ICCJ. Decizia nr. 1116/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1116/2012
Dosar nr. 122/54/2009
Şedinţa publică de la 2 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la nr. 122/54/2009, reclamantul P.I.G. a chemat în judecată Agenţia Naţională de Integritate, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actului de constatare nr. X/2008, emis de pârâtă, prin care se afirmă că se află în stare de incompatibilitate începând cu 23 iunie 2008.
A solicitat şi suspendarea actului administrativ contestat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei.
Reclamantul a arătat că din diverse surse a aflat că figurează pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Integritate ca fiind incompatibil şi că la data de 18 decembrie 2008 a trimis o cerere către pârâtă prin care a solicitat să i se comunice actul de constatare pentru a-l putea contesta, act ce i-a fost comunicat la data de 24 decembrie 2008.
A precizat reclamantul că Agenţia Naţională de Integritate a încălcat prevederile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, în sensul că a publicat pe pagina de internet a agenţiei un comunicat în data de 09 decembrie 2008, referitor la persoana sa, fără ca acest act să-i fie comunicat şi înainte ca acest act de constatare să-i fie comunicat şi rămas definitiv şi irevocabil, aşa cum dispune acest articol.
A susţinut reclamantul că actul de constatare trebuia să-i fie comunicat în termen legal, că avea dreptul să-l conteste şi numai după aceea, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a acestuia se putea publica pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Integritate, însă în cazul sau s-a publicat în data de 09 decembrie 2008, dată la care nici nu exista un act de constatare, comunicat ce a fost preluat de ziare şi care i-au adus prejudicii imaginii sale publice fiindu-i încălcate drepturile fundamentale privind accesul liber la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie şi dreptul la apărare şi un proces echitabil prevăzut de art. 6 de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamantul a solicitat obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate la plata sumei de 50.000 RON daune morale şi patrimoniale aduse prin acest comportament ilegal şi a menţionează reclamantul că actul de constatare este nelegal pentru că a interpretat greşit şi eronat prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al Consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv.
A arătat că este consilier local în cadrul consiliului local al comunei Podeni, Judeţul Mehedinţi şi nu este salariat sau funcţionar public în cadrul acestui consiliu local în nicio funcţie şi în consecinţă nu este incompatibil.
Precizează că la data când a fost validat consilier local 23 iunie 2008, Comisia de validare ştia de situaţia sa, dar nu s-a făcut nici un comentariu sub acest aspect.
b) întâmpinarea formulată în cauză
Pârâta Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare.
Cu privire la suspendarea actului de constatare, pârâta arată că potrivit art. 46 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, constatarea conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate rămâne definitivă la expirarea termenului de 15 zile în cazul în care nu a fost formulată contestaţia sau la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, ca urmare a judecării contestaţiei, iar potrivit art. 47 alin. (3) din acest act normativ, fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate constituie temei pentru eliberarea din funcţie sau, după caz, constituie abatere disciplinară şi se soluţionează potrivit reglementări aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.
Pârâta a precizat că din coroborarea şi interpretarea celor două texte, instituţia nu poate dispune nicio măsură din cele prevăzute la art. 47 alin. (3), câtă vreme actul de constatare sau hotărârea instanţei de judecată nu rămân definitive şi-n consecinţă acest capăt de cerere nu are obiect.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, respectiv contestaţia formulată împotriva actului de constatare, a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.
S-a arătat că din perspectiva dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate pentru persoanele alese în funcţia de consilier local sau consilier judeţean apare atunci când au simultan calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv.
c) sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 216 din 4 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului P.I.G. împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Integritate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al Consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv.
S-a mai apreciat că starea de incompatibilitate între calitatea de funcţionar public şi funcţia de consilier local este dată, pe lângă textul de lege mai sus enunţat, şi de alte dispoziţii imperative prevăzute în alte acte normative.
Astfel, art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 prevede imperativ şi fără dubiu că este incompatibilă calitatea de funcţionar public cu orice altă funcţie decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.
Şi Legea nr. 161/2003, în art. 97 alin. (2) lit. b) prevede ca şi Legea nr. 188/1999 că raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului că pârâta a încălcat prevederile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, în sensul că a publicat pe pagina de internet un comunicat referitor la starea sa de incompatibilitate, instanţa apreciază că această susţinere nu constituie un motiv de nelegalitate a actului de constatare.
Potrivit art. 48 din Legea nr. 144/2007, actul rămas definitiv (în cazul în care nu a fost formulată contestaţia sau la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti), prin care se constată caracterul ilicit al averii sau al unei părţi a acesteia sau prin care se constată conflictul de interese ori starea de incompatibilitate, se publică pe pagina de internet a Agenţiei şi se comunică, în termen de 10 zile, organelor care aplică sancţiuni disciplinare sau care dispun revocarea, destituirea sau eliberarea din funcţie, precum şi organelor fiscale competente.
