ICCJ. Decizia nr. 1016/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1016/2012
Dosar nr. 10553/2/2010
Şedinţa publică de la 24 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.V., să se constate calitatea de lucrător al Securităţii a acestui pârât.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 3.820 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul G.V. şi, în consecinţă, a fost constatată calitatea pârâtului de lucrător al securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâtul, având gradul de căpitan în cadrul Serviciului 1/A din Inspectoratul Judeţean de Securitate Timiş, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În cadrul acţiunii informative deschisă asupra unui avocat din Timişoara, Curtea reţine că pârâtul a dirijat surse în anturajul personal al acestuia, în scopul de a stabili "... reacţia obiectivului în legătură cu principalele evenimente politice interne şi externe ...", dacă "face comentarii cu caracter politic şi conţinutul acestora" şi pentru a urmări în mod special atitudinea sa politică raportat la principalele evenimente politice interne şi externe.
Se reţine, de asemenea, că în aceeaşi calitate, pârâtul a dirijat reţeaua informativă din legătura personală cu un fost magistrat, cu scopul de a stabili şi în acest caz, "conduita moral-politică la locul de muncă, relaţiile pe care le-a creat şi natura lor"; "dacă are nemulţumiri personale şi în ce mod încearcă să le rezolve"; "să stabilească poziţia lui prezentă, cum comentează măsura administrativă luată asupra lui, preocupările prezente".
Având în vedere aspectele reţinute, instanţa de fond a constatat că activitatea pârâtului se circumscrie definiţiei prevăzute de art. 2 din lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, care prevede că este lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din întreg materialul probator, instanţa a reţinut că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al organelor de securitate şi prin activitatea sa a îngrădit dreptul la viaţă privată, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, precum şi libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei.
3. Recursul declarat de G.V.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală a formulat recurs pârâtul G.V. fără a invoca motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În esenţă, Înalta Curte reţine că hotărârea fondului este criticată pentru interpretarea greşită a înscrisurilor prezentate de intimatul-reclamant. Arată că instanţa nu a avut în vedere cererea formulată la data de 24 mai 2011, privind solicitarea informaţiilor de la SRI referitoare la data când a fost încadrat în Securitate judeţului Timiş, deoarece în octombrie 1987 când a fost transferat acţiunea informativă şi măsura administrativă asupra persoanei vizate în cauză era deja începută din anul 1985.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât reia apărările din cuprinsul întâmpinării şi apreciază că activitatea sa profesională s-a desfăşurat în conformitate cu legislaţia în vigoare la acea dată istorică, nu a folosit nici un abuz de putere, implicarea lui asupra obiectului a fost minimă, şi cu efect pozitiv, mai ales că îndată după revoluţie (1989) acesta a devenit judecător şi promovat la Tribunalul judeţului Timiş.
Prin concluziile scrise depuse la 22 februarie 2012 recurentul-pârât a cerut casarea în întregime a hotărârii recurate, apreciind că procesul a fost soluţionat fără a se intra în cercetarea fondului, fiind necesară administrarea de probei noi, respectiv adresa SRI Timiş privind data transferului de la Securitatea judeţului Caraş Severin la Securitatea jud.Timiş, studierea D.U.I privind pe P.R. şi chiar audierea acestei persoane.
Totodată invocă şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii introdusă de către CNSAS care s-a subrogat Avocatului Poporului.
Procedura derulată în recurs.
În cadrul probei cu înscrisuri, admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., recurentul a depus adeverinţa eliberată de UM 0667 Timişoara la data de 22 septembrie 2011 din care rezultă că G.I.V. a fost cadru militar la Ministerul de Interne, Inspectoratul judeţului Timiş în perioada 01 octombrie 1987 - 31 martie 1990 şi la SRI în perioada 01 aprilie 1990 - 30 iulie 1991.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma recursului declarat, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu probele administrate.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a recurentul-pârât G.V.
Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens de către P.R., potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
În cauză nu s-a contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofiţer al Securităţii, aspectele în dispută vizând numai natura activităţilor desfăşurate în această calitate.
Prima instanţă a constatat în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Răspunzând punctual motivelor de recurs prezentate la pct. I.2 din decizie, Înalta Curte reţine următoarele:
1.1. Referitor la modul de administrare şi interpretare a probelor, Înalta Curte constată că prima instanţă a soluţionat pricina pe baza înscrisurilor prezentate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, comunicate pârâtului conform Încheierii din 29 martie 2011, în condiţiile în care acesta nu le-a contestat sub aspectul autenticităţii lor iar singura probă pe care a solicitat-o în apărare, este reprezentată de relaţiile de la SRI Timiş privind perioada în care recurentul a fost cadru militar în cadrul acestei unităţi.
Această probă a fost administrată în recurs, astfel că recurentul-pârât nu poate invoca o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin casarea sentinţei recurate.
