ICCJ. Decizia nr. 1126/2012. Contencios. Litigiu privind achiziţiile publice. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1126/2012
Dosar nr. 11180/2/2010
Şedinţa publică din 1 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, astfel cum a fost precizată, reclamanta A.N.R.M.A.P., în contradictoriu cu pârâtele CN P.R. SA şi SC G.S.M. SA (SC R.T. SA), a solicitat constatarea nulităţii absolute a actelor adiţionale încheiate la contractul din 27 aprilie 2006, respectiv actul adiţional nr. 1 înregistrat din 27 aprilie 2006, Actul adiţional nr. 2 înregistrat din 29 mai 2007, Actul adiţional nr. 3 înregistrat din 29 ianuarie 2008, Actul adiţional nr. 4 înregistrat din 02 aprilie 2008 şi Actul adiţional nr. 5 înregistrat din 17 decembrie 2008.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 27 aprilie 2006, CN P.R. SA (denumită Beneficiar) a încheiat contractul de prestări servicii din 27 aprilie 2006, cu SC R.T. SA (denumită Prestator) şi a susţinut că, ulterior atribuirii acestui contract, după intrarea în vigoare a OUG nr. 34/2006, CN P.R. SA a prelungit nejustificat durata contractului, achiziţionând noi servicii, afectând noi sume de bani din fondurile publice pentru achitarea acestora, prin încheierea a 5 acte adiţionale, eludând astfel prevederile imperative ale OUG nr. 34/2006 deşi, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 34/2006 (la data de 19 aprilie 2006), pârâta a dobândit calitatea de autoritate contractantă, iar pentru serviciile financiare care fac obiectul acestei suplimentări, aceasta avea obligaţia să atribuie un nou contract de achiziţie publică, cu respectarea prevederilor art. 20 din OUG nr. 34/2006.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta SC G.S.M. SA a invocat excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Bucureşti, pe care instanţa a respins-o prin încheierea de şedinţă din data de 29 martie 2011, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei, la care a renunţat ulterior. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată.
Prin Sentinţa civilă nr. 3082 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A.N.R.M.A.P., în contradictoriu cu pârâtele CN P.R. SA şi SC G.S.M. SA (SC R.T. SA), ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că între CN P.R. SA şi SC R.T. SA, denumită ulterior SC G.S.M. SA, s-a încheiat Contractul de prestări servicii din 27 aprilie 2008, cu obiectul menţionat de reclamantă în motivarea acţiunii, pe o durată de 5 ani.
Analizând conţinutul pct. 13.3 din contract, conform căruia orice modificare a convenţiei poate fi făcută doar în scris, prin acte adiţionale, încheiate în aceeaşi formă ca şi documentul original şi constatând împrejurarea că încheierea contractului de prestări servicii s-a realizat anterior intrării în vigoare a OUG nr. 34/2006, Curtea a reţinut că art. 298 din actul normativ menţionat trebuie interpretat în sensul că OUG nr. 34/2006 este inaplicabilă în cazul contractelor încheiate înainte de intrarea sa în vigoare, inaplicabilitatea vizând inclusiv prevederile art. 20, referitoare la obligaţia unei autorităţi contractante de a atribui contractele de achiziţie publică prin licitaţie, astfel încât actele adiţionale încheiate de pârâte sunt permise de contractul iniţial, care scapă reglementării OUG nr. 34/2006.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, au declarat recurs A.N.R.M.A.P. şi CN P.R. SA.
2.1. În recursurile formulate, cele două recurente au invocat critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa nu şi-a motivat soluţia, limitându-se la invocarea art. 298 din OUG nr. 34/2006 şi reţinând că prevederile acestei ordonanţe de urgenţă nu sunt aplicabile contractului şi nici actelor adiţionale încheiate ulterior.
