ICCJ. Decizia nr. 116/2012. Contencios. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 116/2012
Dosar nr.3060/302/2009
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Contestaţia la executare. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, contestatoarea A.N.A.F. a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de către intimatul R.D. prin B.E.J. Asociaţi D.G. şi L.G. în Dosarul de executare nr. 565/2009 şi a somaţiei nr. 565 din 04 martie 2009, prin care se solicită efectuarea plăţii sumei de 435.741 lei, în baza sentinţei civile nr. 2796 din 07 noiembrie 2007 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând anularea executării silite şi a formelor de executare îndeplinite de executorul judecătoresc în dosarul de executare menţionat.
În motivarea acţiunii, autoritatea reclamantă a susţinut că, prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2796 din 07 noiembrie 2007 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus obligarea pârâţilor doar la plata drepturilor băneşti corespunzătoare funcţiei publice de conducere de la 18 august 2005 până la reintegrarea efectivă.
Astfel, a precizat reclamanta, pentru perioada 18 mai 2005 - 13 noiembrie 2008, drepturile salariale corespunzătoare funcţiei publice de comisar general adjunct sunt de aproximativ 130.000 lei, reprezentând salariu brut (inclusiv spor de vechime şi indemnizaţia de conducere), din care trebuie reţinute impozitul pe salarii, contribuţiile de sănătate, C.A.S. şi contribuţia pentru şomaj.
De asemenea, contestatoarea a susţinut că, în această categorie a drepturilor băneşti corespunzătoare funcţiei publice, nu sunt incluse şi stimulentele acordate funcţionarilor publici în temeiul art. 20 din Legea nr. 6/2007, a HG nr. 1538/2003 şi a HG nr. 533/2007, iar prevederile cap. 4 pct. 9 din HG nr. 1538/2003 prevăd doar posibilitatea ca, în funcţie de criteriile menţionate expres în cap. 3 pct. 8 din HG nr. 1538/2003, funcţionarii publici să poată beneficia de aceste drepturi. Pe de altă parte, stimulentele nu pot fi acordate decât în condiţiile în care se contribuie direct la constituirea fondului de stimulente.
Aşadar, având în vedere atât caracterul facultativ de acordare a stimulentelor, cât şi faptul că acestea nu sunt prevăzute în titlul executoriu, reclamanta a apreciat că în mod nejustificat se solicită şi plata acestora.
Totodată, întrucât prin titlul executoriu nu a fost obligată la plata drepturilor băneşti aferente funcţiei, actualizate, reclamanta a considerat că nu-i revine obligaţia de a efectua plata acestor drepturi actualizate cu indicele de inflaţie sau după caz, în modalitatea calculată de către intimat.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, întrucât contestaţia la executare vizează lămurirea întinderii titlului executoriu, iar potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze o astfel de contestaţie este instanţa ce a pronunţat hotărârea ce se execută, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, iar pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca nefondată.
În Şedinţa publică din data de 03 iunie 2009, contestatoarea a formulat cerere precizatoare prin care a arătat că a înţeles să conteste doar faptul că prin actele de executare sunt vizate şi drepturi băneşti neindicate în titlul executoriu, respectiv stimulentele şi actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor datorate.
La termenul de judecată din data de 10 iunie 2009, instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, ca neîntemeiată, apreciind că cererea, aşa cum a fost precizată, nu vizează înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, ci este îndreptată împotriva executării silite însăşi, având în vedere şi dispoziţiile art. 400 alin. (2) coroborat cu art. 399 alin. (2) C. proc. civ.
2. Sentinţa Judecătoriei Sectorului 5
Prin sentinţa civilă nr. 5145 din 17 iunie 2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins contestaţia la executare, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei civile nr. 5145 din 17 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 a declarat recurs contestatoarea A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi a anularii executării silite şi a actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc.
3. Decizia Tribunalului Bucureşti
Prin Decizia civilă nr. 397/ R din 24 februarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-contestatoare A.N.A.F. în contradictoriu cu intimatul R.D., a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, deşi debitoarea a solicitat anularea executării silite şi a actelor de executare efectuate, în speţă este vorba despre o contestaţie la titlu, în sensul art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât ceea ce se contestă în primul rând este înţelesul şi aplicarea titlului executoriu, instanţa fiind chemată să lămurească dacă obligaţia stabilită prin titlul executoriu poartă şi asupra stimulentelor calculate de executorul judecătoresc ca fiind incluse în drepturile băneşti acordate prin titlu.