Mai mult, această solicitare a fost făcută în scris, după ce instanţa a rămas în pronunţare aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul de fond.
1.2 Cealaltă susţinere a recurentului-pârât, în sensul invocării excepţiei calităţii de reprezentant a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi implicit a lipsei calităţii procesuale active a acestuia în formularea acţiunii de faţă, este de asemenea neîntemeiată.
Art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 prevede că "Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, instituţie publică finanţată integral de la bugetul de stat, aflată sub controlul Parlamentului".
Se observă aşadar că însăşi reglementarea din O.U.G. nr. 24/2008 dă posibilitatea intimatului-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să formuleze astfel de acţiuni prin care se urmăreşte constatarea calităţii de lucrător al securităţii, nefiind astfel necesar un mandat special de reprezentare în instanţă.
Conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, "Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrărilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului".
Textul de lege enunţat vine să întărească şi dreptul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la formularea unor astfel de acţiuni, deci confirmă calitatea procesuală activă a acestuia pe care o contestă în mod eronat recurentul-pârât.
1.3 În ceea ce priveşte fondul cauzei, Înalta Curte constată, de asemenea, că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinţei pe acest aspect.
Art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 explicitează semnificaţia termenului de "lucrător al Securităţii" şi precizează că "lucrător al Securităţii este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Deci, textul de lege instituie două condiţii ce trebuie întrunite pentru ca o persoană să dobândească calitatea de lucrător al Securităţii:
1) - să fi fost încadrat ca ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire;
2) - să fi desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.
Întrunirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de textul de lege a fost constatată în mod corect de către instanţa de fond în ceea ce-l priveşte pe recurentul-pârât.
Din înscrisurile depuse la dosar şi reţinute de prima instanţă, rezultă că recurentul-pârât, având gradul de căpitan în cadrul serviciului 1/A din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Timiş în cadrul acţiunii informative deschisă asupra unui avocat din Timişoara a dirijat surse din legătură personală să stabilească şi să urmărească conduita, comportamentul şi relaţia acestuia în legătură cu principalele evenimente politice interne şi externe, atitudinea sa politică faţă de aceste evenimente, conţinutul discuţiilor pe care le poartă, persoanele faţă de care se exteriorizează.
Din conţinutul dosarului depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rezultă contribuţia efectivă pe care recurentul-pârât şi-a adus-o la efectuarea supravegherii informative, personal acesta semnând "Note" şi "Rapoarte", documente care atestă fără dubii calitatea de lucrător al Securităţii.
Susţinerile recurentului-pârât că prima instanţă nu a avut în vedere relaţiile privind perioada desfăşurată ca ofiţer al securităţii din Timişoara sau că nu a audiat persoana vizată care a şi solicitat verificarea la CNSAS şi în acest sens nu s-ar fi intrat în cercetarea fondului, nu pot fi reţinute, în primul rând proba nu a fost solicitată în termen procesual şi mai mult este lipsită de relevanţă, în contextul materialului probator din care rezultă că acesta a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, la dosar fiind depuse înscrisuri pentru perioada 87 - 89 înscrisă în adeverinţa depusă în recurs.
Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că prin acţiunile desfăşurate în calitatea sa de căpitan în cadrul Serviciului 1/A din cadrul Inspectoratului judeţean de Securitate Timiş, nu a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului şi că faţă de persoana vizată deşi urmărită de securitate, aflată în lucrare informativă, în final în privinţa acestuia s-a decis închiderea DUI prin neconfirmarea datelor şi informaţiilor din sesizarea iniţială.
Susţinerile sale sunt infirmate de înscrisurile aflate la dosarul de fond, care demonstrează cu prisosinţă acţiunile ce pot fi încadrate în ipoteza normei juridice citate, iar faptul că faţă de persoana cercetată s-a dispus închiderea DUI, demonstrează o dată în plus că şi în contextul istoric vizat, supravegherea şi verificarea acesteia a fost abuzivă.
1.4 Cât priveşte natura şi importanţa muncii desfăşurate de recurent în contextul istoric al perioadei în discuţie, precum şi conţinutul documentelor întocmite în cadrul atribuţiilor de serviciu conform ordinelor şi regulamentelor în vigoare, Înalta Curte remarcă faptul că, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist" care a desfăşurat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale". Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor ... contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti" şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".
În realitate, recurentul-pârât, în calitate de ofiţer al Securităţii, a desfăşurat o serie de acţiuni informativ operative asupra unor persoane urmărite pentru a se stabili poziţia politică prezentă, dacă îşi exprimă atitudini cu caracter politic, cercul de relaţii şi natura acestora preocupări de a stabili legături cu cetăţeni străini, fiind astfel îngrădit dreptul la viaţa privată, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, precum şi libertatea gândirii.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Toate considerentele expuse la pct. II.1 al deciziei converg către concluzia că sentinţa fondului este legală.
Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de G.V. împotriva Sentinţei nr. 3.820 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1014/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 103/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
