ICCJ. Decizia nr. 1781/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1781/2012
Dosar nr. 16679/3/2010
Şedinţa publică din 3 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 1 aprilie 2010 şi precizată ulterior, reclamantul V.N.G. a chemat în judecată Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, solicitând anularea Ordinului nr. 2237 din 18 decembrie 2009, reintegrarea în funcţia de consilier superior şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite, precum şi la 6.000 lei daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că a exercitat funcţia publică de consilier superior, pe care a ocupat-o prin concurs începând cu 1 august 2005, raportul său de serviciu încetând în mod abuziv la 10 decembrie 2009, dată când se afla în concediu medical, din iniţiativa pârâtului.
Prin sentinţa civilă nr. 3604 din 20 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în parte şi a dispus anularea ordinului atacat, reintegrarea în funcţie a reclamantului şi obligaţia pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite, precum şi la 1.200 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea de daune morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora în perioada concediilor de boală raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat că instanţa a interpretat în mod greşit prevederile art. 17 alin. (2) lit. a), art. 18 şi art. 20 din Legea nr. 329/2009, privind măsurile reglementate referitoare la regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, intrate în vigoare la 24 noiembrie 2009.
În acest sens, pârâtul a arătat că reclamantul, având calitatea de pensionar militar cu o pensie netă superioară nivelului salariului mediu brut pe economie şi ocupând funcţia de consilier superior, trebuia să opteze în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a legii între suspendarea plăţii pensiei şi încetarea raporturilor de serviciu.
S-a precizat de către pârât că, întrucât reclamatul a ignorat această obligaţie, în termenul de 15 zile, s-a constatat încetarea de drept a raporturilor de serviciu potrivit art. 20 din Legea nr. 329/2009, neavând relevanţă împrejurarea privind incapacitatea de muncă reţinută eronată de instanţa de fond.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Astfel, prin Legea nr. 329/2009, publicată în M. Of. nr. 761 din 9 noiembrie 2009 s-au stabilit în Capitolul IV unele măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare.
În art. 18 alin. (1) din lege s-a prevăzut că pensionarii care desfăşoară activităţi profesionale pe baza, printre altele, a unui raport de serviciu, au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a Capitolului IV să îşi exprime în scris opţiunea intre suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de serviciu, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie.
Acelaşi act normativ prevede la art. 20 că neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul de 15 zile constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de serviciu.
În cauză, aceste dispoziţii legale au fost aduse la cunoştinţa reclamantului prin adresa emisă de pârât la 11 noiembrie 2009, fără însă ca în termenul legal, să fie exprimată opţiunea prevăzută de art. 18 alin. (1), text de lege în baza căruia la data de 18 decembrie 2009 a fost emis Ordinul nr. 2237 prin care s-a constatat încetarea de drept a raportului de serviciu de pensionar cumulard, începând cu data de 10 decembrie 2009.
Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit încălcarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 188/1998 potrivit cărora în perioada concediilor de boală raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză.
Aceste dispoziţii legale nu sunt însă aplicabile în situaţia reclamantului, al cărui raport de serviciu a încetat de drept.
Încetarea de drept a raporturilor de serviciu reprezintă încetarea acestora prin efectul legii, independent de voinţa angajatorului sau de cea a angajatului, care nu sunt luate în considerare, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că ordinul prin care s-a constatat intervenirea situaţiei respective a fost emis în perioada cât reclamantul se afla în incapacitate de muncă.
În consecinţă, ordinul atacat fiind emis în baza şi cu respectarea legii, Curtea, admiţând recursul, va modifica sentinţa şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri împotriva sentinţei nr. 3604 din 20 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul V.N.G., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2012 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1033/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 33/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