Având în vedere că titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, în conformitate cu dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul a apreciat că revine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută, în speţă Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa de a soluţiona contestaţia la titlu de faţă.
4. Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 3812 din 31 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta A.N.A. în contradictoriu cu pârâtul R.D., a constatat că dispozitivul sentinţei civile nr. 2796 din 07 noiembrie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 25746/2/2005 se referă şi la stimulente ca drept salarial şi a respins cererea de anulare a actelor de executare ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, deşi dispozitivul şi motivarea Deciziei nr. 2796 din 07 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti sunt imprecise sub aspectul întinderii drepturilor băneşti cuvenite reclamantului, interpretarea corectă trebuie să plece de la constatarea că singura raţiune care justifică obligarea la plata drepturilor salariale era aceea că, anulându-se actul prin care s-a adus atingere raporturilor de serviciu ale reclamantului, se impunea repunerea părţilor în situaţia anterioară. În consecinţă, drepturile băneşti corespunzătoare funcţiei de conducere sunt toate drepturile băneşti de care ar fi beneficiat funcţionarul public dacă nu s-ar fi emis actul anulat.
Curtea a constatat că, până la emiterea actului nelegal, reclamantul a beneficiat de aceste stimulente, astfel încât nu există niciun temei să se considere că dacă nu s-ar fi emis actul respectiv reclamantul nu ar fi beneficiat, în continuare, de aceste stimulente.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că nu prezintă relevanţă faptul că creditorul nu a contribuit la constituirea fondului de stimulente în condiţiile în care această stare de lucruri nu poate fi imputată funcţionarului public, ci chiar instituţiei publice debitoare care a emis actul nelegal şi l-a împiedicat pe reclamant să îndeplinească atribuţiile specifice funcţiei publice de conducere.
În ceea ce priveşte actualizarea cu indicele inflaţiei, Curtea a reţinut că actele de executare sunt conforme cu dispoziţiile art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., care permit actualizarea datoriei în faza de executare.
5. Recursul declarat de A.N.A.F.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, contestatoarea A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta combate hotărârea atacată sub două aspecte, corespunzătoare celor două motive de modificare invocate.
5.1. Nemotivarea sentinţei
În dezvoltare, recurenta arată că instanţa nu a analizat contestaţia formulată în partea privitoare la emiterea actelor de executare cu încălcarea dispoziţiilor art. 3731 alin. (1) - (3) din C. proc. civ.; instanţa nu a observat că executarea silită a demarat fără încuviinţarea instanţei de judecată, deşi între timp se pronunţase Decizia nr. 458/2009 a Curţii Constituţionale.
5.2. Aplicarea greşită a legii
Potrivit A.N.A.F., dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 şi art. 11 din OG nr. 6/2007 conduc la concluzia că stimulentele nu sunt incluse în drepturile băneşti corespunzătoare funcţiei publice, acordarea lor fiind facultativă şi condiţionată de contribuţia directă la constituirea fondului de stimulente.
Nici în privinţa actualizării drepturilor băneşti cu indicele de inflaţie, recurenta nu este de acord cu soluţia primei instanţe, susţinând că aceasta excede titlului executoriu care vizează numai drepturile băneşti corespunzătoare funcţiei publice de conducere.
6. Apărările intimatului R.D.
Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul R.D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Răspunzând la cele două motive intimatul a arătat că:
6.1. Nemotivarea sentinţei în privinţa dispoziţiilor art. 3731 C. proc. civ., invocate de recurentă, poate fi suplinită de instanţa de recurs, în condiţiile în care soluţia asupra contestaţiei este legală.
La data publicării Deciziei nr. 458 din 31 martie 2009 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial: 17 aprilie 2009, executarea silită era deja începută, somaţia fiind emisă încă de la data de 4 martie 2009. Ca atare, dispoziţiile procedurale referitoare la încuviinţarea executării silite nu erau aplicabile în cauza de faţă.
6.2. Atât stimulentele, cât şi actualizarea drepturilor băneşti trebuie avute în vedere la stabilirea unei despăgubiri adecvate funcţionarului public cu funcţie de conducere, împiedicat să-şi exercite atribuţiile.
