ICCJ. Decizia nr. 1087/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1087/2012
Dosar nr. 3183/54/2010
Şedinţa publică de la 1 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 24 noiembrie 2010, reclamantul F.G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, anularea Deciziei nr. 514 din 23 septembrie 2010 emisă de directorul general al acestei instituţii.
Prin cererea formulată la data de 02 februarie 2011 reclamantul şi-a precizat acţiunea solicitând anularea Deciziei nr. 514 din 23 septembrie 2010, reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit şi a cheltuielilor de judecată avansate în cauză.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este încadrat la Penitenciarul Tg. Jiu din data de 01 noiembrie 2002, iar de la data de 11 mai 2007 a îndeplinit funcţia de Şef Birou I, Prevenirea Criminalităţii şi Terorismului pe care a ocupat-o în urma concursului naţional organizat de ANP în anul 2007, iar prin decizia contestată a fost revocat din funcţia de conducere.
Apreciind nelegală decizia directorului A.N.P. reclamantul a arătat că, în cazul său, Comisia de disciplină din cadrul ANP nu a respectat procedurile de citare conform Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2.856/C/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
S-a reţinut de către Comisia de disciplină, că în perioada 08 - 10 iunie 2010 au fost accesate mai multe site-uri cu caracter pornografic de la calculatorul său de serviciu, contrar Dispoziţiei Directorului general al ANP nr. 202827 din 23 ianuarie 2008, apreciind în unanimitate că a săvârşit două abateri disciplinare, respectiv art. 69 lit. b) şi litera o) din Legea 293/2004.
S-a susţinut în continuare că respectiva Comisie de disciplină ar fi trebuit să sesizeze în unanimitate că nu s-a respectat procedura de citare, că nu a fost audiat niciun alt funcţionar în afara directorului B.C. şi că s-a aplicat un linşaj profesional.
Nu a fost respectată proporţionalitatea între gravitatea abaterii şi sancţiunea disciplinară având în vedere că nu a produs pagube şi nu mai fusese sancţionat anterior, astfel că în mod nejustificat comisia de disciplină a propus sancţionarea sa.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
3. Apărările formulate de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor
La data de 25 ianuarie 2011 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că ceea ce i se impută reclamantului prin decizia contestată este faptul că acesta a accesat în timpul programului de lucru site-uri care nu au legătură strictă cu domeniul său de activitate. Sancţiunea a fost aplicată de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor la propunerea comisiei de disciplină, în urma parcurgerii procedurii reglementată de OMJ nr. 2.856/C/2004. Reclamantul a fost legal citat pentru termenul din data de 12 iulie 2010 şi faţă de faptul că se afla în concediu medical, a fost citat pentru următorul termen din data de 15 septembrie 2010. La acest termen, comisia a luat act de refuzul explicit al reclamantului de a se prezenta la audieri, consemnând aceasta în procesul-verbal întocmit la această dată.
4. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 213 din 13 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea precizată de reclamantul F.G.D. împotriva pârâtei Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi a anulat Decizia nr. 514 din 23 septembrie 2010, emisă de Directorul General al A.N.P, dispunând reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferenţa între salariul obţinut în funcţia de conducere din care a fost eliberat şi salariul obţinut în funcţia exercitată ulterior, până la reintegrare.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanţe
5.1. Prin adresa înregistrată sub nr. 500318 din 30 iunie 2010 directorul Penitenciarului Tg. Jiu a sesizat Comisia de disciplină a A.N.P. în legătură cu săvârşirea de către reclamant a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b) şi o) din Legea nr. 293/2004 având în vedere că acesta a accesat în timpul programului de lucru site-uri ce nu vizau obiectul său de activitate.
În urma cercetării disciplinare efectuate, Comisia de disciplină a întocmit Referatul nr. 500318 din 23 septembrie 2010 în cuprinsul căruia, apreciindu-se că reclamantul se face vinovat de săvârşirea abaterilor disciplinare în legătură cu care a fost sesizată, se propune aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 70 lit. e) din Legea 293/2004, republicată.
