ICCJ. Decizia nr. 1180/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1180/2012
Dosar nr. 91/39/2011
Şedinţa publică de la 6 martie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea adresată Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal - înregistrată sub nr. 91/39/2011, reclamantul H.M.P. a chemat în judecată, în calitate de pârât, Ministrul Justiţiei, solicitând anularea Ordinului nr. 2287/C/2010 emis de pârât, prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcţia de director penitenciar al Penitenciarului Botoşani şi numirea în funcţia de şef secţie deţinere interioară cu regim semideschis.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea acţiunii reclamantului pe motiv că acesta se face vinovat de o serie de deficienţe legate de derularea contractului de execuţie lucrări, constatate în urma efectuării unor verificări la sesizarea directorului economic administrativ şi că potrivit art. 57 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din A.N.P., „Revocarea din funcţia de conducere şi numirea într-o altă funcţie se dispune în cazul în care nu mai sunt întrunite condiţiile necesare pentru îndeplinirea funcţiei de conducere, prin exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale”.
2.Soluţia instanţei de recurs
Prin Sentinţa nr. 191 din 10 mai 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Referitor la motivul de nelegalitate constând în nerespectarea procedurilor din Manualul A.N.P. şi nerespectarea planului de desfăşurare a activităţilor tematice şi a inspecţiilor pe anii 2009 - 2010, instanţa l-a considerat ca neîntemeiat.
Astfel, potrivit art. 97 alin. (2) lit. m) din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2003/2008, Direcţia economico-administrativă efectuează controale interne în unităţile subordonate şi evaluează obiectivele specifice compartimentelor economico-administrative.
Împrejurarea că o anumită activitate de inspecţie nu a fost prevăzută în planul de desfăşurare al inspecţiilor nu împiedică direcţia economico-administrativă să efectueze inspecţia în temeiul textului de lege anterior menţionat. Planul de desfăşurare al inspecţiilor schiţează în linii generale obiectivele şi efectuarea inspecţiilor, ivirea unei situaţii noi putând determina revizuirea planului.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate legat de inexistenţa totală a procedurii cuprinse în manual, s-a reţinut că o serie de aspecte cuprinse în manual, cum ar fi constituirea echipei de control, repartizarea ordinului de control inspectorilor, verificarea concretă la sediul entităţii a documentelor, întocmirea notelor de constatare, înregistrarea raportului, se regăsesc în procedura din prezenta cauză. Pe de altă parte, reclamantul nu a arătat, în concret, ce etape nu au fost respectate sau ce prevederi au fost încălcate. În plus, instanţa a apreciat că nu orice abatere de la manual poate duce la o nulitate absolută a actului de control şi că este necesar a se analiza ce normă a fost încălcată şi care au fost efectele acelei încălcări.
Nici considerentul privind nemotivarea ordinului nu a fost reţinut ca întemeiat de către prima instanţă, în condiţiile în care ordinul atacat face trimitere la nota A.N.P. nr. 56434/2010 iar Nota face parte integrantă din ordin.
Relativ la faptele imputate reclamantului, Curtea a reţinut că Ordinul atacat a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 293/2004.
Potrivit acestui text de lege, revocarea din funcţia de conducere şi numirea într-o altă funcţie se dispun în cazul în care nu mai sunt întrunite condiţiile necesare pentru îndeplinirea funcţiei de conducere, prin exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale.
Ori, prin nota nr. 56434/15 septembrie 2010 s-au constatat deficienţe grave în atribuirea contractului privind a lucrările la obiectivul de investiţii „Pavilion vorbitor - vizite - popotă” (aşa cum reiese din Notele A.N.P. - D.E.A. nr. A din 17 martie 2010, B din 13 septembrie 2010, C din 13 septembrie 2010); deficienţe grave la încheierea actului adiţional din 05 august 2009 la contractul de atribuire a lucrărilor la obiectivul de investiţii Pavilion vorbitor - vizite - popotă” (aşa cum reiese din Notele A.N.P. - D.E.A. nr. A din 17 martie 2010, B din 13 septembrie 2010, C din 13 septembrie 2010); încălcarea dispoziţiilor legale la încheierea contractului de cesiune lucrări din 10 august 2009 (aşa cum reiese din Notele A.N.P. - D.E.A. nr. A din 17 martie 2010, B din 13 septembrie 2010, C din 13 septembrie 2010); decontarea şi acceptarea la plată de lucrări neexecutate (aşa cum reiese din Notele A.N.P. - D.E.A. B din 13 septembrie 2010, C din 13 septembrie 2010); deficienţe în atribuirea şi derularea contractului de pâine albă şi semialbă în anul 2010 (aşa cum reiese din Nota A.N.P. - D.E.A. B din 13 septembrie 2010); deficienţe privind închirierea spaţiului comercial din incinta unităţii (aşa cum reiese din Nota A.N.P. - D.E.A. nr. A din 17 martie 2010);
Referitor la motivul de nelegalitate potrivit căruia faptele reţinute în notele de control nu sunt imputabile reclamantului, Curtea a stabilit că reclamantul răspunde pentru faptele reţinute, având în vedere atribuţiile stabilite prin fişa postului, aceasta cu atât mai mult cu cât îi revine conducerea de ansamblu a sectoarelor, birourilor şi compartimentelor de muncă din unitate şi obligaţia de a lua măsuri pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin şi de a asigura aplicarea prevederilor legale în domeniul de activitate al unităţii.
