ICCJ. Decizia nr. 117/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 117/2012
Dosar nr. 1941/57/2010
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în primă instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, astfel cum a fost precizată, reclamanta V.C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Baroul Alba - Consiliul Baroului Alba, anularea Deciziei nr. 915/2010 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, anularea Hotărârii Consiliului Baroului Alba nr. 239/2010 prin care i s-a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, constatarea îndeplinirii condiţiilor legale, generale şi speciale, prevăzute de art. 2, art. 13, art. 16 alin. (2) lit. b) şi art. 19 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, cu consecinţa recunoaşterii dreptului de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen în calitate de avocat definitiv, precum şi obligarea Baroului Alba Consiliul Baroului Alba la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen în calitatea de avocat definitiv.
Prin întâmpinarea formulată, instituţiile pârâte au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanta a îndeplinit efectiv funcţia de consilier juridic doar pe perioada mai 2000 - 6 martie 2006, când a fost numită pe o funcţie publică de conducere, respectiv secretar municipiu, prin Ordinul prefectului nr. 137/2006 şi nr. 304/2006, funcţie îndeplinită şi la momentul depunerii cererii de primire în avocatură.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 51/2011 din 22 februarie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V.C.E. împotriva pârâţilor Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Baroul Alba - Consiliul Baroului Alba şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. 915/2010 a Consiliului U.N.B.R. şi Hotărârea nr. 239 din 7 iulie 2010 a Consiliului Baroului Alba, a constatat că reclamanta îndeplineşte condiţia de vechime în funcţia de consilier juridic impusă de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, a obligat pârâtul Baroul Alba să soluţioneze cererea nr. 381 din 18 mai 2010 a reclamantei considerând îndeplinită această condiţie şi a respins în rest cererea reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, reclamanta a înregistrat, sub nr. 381 din 18 mai 2010, la Baroul Alba, cererea de înscriere în profesia de avocat cu scutire de examen în condiţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data cererii. Consiliul Baroului Alba, prin Hotărârea nr. 239 din 07 iulie 2010, a respins cererea, cu motivarea că reclamanta nu îndeplineşte condiţia de a avea vechime neîntreruptă de 10 ani în funcţia de consilier juridic, calculat retroactiv de la momentul cererii, iar această hotărâre a fost menţinută prin respingerea contestaţiei formulate de reclamantă, prin Decizia nr. 915 din 10-11 decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, cu motivarea că, începând cu data de 01 iunie 2006, reclamanta a îndeplinit funcţia publică de conducere de secretar al Municipiului Sebeş, care nu îndeplineşte condiţiile legale.
Analizând dispoziţiile legale incidente cauzei, respectiv art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 în forma modificată de Legea nr. 81/2010, Curtea a apreciat că, în condiţiile în care, în carnetul de muncă, este menţionată expres şi calitatea reclamantei de consilier juridic şi în perioada în care a fost secretar al Municipiului Sebeş, aceasta îndeplineşte condiţia de 10 ani vechime neîntreruptă în funcţia de consilier juridic pretinsă de lege şi detaliată în „Ghidul de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen", aprobat prin Hotărârea nr. 902/2010.
Pe de altă parte, în raport cu prevederile art. 116 alin. (1)1 din Legea nr. 215/2001, prima instanţă a constatat că legea administraţiei publice locale recunoaşte vechimea în studii superioare juridice pe perioada exercitării funcţiei de secretar, astfel încât, coroborat şi cu menţiunile din carnetul de muncă, Curtea a apreciat că este justificată recunoaşterea vechimii în munca de consilier juridic şi pe durata cât reclamanta a exercitat funcţia de secretar al Municipiului Sebeş, cu atât mai mult cu cât reclamanta a dovedit, prin organigrama şi statul de funcţii al aparatului de specialitate al primarului, că a avut şi calitatea de consilier juridic.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea Baroului Alba la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, Curtea l-a apreciat ca fiind neîntemeiat, întrucât instanţei nu i-au fost supuse spre analiză toate cerinţele legii şi ale actelor interne ale U.N.B.R. care reglementează procedura de primire în profesie cu scutire de examen.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 51/2011 din 22 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs, în termenul legal, reclamanta V.C.E. şi pârâţii Baroul Alba şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta - reclamantă a solicitat modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi în consecinţă să se constate că îndeplineşte condiţiile legale, generale si speciale prevăzute de art. 2, art. 13, art. 16 alin. (2) lit. b), 19 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, aflată în vigoare la momentul depunerii cererii de admitere în Baroul Alba, cu recunoaşterea dreptului de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen în calitate de avocat definitiv, iar în temeiul art. 18 alin. (1) din Lege nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare să fie obligat Baroul Alba - Consiliul Baroului Alba, la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen în calitatea de avocat definitiv.