5.2. S-a reţinut de către comisia de disciplină că în perioada 08 - 10 iunie 2010 reclamantul a accesat mai multe site-uri cu caracter pornografic de la calculatorul pe care îl folosea în interesul serviciului, site-uri care nu fac parte din îndatoririle de serviciu ale acestuia şi nu au avut caracter ordonat de Direcţie, încălcând astfel Dispoziţia nr. 202827 din 23 ianuarie 2008 emisă de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
5.3. Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul comisiei de disciplină instanţa de fond a reţinut că cercetarea disciplinară a reclamantului s-a derulat pe parcursul a două termene fără ca reclamantul să fie prezent la vreunul dintre acestea, fie din motive de sănătate, pentru termenul din 12 iulie 2010 fie, ca urmare a refuzului de prezentare pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din OMJ nr. 2856/2004, aşa cum menţionează în Raportul nr. H2/32147 din 13 septembrie 2010 adresat comisiei de disciplină, pentru termenul din data de 15 septembrie 2010.
5.4. Potrivit procedurilor de citare întocmite în cauză, citaţia emisă pentru termenul din data de 15 septembrie 2010, ora 09:30 i-a fost înmânată reclamantului la data de 13 septembrie 2010, ora 15:11, la aceeaşi dată acesta înştiinţând comisia, prin raportul menţionat, despre imposibilitatea prezentării "din motive personale şi procedurale".
5.5. În raport de aspectele anterior reţinute prima instanţă a constatat că acţiunea este fondată, cercetarea disciplinară a reclamantului fiind făcută cu nerespectarea dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din O.M.J. nr. 2856/C/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi din unităţile subordonate şi Legii nr. 293/2004.
Aşa cum se menţionează expres în cuprinsul acestui articol, principiul garantării dreptului la apărare presupune recunoaşterea dreptului funcţionarului public de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa şi de a fi asistat, celeritatea procedurii presupune obligaţia comisiei de disciplină de a proceda fără întârziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege şi prezentul regulament, iar contradictorialitatea presupune asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de disciplină.
5.6. În speţa de faţă, dispunând citarea reclamantului pentru termenul din data de 15 septembrie 2010, ora 09:30, comisia de disciplină din cadrul Administraţiei Naţionale Penitenciarelor, i-a comunicat acestuia citaţia la data de 13 septembrie 2010, ora 15:11, cu nerespectarea termenului de 3 zile calendaristice prevăzut de dispoziţiile legale citate anterior.
5.7. A concluzionat instanţa de fond în sensul că este evident că procedura de citare a reclamantului pentru acest termen nu a fost legal îndeplinită, iar comisia de disciplină nu putea proceda la analiza sesizării cu care a fost învestită căci, potrivit art. 29 alin. (3) din OMJ nr. 2.856/C/2004, lipsa nejustificată a persoanelor citate nu împiedică desfăşurarea şedinţelor comisiei de disciplină, numai dacă citarea s-a făcut cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 24.
Altfel spus, chiar dacă sancţiunea disciplinară putea fi aplicată fără audierea sau prezentarea reclamantului, comisia nu-şi putea desfăşura lucrările fără citarea corespunzătoare a acestuia, între dreptul persoanei cercetate disciplinar de a fi ascultată şi dreptul acesteia de a fi înştiinţată în termen legal şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege despre data şedinţei comisiei de disciplină existând diferenţe esenţiale.
În acelaşi sens, s-a constatat că simpla menţionare în cuprinsul Procesului-verbal al şedinţei din 15 septembrie 2010 a refuzului reclamantului de a se prezenta în faţa comisiei de disciplină nu o îndreptăţea pe aceasta să procedeze la finalizarea procedurii disciplinare înainte de a verifica dacă citarea acestuia a fost făcută în condiţiile legii.
6. Recursul formulat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva Sentinţei nr. 213 din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta consideră că în speţă au fost respectate dispoziţiile art. 24 din OMJ nr. 2.856/2004 cu modificările şi completările ulterioare, avându-se în vedere că în data de 7 iulie 2010 au fost înaintate citaţia şi actele-anexă prin care intimatul era invitat la audieri în data de 12 iulie 2010.
În data de 8 iulie 2010, s-a constatat că intimatul se află în concediu medical, însă acesta s-a deplasat la unitate în vederea aducerii la cunoştinţă a faptului citării şi a primirii documentelor transmise.
