ICCJ. Decizia nr. 1139/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1139/2012
Dosar nr. 675/59/2011
Şedinţa publică de la 2 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara reclamanta SC „C.F.” SRL Timişoara a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 13 ianuarie 2011.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat prin împrejurări de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra celor constatate, precum şi iminenţa producerii unei pagube, dat fiind cuantumul sumei care trebuie restituită şi care ar afecta în mod semnificativ activitatea societăţii.
b) întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, pârâta a susţinut că nu sunt îndeplinite cele două condiţii, neexistând o situaţie de fapt sau de drept care să justifice o excepţie de la regula executării din oficiu, şi nici paguba iminentă, care mai degrabă poate fi invocată de pârâta ca autoritate coordonatoare a implementării programului SAPARD în România, în condiţiile art. 14 pct. 2 subpct. 2.8 Secţiunea A din Legea nr. 316/2001, potrivit cărora, fondurile provenite din contribuţia comunitară, nerecuperate de la beneficiarii culpabili în termen de 2 ani ajung să greveze bugetul statului.
În ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, având în vedere susţinerile reclamantei privind aparenţa de nelegalitate a actului pentru care se care suspendarea executării, se impun a fi antamate motivele de nelegalitate invocate de aceasta prin acţiune.
c) încheierea şi considerentele primei instanţe
Prin încheierea din data de 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare din 13 ianuarie 2011 emis de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 5 Vest Timişoara.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că nu se invocă o nelegalitate vădită a actului contestat, inclusiv sub aspect formal, care să conducă la concluzia unui caz bine justificat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi definiţiei date prin art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeaşi lege, din perspectiva unei îndoieli serioase asupra legalităţii actului administrativ, având în vedere şi faptul că, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei în materie, sub acest aspect, trebuie să existe o încălcare a unor drepturi aparent flagrantă.
Sub aspectul pagubei iminente s-a apreciat că nu s-a dovedit paguba iminentă.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC „C.F.” SRL Timişoara.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a arătat că procesul-verbal este nelegal, deoarece media venitului net semnificativ pe perioada de monitorizare de 5 ani a fost de 6,78% superioară valorii minime de 5%.
Sub aspectul pagubei iminente s-a motivat că executarea ar avea asupra sa consecinţe grave constând în imposibilitatea de plată a prestatorilor de servicii şi intrarea în incapacitate de plată.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului, întrucât actul a cărui suspendare s-a cerut este legal, că beneficiarul finanţării nu a respectat obligaţiile din contractul administrativ.
c) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, probele cauzei, acţiunea şi legislaţia aplicabilă, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
Reclamanta SC „C.F.” SRL Timişoara a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 13 ianuarie 2011, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie a acestui act, precum şi producerea unei pagube iminente, ca urmare a executării actului.
În vederea suspendării unui act administrativ, instanţa învestită cu soluţionarea cererii trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi producerea unei pagube iminente, cerinţe care trebuie întrunite cumulativ.
Cazul bine justificat este definit în cuprinsul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în sensul existenţei unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, îndoieli de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
În cauza de faţă, prin sentinţa pronunţată în Dosarul nr. 675/59/2011 din 2 februarie 2012 s-a respins acţiunea având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare din 13 ianuarie 2011.
Soluţia adoptată de instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a confirmat, cel puţin cu caracter provizoriu, legalitatea actului a cărui suspendare s-a solicitat şi ca urmare nu mai este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
Trebuie precizat că potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea actului administrativ se impune a fi îndeplinite condiţiile reglementate de art. 14 din aceeaşi lege, respectiv „cazul bine justificat” şi „paguba iminentă”.
În cauză, potrivit explicaţiilor de mai sus, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, astfel că nu prezintă relevanţă dacă executarea actului ar produce pagube reclamantei.
d) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC „C.F.” SRL Timişoara împotriva Încheierii din 13 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1111/2012. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1179/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
