ICCJ. Decizia nr. 33/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 33/2012
Dosar nr. 416/35/2011
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 27 iulie 2011, SC I.H. SRL Satu Mare a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-SM/ 736 din 28 iunie 2011, a raportului de inspecţie fiscală nr. F-SM/ 449 din 28 iunie 2011 şi a procesului verbal din 4 iulie 2011 precum şi ridicarea popririi asigurătorii instituite pe conturile societăţii.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că sunt îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat, constând în aspectele denelegalitate ale actelor administrative şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente, executarea debitului de aproape 3.000.000 lei însemnând o perturbare iremediabilă a activităţii societăţii.
Prin sentinţa nr. 176 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă de contencios administrativ si fiscal, a admis acţiunea şi a dispus suspendarea executării actelor administrative până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă existenţa unei puternice îndoieli asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actele administrative contestate, prin ignorarea faptului că actele justificative sunt în concordanţă cu prevederile art. 48 din HG nr. 44/2004 şi, totodată, princonsiderarea activităţii de comisionat ca o prestare de servicii.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că, în raport de valoarea obligaţiei de plată, activitatea societăţii, ce derulează relaţii comerciale ce presupun plăţi prin circuit bancar, ar fi grav prejudiciată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că motivele invocate de reclamantă, reţinute ca atare de instanţa defond, vizează în fapt fondul litigiului, respectiv nelegalitatea deciziei deimpunere, încălcând prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ şi anticipând soluţia în cererea de anulare.
În aceste împrejurări, a arătat pârâta, nu subzistă cazul bine justificat pentru a se putea dispune suspendarea executării, astfel cum este definită noţiunea în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul invocat şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat urmând a fi admis şi a se dispune modificarea sentinţei, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării.
Astfel, suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument pentru a se asigura respectarea principiului legalităţii putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
În sensul acestor dispoziţii, cazul bine justificat reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care, fără a antama fondul litigiului, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionăriiunei activităţi publice sau a unui serviciu public.
În cauză, prin actele administrative contestate, organele fiscale nu au recunoscut ca fiind cheltuieli deductibile contravaloarea serviciilor de comisionare motivând nerespectarea pct. 48 din HG nr. 44/2004 privind normele metodologice de aplicare a codului fiscal, referitoare la justificarea prestărilor de servicii.
Instanţa a apreciat că subzistă cazul bine justificat, însă motivele reţinute, respectiv caracterul justificativ al înscrisurilor prezentate de societate şi deductibilitatea din punctul de vedere al TVA a serviciilor de comisionare constituie chestiuni ce ţin defondul litigiului ce urmează a fi dezbătute cu ocazia soluţionării acţiunii în anulare, neputând face dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la condiţia prevenirii unei pagube iminente, este de menţionat că nu au fost administrate probe privind prejudiciul material viitor şi previzibil ce s-ar produce în patrimoniul societăţii reclamante în situaţia executăriidebitului, nefiind întrunite nici cerinţele art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul va modifica sentinţa atacată şi va respinge cererea de suspendare a executării ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare împotriva sentinţei nr. 176/ CA din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta S.C. Imperial Holding S.R.L., ca nefondată
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1781/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 37/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
