ICCJ. Decizia nr. 110/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 110/2012
Dosar nr. 872/39/2011
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor, a solicitat suspendarea executării dispoziţiilor Ordinului A.N.V. nr. 7159 din 2 august 2011 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea actului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin Ordinul A.N.V. nr. 7159 din 2 august 2011, s-a dispus încetarea raportului său de serviciu prin eliberarea din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional superior la Biroul Vamal Şiret din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni vamale Iaşi, prin reducerea postului, în baza art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi (5) din Legea nr. 188/1999.
Reclamantul a precizat că, la baza emiterii acestui ordin, au stat Ordinele nr. 2406 şi nr. 2407 emise de preşedintele A.N.A.F., prin care s-au aprobat structura organizatorică şi statele de funcţiuni ale direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale şi ale birourilor vamale, precum şi Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a susţinut că o cercetare sumară a împrejurărilor cauzei evidenţiază fără echivoc o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a ordinelor emise de A.N.A.F. - A.N.V., în condiţiile în care actele administrative cu caracter normativ nu au fost publicate, iar autoritatea administrativă emitentă a dispus prin exces de putere luarea unor măsuri neprevăzute de lege, respectiv vacantarea unor anumite posturi ocupate legal de funcţionarii publici, ignorând dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 188/1999, aspecte care relevă existenţa unui „caz bine justificat” în sensul reglementat de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, reclamantul a susţinut că este îndeplinită şi condiţia prevenirii unei pagube iminente în condiţiile în care, prin încetarea raportului de serviciu, i s-a creat un prejudiciu material viitor şi previzibil, starea de şomaj şi lipsa mijloacelor financiare de subzistenţă, create de autoritatea administrativă printr-un comportament discreţionar şi prin exces de putere în procedura de selecţie a personalului supus restructurării, afectând în mod grav dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu şi dreptul la un trai decent.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 7159 din 2 august 2011 emis de Vicepreşedintele A.N.A.F. care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor, ca neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 277 din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea având ca obiect „suspendare executare act administrativ” formulată de reclamantul T.I. împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor şi a suspendat executarea Ordinului A.N.V. nr. 7159 din 2 august 2011 până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că cererea de suspendare formulată de reclamant este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a reţinut că cerinţele privind existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente sunt îndeplinite în cauza dedusă judecăţii.
Astfel, a reţinut judecătorul fondului, cazul bine justificat, definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, este dat în cauză de împrejurarea că, odată atacat actul administrativ la instanţa de contencios, există o îndoială asupra legalităţii acestuia, care persistă până la pronunţarea soluţiei de către instanţă.
Curtea a apreciat că paguba iminentă ce s-ar crea reclamantului prin executarea actului, astfel cum această noţiune este definită prin art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, este evidentă în cazul în care reclamantul este pus în situaţia de a fi lipsit de mijloace materiale de existenţă după o perioadă de 18 ani de muncă desfăşurată în sistemul vamal.
La pronunţarea soluţiei, instanţa de fond a avut în vedere, pe de o parte, jurisprudenţa instanţei supreme referitoare la situaţia în care există elemente de îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate a actului ca fundament al caracterului executoriu al actului administrativ, iar pe de altă parte, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 89 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie, care prevede posibilitatea suspendării actului administrativ a cărui executare ar crea pagube semnificative şi în situaţia în care nelegalitatea actului este pusă în discuţie.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în numele şi pentru pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă susţine, în esenţă, că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât în mod nelegal prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În privinţa cazului bine justificat, recurenta-pârâtă arată că această condiţie nu poate fi considerată îndeplinită prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea unui act, deoarece aceste aspecte vizează fondul actului şi se analizează în cadrul acţiunii în anulare.
Totodată, susţine că în mod greşit prima instanţă s-a raportat la faptul că Ordinele A.N.A.F. nr. 2406 şi nr. 2407 din 4 iulie 2011 nu au fost publicate în M. Of., întrucât acestea sunt acte administrative cu caracter individual, emise în temeiul H.G. nr. 565/2011, nefiind supuse regimului de publicare în M. Of., conform art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 şi art. 55 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009.
În concluzie, autoritatea recurentă susţine că ordinul în litigiu a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 99 alin. (5) art. 100 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999, în speţă nefiind aplicabile prevederile art. 56 şi art. 57 din aceeaşi lege şi nici cele ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
În ceea ce priveşte prevenirea unei pagube iminente, recurenta-pârâtă arată că reclamantul nu a probat iminenţa producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului contestat.
În susţinerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă expune pe larg procesul de reorganizare a instituţiei în raport cu dispoziţiile legale incidente.
4. Apărările formulate de intimatul T.I.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant invocă excepţia lipsei de interes în exercitarea căii de atac a recursului, întrucât executarea actului administrativ este suspendată, începând cu data de 17 noiembrie 2011, printr-o hotărâre judecătorească pronunţată de Curtea de Apel Suceava în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar hotărârea ce formează obiectul recursului, dată în temeiul art. 14, şi-a încetat efectele la aceeaşi dată.
Excepţia lipsei de interes este dată şi de aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora suspendarea executării actului administrativ se dispune până la pronunţarea instanţei de fond.
În cauză, susţine intimatul, din moment ce, prin Sentinţa nr. 445 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea principală, actul administrativ fiind anulat şi cum din acel moment suspendarea executării acestui act dispusă în temeiul art. 14 se prelungeşte de drept în baza art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, recursul este inadmisibil.
Pe de altă parte, intimatul apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 raportat la art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea suspendării executării actului administrativ.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
5.1. Cu privire la excepţia lipsei de interes
Intimatul-reclamant argumentează în sensul că sentinţa recurată şi-a încetat efectele începând cu data de 17 noiembrie 2011, întrucât, prin Sentinţa nr. 384 din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, a fost admisă cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 7159/2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor.
Înalta Curte, analizând înscrisurile aflate la dosar, apreciază că excepţia lipsei de interes nu este întemeiată, deoarece, la data promovării căii de atac, interesul autorităţii recurente de a contesta soluţia de suspendare a executării actului administrativ atacat era actual şi legitim.
5.2. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii
Susţinerile intimatului în sensul că recursul declarat în cauză este inadmisibil vor fi înlăturate de instanţa de control judiciar, deoarece inadmisibilitatea unei căi de atac are caracterul unei sancţiuni de drept procesual civil, iar, în cauză, pretenţiile autorităţii pârâte sunt ocrotite pe calea procesuală aleasă.
5.3. Cu privire la măsura suspendării executării Ordinului ANV nr. 7159/2011.
Conform celor expuse anterior, reclamantul T.I. a învestit instanţa, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cerere de suspendare a executării Ordinului ANV nr. 7159 din 2 august 2011, prin care s-a dispus că, începând cu data de 8 august 2011, îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 59, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, conform dispoziţiilor art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În cauză, instanţa de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actului sus-menţionat, constată că, prin Sentinţa nr. 445 din 19 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1046/39/2011, s-a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 7159 din 2 august 2011 emis de pârâta ANV şi s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia publică de inspector vamal, grad profesional superior la Biroul Vamal Siret în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi.
Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ conferă consistenţă concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii a suspendării executării actului a cărui nelegalitate a fost constatată pe calea acţiunii în anulare.
În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa nelegalităţii actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumţia de legalitate ataşată actelor administrative.
Înalta Curte precizează că, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condiţiile art. 14 se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Ca urmare, legalitatea actului administrativ este infirmată prin soluţia instanţei de fond şi consecinţa admiterii acţiunii este suspendarea, prin efectul art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva Sentinţei nr. 277 din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1092/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 114/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
