din 16 iunie 2009, conform dispozițiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.
în vederea soluționării excepției de nelegalitate, dosarul a fost înaintat Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 852/54/2011.
Pârâtul M.J., citat în cauză în calitate de autoritate publică emitentă a răspunsului ce formează obiectul excepției de nelegalitate, a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate.
Pârâta B.T. - Sucursala S. a formulat concluzii scrise în care, la rândul său, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate.
La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2011, reclamantul V.M. a solicitat suspendarea soluționării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ., cu motivarea că împotriva Ordinului nr. 2628/1999 emis de Ministrul Justiției a fost promovată acțiune în anulare la Curtea de Apel București.
Instanța a respins cererea de suspendare a cauzei, pe considerentul că reclamantul tinde la tergiversarea soluționării acesteia.
La același termen de judecată, instanța a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate, cu motivarea că nu este vorba despre un act administrativ.
Susținerile părților pe excepția de inadmisibilitate au fost consemnate în practicaua sentinței.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 516 din 25 octombrie 2011, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Adresei nr. 69656 din 16 iunie 2009 emisă de Ministerul Justiției, excepție invocată de reclamanții V.M. și V.S.I. în contradictoriu cu pârâții B.T. - Sucursala S., SC "V.C." SRL, AMT S.I. SPRL și M.J.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că adresa ce formează obiectul excepției de nelegalitate nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată.
împotriva acestei sentințe au declarat recursuri reclamanții V.M. și V.S.I., care au solicitat, în principal, casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea sa, în sensul admiterii excepției de nelegalitate.
întrucât în cererile de recurs au fost formulate critici comune, instanța de control judiciar va proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat.
Astfel, recurenții au arătat faptul că hotărârea judecătorească contestată cuprinde argumente străine de natura pricinii, precum și aprecieri pur subiective, critici care pot fi subsumate motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recurenții au susținut faptul că prima instanță a încălcat sau a aplicat greșit legea incidentă în materie, motiv de recurs ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurenți următoarele critici:
Soluția pronunțată cu privire la cererea de suspendare, întemeiată pe prevederile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., este greșită, întrucât actul administrativ dedus judecății are legătură cu Ordinul nr. 2628/1999 emis de Ministrul Justiției și Libertăților Cetățenești.
Răspunsul nr. 69656 din 16 iunie 2009 emis de Ministrul Justiției este un act administrativ unilateral cu caracter individual, întrucât îndeplinește condițiile impuse de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Obiectul excepției de nelegalitate îl reprezintă adresa nr. 69656 din 16 iunie 2009 emisă de Ministerul Justiției prin care s-a comunicat B.T. răspuns la cererea nr. 37551 din 15 iunie 2009, în sensul că a fost efectuată înregistrarea în evidența specială a executorilor bancari a d-lui S.A., conform art. 9 alin. (1) din Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești nr. 2628/1999 privind aprobarea Statutului Corpului Executorilor Bancari. în plus, în cuprinsul adresei aflate în discuție se menționează și faptul că, după confirmarea înregistrării, executorul bancar își poate exercita atribuțiile, în baza legitimației de serviciu eliberate sub semnătura conducătorul băncii.
Prima instanță a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, cu motivarea că aceasta vizează o simplă corespondență între două instituții.
în opinia înaltei Curți, soluția pronunțată de instanța de fond este legală, întrucât pe calea excepției de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, poate fi cercetată conformitatea cu reglementările cu forță juridică superioară numai a unui act administrativ apt să producă efecte juridice de sine stătătoare.
Instanța competentă este datoare să verifice în ce măsură actul contestat pe calea excepției de nelegalitate se circumscrie definiției actului administrativ, date de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, urmând a hotărî în raport cu aceasta și în măsura în care va aprecia a fi incidente dispozițiile art. 4 din legea aflată în discuție.
într-adevăr, Adresa nr. 69656 din 16 iunie 2009 nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, conform susținerilor recurenților, ci doar un act de informare emis de Ministerul Justiției, în limitele sale de competență, ca răspuns la solicitarea ce i-a fost adresată de către B.T.
în altă ordine de idei, înalta Curte apreciază că dezlegarea dată de prima instanță cererii de suspendare a cauzei, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este corectă, întrucât nu se poate considera că soluția pronunțată pe excepția de nelegalitate depinde de soluția ce urma să fie adoptată în legătură cu Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești nr. 2628/1999 privind aprobarea Statutului Corpului Executorilor Bancari.
Ca atare, pentru argumentele anterior expuse, înalta Curte reține că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât prima instanță a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în materie.
De asemenea, instanța de control judiciar consideră că este nefondat și motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece Curtea de Apel a expus în mod corespunzător argumentele pentru care a reținut inadmisibilitatea excepției de nelegalitate deduse judecății, precum și netemeinicia cererii de suspendare a cauzei.
în consecință, din cele anterior expuse, rezultă că erau nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu existau motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, a respins recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1032/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1029/2012. Contencios → |
|---|
