ICCJ. Decizia nr. 1114/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1114/2012
Dosar nr. 1565/46/2011
Şedinţa publică de la 1 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la 22 decembrie 2011, D.A. a chemat în judecată pe D.D., Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi obligată la plata unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie pentru fiecare zi de întârziere în aplicarea Sentinţei nr. 165/F/Cont din 28 iulie 2010, modificată prin Decizia nr. 1331 din 4 martie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în baza Legii nr. 10/2001 a formulat notificare prin executor judecătoresc, solicitând restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul autoarei sale M.C.D., situat în Drăgăşani str.T.V.
În anul 2004 a primit dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Drăgăşani, prin care i s-a restituit în natură suprafaţa de 189,65 mp., iar ulterior prin Dispoziţia nr. 670/2006 a fost restituit în natură şi terenul de 125 mp., iar pentru construcţia demolată în suprafaţă de 78,57 mp. şi teren de 65,35 mp. ocupat de blocul de locuinţe T2, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Dosarul a fost înaintat către A.N.R.P. la 7 iulie 2006.
A mai arătat că cererea nu a fost soluţionată într-un termen rezonabil, iar în anul 2010 reclamantul a formulat acţiune de obligare la emiterea deciziei de despăgubiri. Prin Hotărârea nr. 165/F-Cont/2010, Curtea de Apel Piteşti a respins acţiunea, însă recursul a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind obligată să emită decizia de despăgubiri.
La data de 2 iunie 2011, a sesizat din nou Comisia Centrală în privinţa executării sentinţei, deoarece aceasta a întârziat în mod nejustificat soluţionarea dosarului, însă nu a primit niciun răspuns.
În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ.
D.D., în calitate de preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui acestei comisii faţă de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin Sentinţa civilă nr. 4/F-CC din 27 ianuarie 2012, Curtea de Apel Piteşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de D.D., în calitate de Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A admis cererea formulată de reclamantul D.A., în contradictoriu cu pârâta D.D. - Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a aplicat pârâtei amenda de 20% din salariul minim pe economie pe fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunţării sentinţei până la executarea Sentinţei nr. 165/2010 a Curţii de Apel Piteşti, irevocabilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu este întemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Prin urmare, textul se referă la conducătorul autorităţii, care, potrivit legii, este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative.
A mai reţinut că nu are relevanţă faptul că numai comisia este cea care poate emite decizia privind titlul de despăgubiri, de vreme ce legea nu se raportează la autoritate ci la conducătorul acesteia, fără distincţie după cum este sau nu vorba despre un organ colegial.
Asupra fondului cererii, Curtea de Apel a constatat că prin Sentinţa nr. 165/F-Cont din 28 iulie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, nr. 1331 din 4 martie 2011, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să întocmească raportul de evaluare şi să emită decizia ce reprezintă titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Drăgăşani, str. T.V.
A constatat instanţa de fond că sentinţa nu a fost executată integral de către autoritatea pârâtă, astfel că reclamantul a formulat cerere de aplicare a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, împotriva Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti, Sentinţa nr. 404 din 28 septembrie 2011, irevocabilă prin Decizia nr. 5091 din 1 noiembrie 2011, prin care cererea a fost respinsă ca prematură.
Faţă de această situaţie, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat a Sentinţei nr. 404 din 28 septembrie 2011, în raport de dispoziţiile art. 1021 C. civ., în condiţiile în care în cauza de faţă cererea întemeiată pe art. 24 din Legea nr. 554/2004, este formulată împotriva altei persoane decât cea chemată în judecată în Dosarul nr. 730/46/2011, iar pe de altă parte, cauza prezentei cereri este diferită.
Prin urmare, neexecutarea sentinţei irevocabile, pronunţată de instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, atrage aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul obligării conducătorului autorităţii pârâte la o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
S-a reţinut, în continuare, că prin Sentinţa nr. 165 din 28 iulie 2010, irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1331 din 4 martie 2011, s-a dispus întocmirea raportului de evaluare şi emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, fiind cert că instanţele au avut în vedere parcurgerea etapelor prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 147/2005.
S-a constatat că, urmare a obiecţiunilor formulate de reclamant la raportul de evaluare, după comunicarea acestuia de către expert, la 15 iulie 2011, nici până în prezent nu au fost soluţionate aceste obiecţiuni pentru a se stabili dacă valoarea pentru care se va emite decizia privind titlul de despăgubire este cea determinată de expert sau diferită.
S-a mai reţinut că deşi în întâmpinarea formulată, Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că din datele furnizate de Secretariatul Comisiei Centrale rezultă că dosarul reclamantului va fi introdus în următoarea şedinţă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii deciziei, aşa cum s-a statuat prin Sentinţa nr. 165 din 28 iulie 2010 a Curţi de Apel Piteşti, modificată prin Decizia nr. 1331 din 4 martie 2011, nici până în prezent nu s-a făcut dovada derulării procedurii, aşa cum s-a susţinut în întâmpinare.
Demersurile realizate de Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea convocării comisiei şi întrunirii acesteia sunt de natură numai a demonstra diligenţa depusă de Preşedintele Comisiei în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, însă nu sunt de natură a înlătura ipoteza art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi incidenţa acestui text, deoarece o atare considerare ar determina posibilitatea unei tergiversări in perpetuu a îndeplinirii obligaţiilor legale pe considerentul că lipseşte cvorumul prevăzut de lege pentru constituirea comisiei.