Apreciază recurenta-reclamantă că prin hotărârea recurată, instanţa a acordat mai mult decât a cerut, ori ceea ce nu a cerut, întrucât nu a investit instanţa să oblige Consiliului Baroului Alba să soluţioneze cererea nr. 381/2010, considerând îndeplinită condiţia de vechime deoarece prin capătul 3 al cererii de chemare în judecată, a solicitat instanţei să constate că îndeplineşte condiţiile legale, generale şi speciale prevăzute de art. 2, art. 13, art. 16 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 şi în consecinţa să i se recunoască dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen în calitate de avocat definitiv.
Recurenţii-pârâţi Baroul Alba şi Uniunea Naţională a Barourilor din România critică hotărârea fondului sub următoarele aspecte:
- Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
În dezvoltarea motivului de recurs, se arată că textul de lege menţionat nu face referire la o vechime de 10 ani în specialitatea juridică şi nici la o funcţie echivalentă celor expres şi limitativ prevăzute în lege iar în motivarea acţiunii formulate şi a hotărârii judecătoreşti se menţionează noţiunea de vechime în specialitate, ca fundament al acordării dreptului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.
Recurenţii consideră că instanţa de fond a stabilit în mod greşit existenţa unei echivalenţe între îndeplinirea funcţiei de consilier juridic - impusă de lege - şi existenţa unei recunoaşteri de drept iar nu "de facto" a unei vechimi în specialitatea juridică - invocată de reclamanta-intimată.
- Instanţa de fond în mod greşit a reţinut incidenţa şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 116 alin. (1)1 din Legea nr. 215/2011 (legea administraţiei publice locale) la situaţia dedusă judecăţii.
Recurenţii arată că legea nu retroactivează producând efecte din momentul intrării în vigoare respectiv la 30 iunie 2008 situaţie în care, pentru o perioadă de 2 ani şi o lună, respectiv între 01 iunie 2006 (data numirii în funcţia publică de secretar) şi data de 30 iunie 2008 (data intrării în vigoare a Legii nr. 131/2008) reclamanta nici nu a îndeplinit efectiv funcţia de consilier şi nici nu are recunoscută o vechime în specialitate, astfel că nu întruneşte condiţia celor 10 ani de activitate în funcţia cerută de Legea 51/1995.
In plus, recurenţii-pârâţi apreciază că funcţia de secretar al unei unităţii administrativ teritoriale nu poate fi asimilată calităţii de consilier juridic.
- Aspectele consemnate în carnetul de muncă al reclamantei au primit o altă relevanţă juridică din partea instanţei de fond raportat la obiectul acţiunii deduse judecăţii.
Sub acest aspect susţin recurenţii că prin actele administrative de numire nu s-a dispus cumularea funcţiei administrative cu cea de consilier juridic, iar menţiunile din carnetul de muncă referitoare la specialitatea de consilier juridic au relevanţă sub aspectul salarizării iar nu cu privire la îndeplinirea efectivă a acestei funcţii.
- Lipsa de relevanţă sub aspectul îndeplinirii condiţiei de exercitare timp de 10 ani a funcţiei de consilier juridic, a existenţei unei subordonări ierarhice a compartimentului juridic al primăriei faţă de reclamantă în calitate de secretar de primărie.
Apreciază recurenţii că existenţa unor atribuţii de serviciu de natura coordonării, avizării ori contrasemnăm unor acte cu caracter juridic de către funcţionarul public numit ca secretar nu poate echivala cu îndeplinirea efectivă a funcţiei distincte de consilier juridic impusă în mod special de Legea nr. 51/1995.
Apărarea părţilor.
Recurenta - reclamantă a formulat întâmpinare la recursul recurenților - pârâţi, solicitând respingerea, cu motivarea că prin actele depuse la dosar a făcut dovada îndeplinirii condiţiei de vechime în domeniu respectiv activitatea de consilier juridic din anul 1998 până în prezent fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen.
Prin întâmpinare, Baroul Alba, Uniunea Naţională a Barourilor din România au solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă ca neîntemeiat arătând în esenţă că în mod temeinic şi legal a dispus instanţa de fond respingerea capătului de cerere referitor la obligarea Baroului Alba la emiterea unei decizii de primire în profesie cu scutire de examen în calitate de avocat definitiv în contextul lipsei analizei în cadrul actului administrativ atacat a condiţiei de primire ca avocat definitiv iar pe de altă parte în contextul lipsei parcurgerii etapelor administrative reglementate de acte interne ale Baroului şi Uniunii Naţionale a Barourilor din România pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.