II Instanţa de recurs
1) Criticile reclamantului
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:
1) - Sentinţa recurată este insuficient motivată, deoarece nu s-a răspuns apărărilor decisive ale recurentului, în drept invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestei critici, recurentul a susţinut că nu s-au respectat prevederile art. 57 din Legea nr. 293/2004, din care rezultă că măsura revocării nu putea fi decât consecinţa executării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale stabilită în cadrul unei proceduri de evaluare opozabilă funcţionarului public, ori în cazul său nu s-a desfăşurat nici o procedură de analiză, control, monitorizare sau evaluare a calităţilor manageriale proprii, iar instanţa nu a răspuns acestei apărări hotărâtoare.
A învederat recurentul că această lipsă este cu atât mai gravă cu cât există Manualul procedurilor A.N.P., iar revocarea sa din funcţia de conducere a fost urmarea a două controale care au fost cuprinse în Planul de desfăşurare a acţiunilor tematice şi inspecţiilor generale în unităţile subordonate A.N.P. în anii 2009 - 2010.
S-a susţinut că în mod greşit instanţa a apreciat că cerinţa motivării Ordinului atacat a fost satisfăcută prin trimitere la Nota nr. 56434/2010, nemotivarea Ordinului dovedind exercitarea puterii discreţionare a instituţiei pârâte şi împiedicând realizării controlului jurisdicţional asupra legalităţii măsurii în privinţa recurentului.
2) - S-au interpretat greşit actele deduse judecăţii, prin schimbarea înţelesului acestora, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. .
Astfel recurentul a exemplificat arătând că Nota de control din 17 martie 2010 cuprinde constatări străine de realitate, aspecte speculative pe care le-a combătut în Obiecţiunile formulate, care nu au fost însă analizate nici de A.N.P., nici de Ministerul Justiţiei .
S-a menţionat că materialul de control nu stabileşte nici un prejudiciu dovedit, nici o concluzie şi nici o măsură de recuperare a aşa zisei pagube, aceleaşi aspecte semnalându-se şi în legătură cu Nota de control din 13 septembrie 2010 care reţine în mod greşit în sarcina sa vinovăţia pentru o diferenţă de lucrări neexecutate, deşi atribuţia supravegherii acestora revenea inginerului tehnic, care a fost sancţionat pentru respectiva abatere, fără a se aplica sancţiuni şi şefului direct al acestuia, nefiind posibilă atragerea răspunderii directorului pentru faptele unui salariat care nu îi este subordonat nemijlocit.
3) - Recurentul a mai arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând examinarea acesteia sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ. şi casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare în cazul acceptării primei critici sau modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii, pentru celelalte critici.
2).Apărările intimatului
Intimatul Ministerul Justiţiei prin întâmpinarea depusă la dosar conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3) Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este justificată critica recurentului, prin care s-a arătat că hotărârea recurată este insuficient motivată.
Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ. între elementele obligatorii ale unei hotărâri judecătoreşti se numără şi „motivele de fapt şi de drept care au formulat convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.
Motivarea soluţiei instanţei este o garanţie împotriva arbitrariului judecăţii, o condiţie a unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în lipsa acesteia neputându-se realiza controlul judiciar.
Din examinarea considerentelor sentinţei atacate rezultă că prima instanţă nu s-a preocupat să analizeze decât sumar şi parţial apărările recurentului cu privire la respectarea procedurii de sancţionare, nemotivarea Ordinului contestat, inexistenţa unor abateri concrete, lipsa vinovăţiei, în condiţiile în care nu s-a respectat ierarhia funcţiilor, iar inginerului tehnic răspunzător de întârzierea executării unor lucrări a fost sancţionat, însă şefa direct ierarhică a acestuia nu, inexistenţa unui prejudiciu etc.
Recurentul-reclamant a formulat obiecţiuni cu privire la neregulile reţinute în sarcina sa, însă nici intimaţii-pârâţi nici instanţa de judecată nu le-au combătut, neputându-se concluziona că acestea au fost într-adevăr examinate .
„Procesul echitabil” presupune ca fiecare parte să fie „ascultată”, argumentele expuse să fie examinate, iar în urma evaluării acestora judecătorul să răspundă solicitărilor părţilor (cauzele Albina şi Gheorghe împotriva României).
În speţă, după cum deja s-a arătat, susţinerile recurentului-pârât nu au fost verificate în întregime şi nu au primit o dezlegare care să facă posibilă exercitarea normală a controlului judiciar, astfel că în temeiul art. 304 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu acest prilej se vor analiza toate susţinerile recurentului relevante în soluţionarea corectă a litigiului.
Pentru dezlegarea judicioasă a cauzei ce urmează a se pune în discuţia părţilor şi posibilitatea completării probatoriilor, în recurs fiind depus deja un înscris nou, în temeiul art. 305 C. proc. civ., reprezentat de Sentinţa nr. 436 din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava prin care fişa de evaluare a performanţelor activităţii profesionale a recurentului aferentă perioadei 1decembrie 2009 - 15 septembrie 2010 a fost anulată.
4) Soluţia instanţei de recurs
Astfel fiind, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de H.M.P. împotriva Sentinţei nr. 191 din 10 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1179/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1190/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