Constatând că atitudinea reclamantului (formularea obiecţiunilor) a avut consecinţele menţionate în Sentinţa nr. 404 din 28 septembrie 2011, irevocabilă prin Decizia nr. 5091 din 1 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi observând diligenţa depusă de Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a apreciat că se impune admiterea în parte a cererii şi aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie pârâtei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu pronunţarea sentinţei, până la executarea Sentinţei nr. 165/2010 a Curţii de Apel Piteşti irevocabilă prin Decizia nr. 1331 din 04 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta D.D. - Preşedinte a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- Instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 247/2005 coroborate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Se susţine că această Comisie este un organism colectiv care adoptă hotărâri cu majoritatea celor prezenţi, astfel că pentru aceste hotărâri nu poate fi făcut răspunzător preşedintele Comisiei care are doar responsabilitatea votului său, fără a avea prerogative de constrângere asupra celorlalţi membri, care nu au raporturi de subordonare faţă de preşedinte.
Susţine recurenta că în cel mai rău caz, se poate aplica sancţiunea amenzii Comisiei în întregul său şi nu preşedintelui acesteia.
- Cu privire la punerea în executare a Sentinţei civile nr. 165/2010 a Curţii de Apel Bucureşti se menţionează că nu s-a avut niciodată intenţia de a tergiversa soluţionarea dosarului de despăgubire al reclamantului, însă nu se pot ignora prevederile legale în vigoare care stabilesc procedura administrativă ce trebuie urmată în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând, în esenţă, că hotărârea recurată este temeinică şi legală, răspunzând criticilor aduse de recurentă.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, dar şi de în temeiul art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este întemeiat, însă pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia, în esenţă, preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu poate fi ţinut răspunzător, în cauza de faţă, pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti, din moment ce acesta nu are o poziţie supraordonată asupra celorlalţi membri ai comisiei, neavând prerogative de constrângere, instanţa de recurs constată că este invocată o premisă falsă, iar concluzia prezentată este greşită.
Din înscrisurile ce se află la dosarul cauzei rezultă că prin Decizia nr. 1331 din 4 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat de D.A. împotriva Sentinţei nr. 165/2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost modificată această sentinţă, fiind obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să întocmească raportul de evaluare şi să emită decizia ce reprezintă titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Drăgăşani str. T.V., fiind menţinute dispoziţiile referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P.
Din dispoziţiile Regulamentului de organizare şi funcţionare a A.N.R.P., Cap.IV - Atribuţii specifice departamentelor din subordinea directă a preşedintelui autorităţii, rezultă că preşedintele A.N.R.P. este şi preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, având, totodată, la dispoziţie, în subordine directă, un compartiment de lucru la nivel de direcţie, care asigură secretariatul acestei comisii, astfel încât răspunderea preşedintelui este deplină în ceea ce priveşte organizarea şi finalizarea activităţii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare „în cazul în care termenul (de executare a hotărârii judecătoreşti) nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere”.
Conform dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte reţine că poate fi aplicată preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sancţiunea amenzii în cazul în care se constată nerespectarea termenului prevăzut la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, pentru neexecutarea hotărârii definitive şi irevocabile pronunţată de instanţa de contencios administrativ prin care, în urma admiterii acţiunii, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită titlul de despăgubire.
De altfel, în acest sens, este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, exemplu în acest sens fiind Deciziile nr. 883/2011, nr. 806/2012.
Prin urmare, în mod corect a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive constatându-se că recurentei, în calitate de preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor i se poate aplica amenda prevăzută de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că sunt nefondate criticile formulate sub acest aspect, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Oricum, în cauză, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a organizat corespunzător activitatea comisiei în ceea ce priveşte derularea procedurii administrative finalizată prin emiterea titlului de despăgubire, iar membrii comisiei ar fi votat împotriva propunerilor respective, pentru a fi necesară departajarea culpei preşedintelui comisiei în raport cu ceilalţi membri, aşa cum a susţinut recurenta.
În raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., în cauza de faţă, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că recurenta nu a dovedit că au fost puse în executare hotărârile judecătoreşti citate, întâmpinarea depusă nefiind însoţită de înscrisurile doveditoare.
Cum prin Decizia nr. 1331 din 4 martie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să întocmească raportul de evaluare şi să emită decizia ce reprezintă titlul de despăgubire în favoarea reclamantului-intimat şi întrucât recurenta nu a luat măsurile care se impuneau pentru executarea acestei hotărâri judecătoreşti în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se impune ca după expirarea acestui termen, începând cu 4 aprilie 2011 şi până la data executării efective a acestei decizii, să fie calculată amenda prevăzută de art. 24 alin. (2), aplicată conducătorului autorităţii publice, respectiv recurentei-pârâte.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2), coroborat cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că amenda va fi calculată începând cu data de 4 aprilie 2011 până la data executării efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.D. - Preşedinte a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinţei civile nr. 4/F-CC din 27 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa în sensul că amenda va fi calculată începând cu data de 4 aprilie 2011, până la data executării efective.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1099/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1116/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