II. Considerentele înaltei Curţi asupra recursurilor.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi a apărărilor cuprinse în întâmpinări, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală sub toate aspectele, aşa încât va fi menţinută pentru argumentele prezentate în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
La data formulării cererii de primire în profesie de către recurenta-reclamantă art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi executarea profesiei de avocat avea următorul cuprins „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat."…
Recurenta - reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 915 din 11 decembrie 2010 prin care Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a respins contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 239 din 07 iulie 2010 a Baroului Alba, care la rândul său, îi respinsese cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen cu motivarea că reclamanta nu îndeplineşte condiţia de a avea vechimea neîntreruptă de 10 ani în funcţia de consilier juridic, calculată retroactiv de la momentul cererii.
Prima instanţă pentru considerentele expuse la pct. I.l din decizie a reţinut că V.C.E. îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, această concluzie fiind împărtăşită şi de instanţa de recurs.
Referitor la interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte reţine că recurenta - reclamantă a exercitat funcţia publică de consilier juridic începând cu 01 aprilie 1998 fiind membru definitiv în Asociaţia Consilierilor juridic/din data de 25 mai 2004.
Susţinerile intimaţilor potrivit cărora în cadrul calculului vechimii prevăzute de lege nu ar intra perioada cât reclamanta a îndeplinit funcţia de secretar al Municipiului Sebeş, nu au fost reţinute de instanţa de fond şi soluţia pronunţată sub acest aspect este legală.
Funcţia de secretar al unei unităţi administrativ teritoriale este în fapt una de conducere fiind desfăşurată o activitate juridică, motiv pentru care, pentru ocuparea unei astfel de funcţii una dintre condiţii prevăzute de Legea nr. 188/2000 este aceea de a avea vechime în specialitatea studiilor de natură juridică minim 5 ani.
Potrivit art. 117 lit. a) din Legea nr. 215/2001, republicată cu modificările şi completările ulterioare, Secretarul unităţii administrativ - teritoriale îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii:
a) avizează, pentru legalitate, dispoziţiile primarului şi ale preşedintelui consiliului judeţean, hotărârile consiliului local atribuţii pe care nu le poate îndeplini o persoană care nu are calitatea de consilier juridic.
Pentru perioada 1998-2000 conform carnetului de muncă intimata-reclamantă a îndeplinit funcţia de inspector de specialitate jurist, exercitând atribuţii de natură juridică sens în care a şi reprezentat instituţia în faţa instanţelor judecătoreşti.
Împrejurarea că legiuitorul a înţeles să recunoască vechimea în specialitatea juridică pe perioada ocupării unei funcţii publice în aparatul administrativ prin Legea nr. 131/2008 prin care s-a completat Legea administraţiei publice locale, este o dovadă în plus că activitatea de secretar este una de natură juridică în condiţiile în care această activitate sub raportul atribuţiilor este una juridică şi necesita studii juridice atât pentru ocuparea funcţiei condiţie impusă de Primăria Sebeş cât şi pentru îndeplinirea sarcinilor.
Din această perspectivă, este justă apărarea intimatei-reclamante din întâmplare în sensul că aceasta a probat îndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiei de consilier juridic, chiar dacă a exercitat o funcţie de conducere în cadrul unităţii administrativ teritoriale având în subordine directă serviciul juridic şi contencios, aşa cum rezultă din statul de funcţii al aparatului de specialitate al primarului.
Cu privire la recursul reclamantei Înalta Curte constată că este nefondat.
În privinţa primului motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, acesta va fi respins ca nefondat pentru că prima instanţă a analizat actele emise de pârâţi din perspectiva refuzului expres de primire în profesia de avocat, respectiv, motivul reţinut privind neîndeplinirea condiţiei de vechime neîntreruptă de 10 ani în funcţia de consilier juridic, evident raportate la cererea adresată de reclamantă şi înregistrată sub nr. 381/2010. Acesta a fost şi motivul pentru care constatând că refuzul exprimat de pârâţi este nejustificat în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 prima instanţă a dispus anularea Deciziei nr. 915/2010 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Hotărârea nr. 239/2010 a Consiliului Baroului Alba, urmând a fi parcurse etapele administrative pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.
În condiţiile în care prin actele atacate, pârâtele s-au pronunţat asupra primei condiţii prevăzute de lege, este firesc ca instanţa de judecată să se pronunţe asupra acestei etape fără a se trece peste procedura ce trebuie urmată în această situaţie.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
l. Temeiul legal al soluţiei din recurs.
În consecinţă, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de V.C.E. şi de Baroul Alba şi Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva sentinţei nr. 51/2011 din 22 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2012
← ICCJ. Decizia nr. 116/2012. Contencios. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 1274/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
---|