Or, în speţă pe pagina de internet n-a fost publicat actul constatator, ci un comunicat care nu îmbracă nici forma unui act administrativ şi nici nu produce efectele juridice prevăzute de Legea nr. 144/2007.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.I.G.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor cu care a fost învestită, respectiv cererea de suspendare a actului de constatare nr. X/2008 al Agenţiei Naţionale de Integritate, obligarea acesteia la plata sumei de 50.000 RON daune morale şi patrimoniale.
S-a criticat sentinţa şi pentru că instanţa de fond nu a pus în discuţie excepţia competenţei materiale invocată de pârâtă, pentru cererea având ca obiect daune şi nici nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii.
S-a arătat că prin soluţia pronunţată s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind jurisprudenţa unitară a instanţelor, respectiv practica rezultată din Sentinţa nr. 1034/CAF/2006, irevocabilă.
A motivat recurentul că soluţia asupra stării de incompatibilitate este greşită, deoarece există incompatibilitate numai între funcţia de consilier judeţean sau consilier local şi calitatea de funcţionar public în aparatul consiliului judeţean, respectiv al consiliului local şi nu într-o altă funcţie publică.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea recursului, întrucât reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate potrivit art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
c) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acţiunea, probele cauzei şi legislaţia aplicabilă, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
Prin actul de constatare încheiat la 16 decembrie 2008, Agenţia Naţională de Integritate a constatat starea de incompatibilitate a recurentului P.I.G. cu motivarea că acesta îndeplineşte funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local Podeni şi funcţia de consilier juridic în cadrul Consiliului Judeţean Mehedinţi.
Prin Legea nr. 161/2003, Titlul IV a fost reglementat conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice.
Potrivit art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv, este incompatibilă cu funcţia de consilier local sau consilier judeţean.
Recurentul-reclamant a apreciat că incompatibilitatea subzistă numai în cazul în care persoana respectivă este funcţionar public şi consilier în cadrul aceleiaşi autorităţi, mai precis un funcţionar public din aparatul consiliului judeţean nu este incompatibil cu funcţia de consilier local.
Din analiza normei juridice cuprinsă în art. 88 alin. (1) lit. c) se constată că în ipoteza acesteia se precizează categoriile subiecţilor de drept cărora li se adresează.
Astfel, ipoteza art. 88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 este determinată, deoarece se referă expres la funcţiile de consilier local şi consilier judeţean.
Dispoziţia normei de drept priveşte incompatibilitatea cu calitatea de funcţionar public în cadrul aparatului propriu al consiliului local sau consiliului judeţean, ori al prefecturii din judeţul respectiv.
Legiuitorul a folosit în cuprinsul art. 88 alin. (1) lit. c) conjuncţia sau cu funcţie copulativă, care poate fi înlocuită cu „precum şi”, adică ocuparea oricăreia dintre funcţiile prevăzute la art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2006 atrage starea de incompatibilitate cu funcţia de consilier local sau consilier judeţean.
Alături de argumentul decurgând din interpretarea gramaticală a textului, ca metodă de interpretare a dreptului, trebuie adăugat şi un alt argument de interpretare logică.
Astfel, funcţia de consilier local sau judeţean, este incompatibilă şi cu calitatea de funcţionar public în cadrul prefecturii din judeţul respectiv, iar pentru aceasta legiuitorul a folosit conjuncţia cu nuanţă copulativă ori, sinonimă cu conjuncţia sau.
Dacă s-ar accepta interpretarea că funcţia de consilier local este incompatibilă numai cu aceea de funcţionar public în cadrul aparatului propriu al Consiliului local, ar însemna că incompatibilitatea cu calitatea de funcţionar public în cadrul prefecturii ar rămâne fără nicio acoperire factuală, că ar fi o prevedere legală lipsită de aplicabilitate, ceea ce evident contravine scopului reglementării.
Într-adevăr, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de suspendare şi nici asupra daunelor morale.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se poate casa cu trimitere hotărârea primei instanţe, numai atunci când a fost pronunţată fără a se judeca fondul.
Or, în cauză, s-a soluţionat fondul pricinii, astfel că nu există motiv de casare cu trimitere.
De altfel, prin soluţia pronunţată de respingere a cererii principale, cererile accesorii urmează evident aceeaşi soartă juridică.
d) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de P.I.G. împotriva Sentinţei civile nr. 216 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1114/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 1130/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