În aceste condiţii, audierea a fost amânată pentru data de 15 septembrie 2010, timp suficient pentru ca intimatul să-şi pregătească apărarea.
Din adresa nr. H2/32147 din 13 septembrie 2010 rezultă că intimatul a refuzat să se prezinte în faţa Comisiei de disciplină, urmărind tergiversarea soluţionării cauzei şi depăşirea termenului în care se putea aplica sancţiunea disciplinară.
7. Apărările formulate de intimatul-reclamant F.G.D.
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că urmare a lecturării motivelor de recurs a formulat plângere penală împotriva agentului de penitenciare P.M., de la Penitenciarul Tg. Jiu, întrucât acesta a declarat mincinos despre prezenţa sa la unitate în data de 8 iulie 2010.
Se mai arată că şi comisarul-şef B.C. este cercetat penal în calitate de făptuitor, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual şi uzurpare de calităţi oficiale.
Intimata susţine că a semnat pentru primirea documentelor în data de 2 septembrie 2010, însă agentul P.M. a declarat în fals că înscrisurile au fost primite la 8 iulie 2010. Data de primire a dispărut din copia de pe condica de predare-primire a corespondenţei.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată
1. Recursul este fondat.
1.1. Instanţa de fond a apreciat că dreptul la apărare al reclamantului nu a fost respectat pentru modul în care s-a efectuat procedura de citare din data de 15 septembrie 2010.
S-a considerat că nerespectarea termenului de 3 zile prevăzut de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din OMJ nr. 2856/2004 modificată şi completată, conduce la nelegalitatea actului administrativ de sancţionare.
Sub acest aspect, sentinţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Fără a se lua în considerare data de 8 iulie 2010 pentru primirea documentelor înaintate de comisia de disciplină către reclamant, este cert că acestuia i s-au comunicat înscrisurile în data de 2 septembrie 2010, astfel cum se afirmă în întâmpinare.
Termenul fixat pentru audieri în faţa comisiei de disciplină a fost cel din 15 septembrie 2010, ocazie cu care reclamantul a înaintat preşedintelui comisiei Adresa nr. H2/32147/PTJGJ din 13 septembrie 2010.
În această adresă, reclamantul a arătat că din motive personale şi procedurale nu se poate prezenta în faţa Comisiei de disciplină şi invocă dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) din OMJ nr. 2.856/2004, modificată şi completată.
În alineatul doi din adresă, reclamantul arată că refuză să dea "altă declaraţie în această speţă, în afară de raportul întocmit de mine la data de 16 iunie 2010 cu nr. H2/27048, pe care îl aveţi anexat la materialul de la A.N.P.".
Faţă de acestea, examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., în mod corect comisia de disciplină a reţinut că reclamantul, pe de o parte, a refuzat să se prezinte din motive "personale şi procedurale", iar pe de altă parte, acesta refuză şi să dea o altă declaraţie în afara raportului întocmit.
Rezultă că reclamantul a refuzat să se prezinte în faţa Comisiei de disciplină, invocând pentru termenul din 15 septembrie 2010 prevederile art. 24 alin. (1) din ordin, dar şi pe viitor, arătând neechivoc că refuză să mai dea o altă declaraţie.
Aceste aspecte esenţiale au fost omise a fi analizate de judecătorul fondului, care s-a limitat numai la aprecierea legalităţii actului atacat din perspectiva dispoziţiilor art. 24 alin. (1) susmenţionat.
În realitate, reclamantul şi-a exprimat în mod clar refuzul de a fi audiat de Comisia de disciplină, refuz ce a fost consemnat ca atare, procedându-se la soluţionarea sesizării.
Invocarea ulterioară de către reclamant a nelegalităţii procedurii de citare şi a încălcării dreptului la apărare nu poate fi apreciată pozitiv, nemaiavând relevanţă juridică.
1.2. Faţă de acestea, întrucât sentinţa recurată s-a pronunţat numai sub aspectul nelegalităţii actului ca urmare a încălcării art. 24 alin. (1) OMJ nr. 2.856/2004 modificată şi completată, se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva Sentinţei nr. 213 din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1057/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 1093/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