CN P.R. SA a argumentat că interesul său în promovarea căii de atac este determinat de faptul că, urmare a denunţării unilaterale a Contractului de prestări servicii din 27 aprilie 2006 (respectiv nr. 110 din 27 aprilie 2006) aşa cum a fost completat cu actele adiţionale, SC G.S.M. SA a intentat acţiune în pretenţii care formează obiectul Dosarului nr. 20447/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
2.2. Separat, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., în mod generic, A.N.R.M.A.P. a susţinut critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În esenţă, autoritatea publică recurentă a argumentat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit, în primul rând, că potrivit prevederilor art. 298 din OUG nr. 34/2006, dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenţă nu sunt aplicabile, contractul de prestări servicii fiind încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Pe de altă parte, autoritatea publică recurentă a mai susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că prevederile art. 20 din această ordonanţă de urgenţă nu sunt incidente în privinţa actelor adiţionale.
De asemenea, a mai argumentat că judecătorul fondului a ajuns în mod eronat la concluzia că potrivit pct. 13.3 din contractul de prestări servicii, orice modificare a acestuia putea fi făcută prin acte adiţionale, aşa cum s-a procedat şi în cauza de faţă.
În concluzie, A.N.R.M.A.P. a cerut admiterea recursului formulat, desfiinţarea soluţiei instanţei de fond şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu consecinţa anulării actelor adiţionale încheiate la contractul din 27 aprilie 2006.
2.3. Aşa cum s-a arătat în Încheierea din 2 februarie 2012, din oficiu, instanţa de recurs a pus în discuţia părţilor problema admisibilităţii căii de atac, în raport cu prevederile art. 285 alin. (5) din OUG nr. 34/2006.
2.4. Prin concluziile scrise depuse, CN. P.R. SA a achiesat la excepţia de inadmisibilitate a recursurilor, ridicată din oficiu de instanţa de recurs, iar cu privire la fondul cauzei, a susţinut aplicabilitatea prevederilor art. 298 din OUG nr. 34/2006, potrivit cărora „Contractele în curs de executare şi procedurile de atribuire în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data iniţierii acestora".
2.5. În concluziile scrise depuse, A.N.R.M.A.P. a susţinut netemeinicia excepţiei, ridicată din oficiu de instanţa de recurs, argumentând că în cauză sunt incidente prevederile art. 2961 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, care conferă autorităţii „dreptul de a solicita instanţei de judecată constatarea nulităţii absolute a contractelor" în situaţiile enumerate, situaţie în care hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs, potrivit alin. (3) de la art. 2961.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, a reiterat argumentele considerentelor recursului scris, solicitând admiterea acestuia.
3. Soluţia instanţei de recurs
3.1. Cu privire la admisibilitatea căii de atac a recursului
Într-adevăr, potrivit art. 285 alin. (5) din OUG nr. 34/2006, „Hotărârea pronunţată de instanţă este definită şi irevocabilă", dar această prevedere se referă la hotărârea pe care instanţa de contencios administrativ o pronunţă într-o cauză care are ca obiect o plângere împotriva unei decizii a C.N.S.C., conform art. 283 şi urm. din Secţiunea a 8-a - Căi de atac împotriva deciziilor C.N.S.C.
În cauză, însă, instanţa de fond a avut de soluţionat o acţiune pe care A.N.R.M.A.P. a formulat-o în temeiul art. 2961 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, astfel că devine incidentă norma de la alin. (3) din acelaşi articol, potrivit căruia „Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la data comunicării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal".
Astfel fiind, în cauza de faţă, recursul reprezintă o cale de atac admisibilă.
3.2. Cu privire la criticile încadrate în motivul prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanţa de recurs reţine că sunt neîntemeiate.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea pronunţată de instanţă trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.
În cauză, judecătorul fondului a dat hotărârii o motivare foarte succintă, însă cuprinzătoare şi corespunzătoare soluţiei pe care a adoptat-o, concluziile sale fiind argumentate în raport cu obiectul cauzei şi cu dispoziţiile legale şi contractuale pe care le-a apreciat ca fiind aplicabile litigiului judecat, acţiunea fiind astfel respinsă ca neîntemeiată.
3.3. Criticile formulate cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei instanţei de fond, circumscrise motivului prevăzut la art. 304 pct. 9 în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., sunt întemeiate pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a reţinut în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, în primul rând că, în raport cu prevederile art. 298 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenţă, în general, nu sunt aplicabile actelor juridice deduse judecăţii şi nici în ceea ce priveşte condiţiile cerute la art. 20 din această reglementare.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că potrivit pct. 13.3. din Contractul de prestări servicii din 27 aprilie 2006, orice modificare a convenţiei putea fi realizată prin acte adiţionale, lucru care s-a şi făcut, în condiţiile în care dispoziţiile OUG nr. 34/2006 nu sunt incidente, iar actele adiţionale „scapă reglementării" acestei ordonanţe de urgenţă.