Analizând natura stimulentelor incluse în calculul despăgubirilor, intimatul a punctat faptul că acestea sunt cele care se acordă pentru exercitarea normală a atribuţiilor de serviciu, prevăzute de art. 9 lit. a) din HG nr. 1538/2003 iar nu cele acordate pentru merite deosebite, în condiţiile art. 10 din acelaşi act normativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursulu.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor din întâmpinare, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul estenefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de drept relevante
Prin Decizia nr. 397/ R din 24 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca instanţă de recurs, s-a stabilit, cu titlu de „problemă de drept dezlegată" în sensul art. 315 alin. (1) C. proc. civ., că natura contestaţiei la executare formulată de A.N.A.F. este de contestaţie la titlu, potrivit art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanţa competentă să stabilească întinderea obligaţiei din titlul executoriu fiind cea care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Tot cu titlu de „problemă de drept dezlegată" s-a reţinut că instanţei competente să soluţionezecontestaţia la titlu îi revine, potrivit art. 17 C. proc. civ., competenţa de a se pronunţa şi asupra celorlalte „aspecte", în realitate veritabile motive de contestaţie la executare propriu-zisă.
Curtea de Apel Bucureşti, soluţionând contestaţia la executare cu care a fost astfel învestită a admis-o în parte, în sensul arătat la pct. I.4 din decizie.
Această soluţie este corectă, ea fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru considerentele expuse în continuare, ca răspuns la motivele de recurs formulate.
1. Referitor la nemotivarea sentinţei
Recurenta a solicitat modificarea sentinţei în temeiul motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocând faptul că nu au fost analizate neregularităţile comise în etapa executării silite, prin ignorarea dispoziţiilor art. 3731 alin. (1) - (3) din C. proc. civ., în forma în vigoare după modificarea textului prin OUG nr. 42 din 15 mai 2009, adoptată ca efect al Deciziei Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în M. Of. al României la data de 17 aprilie 2009.
Este real că motivarea instanţei, în această privinţă, este lacunară, Curtea de apel mărginindu-se să arate că cererea de anulare a actelor deexecutare este neîntemeiată.
Înalta Curte va suplini însă motivareaprin indicarea împrejurării, corect surprinse de intimat prin întâmpinare, că procedura încuviinţării executării silite, la care legiuitorul a revenit după publicarea deciziei Curţii Constituţionale menţionate, nu era în vigoare la data demarării executării silite prin somaţia nr. 565 din 4 martie 2009.
Cum potrivit art. 725 alin. (5) C. proc. civ.:
„Actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii legi" rezultă că toate criticile referitoare la nerespectarea dispoziţiilor art. 3731 alin. (1) - (3) din C. proc. civ. sunt nefondate.
2. Referitor la întinderea obligaţiei stabilite prin titlul executoriu
Curtea de Apel a fost chemată să lămurească sintagma „drepturi băneşti corespunzătoare funcţiei publice de conducere", cuprinsă în titlul executoriu: sentinţa civilă nr. 2796 din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de A.N.A.F. şi Garda Financiară – Comisariatul General.
Prin sentinţa menţionată s-a admis acţiunea, s-a anulat Ordinul nr. 277 din 7 iunie 2005 emis de A.N.A.F. şi s-a dispus reintegrarea reclamantului R.D. în funcţia publică de conducere de comisar general adjunct la Garda Financiară – Comisariatul General, pârâtele fiind obligate la „plata către reclamant a drepturilor băneşti corespunzătoare funcţiei publice de conducere de la 18 mai 2005 până la reintegrarea efectivă".
Dezlegarea dată de prima instanţă este legală, fiind în acord cu petitul acţiunii judiciare formulate de R.D. la data de 29 iulie 2005, soluţionate prin sentinţa ce reprezintă titlul executoriu şi, mai ales cu dispoziţiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, potrivit cărora:
„În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public."
Cum nu s-a contestat că până la momentul eliberării din funcţie intimatul abeneficiat constant de stimulente, nu există nicio raţiune pentru a nu prezuma că, şi pe viitor situaţia ar fi rămas neschimbată.
Corect a reţinut judecătorul fondului că este nerelevantă împrejurarea că intimatul nu a contribuit la constituirea fondului de stimulente, în condiţiile în care a fost împiedicat să o facă din culpa recurentei, care a emis actul de eliberare din funcţie în mod nelegal.
De asemenea, este la adăpost de orice critică şi considerentul referitor la actualizarea creanţei în faza de executare silită, potrivit art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., actualizare care se realizează de organul de executare independent de orice stipulaţie în acest sens cuprinsă în titlul executoriu.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse în precedent, în temeiul art. 402 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 3812 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1135/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 117/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