În cauză, este necontestat că la data de 27 aprilie 2006 a fost încheiat contractul de prestări servicii din 27 aprilie 2006 între SC R.T. SA (antecesoarea SC G.S.M. SA) în calitate de prestator şi Compania Naţională Poşta Română SA, în calitate de autoritate contractantă beneficiară, având ca obiect serviciile enumerate la pct. 3 din contract, pentru o durată de 5 ani, de la data semnării.
De asemenea, este necontestat că, după intrarea în vigoare a OUG nr. 34/2006 - 30 iunie 2006, au fost încheiate actele adiţionale în litigiu: nr. 1 din 4 decembrie 2006, nr. 2 din 29 mai 2007, nr. 3 din 29 ianuarie 2008, nr. 4 din 2 aprilie 2008 şi nr. 5 din 17 decembrie 2008 prin care au fost aduse modificări substanţiale privind, inclusiv, majorarea comisioanelor, baremul de performanţă şi prelungirea duratei contractului care urma să expire la 27 aprilie 2011, cu 5 ani de la 1 decembrie 2008, urmând să expire la 31 decembrie 2013.
În urma controlului efectuat de A.N.R.M.A.P. au fost constatate deficienţele consemnate în Raportul de control din 3 iunie 2010 (fila 14 dosar fond), organul de control propunând aplicarea prevederilor art. 2961 din OUG nr. 34/2006 în vederea stopării efectelor produse de încălcarea prevederilor legale, valorile respective depăşind limitele legale.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor OUG nr. 34/2006, într-adevăr, potrivit art. 298 „Contractele în curs de executare şi procedurile de atribuire în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data iniţierii acestora", ceea ce înseamnă că legiuitorul a avut în vedere două situaţii: aceea a contractelor în curs de executare şi aceea a procedurilor de atribuire în curs de desfăşurare, ambele la data intrării în vigoare a OUG nr. 34/2006.
În cauză, este necontestat că nu este vorba de o procedură de atribuire aflată în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a OUG nr. 34/2006, dar nici de aspecte care să ţină de executarea Contractului de prestări servicii încheiat la data de 27 aprilie 2006, deci, anterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, în privinţa cărora ar fi urmat să se aplice prevederile legale anterioare, în vigoare la data încheierii contractului.
Litigiul vizează modificări şi completări aduse unor clauze esenţiale ale contractului iniţial, inclusiv mărirea duratei cu mai mult de jumătate din durata prevăzută, ceea ce impune concluzia că, de la data intrării în vigoare, OUG nr. 34/2006 este pe deplin aplicabilă actelor adiţionale în litigiu, concluzia instanţei de fond fiind eronată.
În ceea ce priveşte concluzia instanţei de fond potrivit căreia actele adiţionale sunt legale din moment ce potrivit clauzei de la pct. 13.3 din Contractul de prestări servicii, orice modificare a contractului poate fi făcută prin acte adiţionale, această concluzie este greşită din moment ce are la bază ignorarea prevederilor OUG nr. 34/2006, în special prevederile art. 20 în forma în vigoare la datele respective, potrivit cărora contractul de achiziţie publică (de bunuri, servicii, etc.) trebuie să se facă prin aplicarea procedurilor de licitaţie publică.
Astfel fiind, instanţa de recurs constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie netemeinică şi nelegală, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, recursurile fiind întemeiate pentru considerentele prezentate.
Reţinând că, la încheierea actelor adiţionale din litigiu nu au fost respectate prevederile OUG nr. 34/2006, inclusiv prevederile art. 20, acţiunea formulată de autoritatea publică ca fi admisă constatându-se nulitatea actelor adiţionale aşa cum au fost identificate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia inadmisibilităţii.
Admite recursurile declarate de A.N.R.M.A.P. şi de CN P.R. SA împotriva Sentinţei civile nr. 3082 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi admite acţiunea şi anulează actele adiţionale la Contractul din 27 aprilie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 109/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 1135/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
