ICCJ. Decizia nr. 1190/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1190/2012
Dosar nr. 431/64/2010
Şedinţa publică de la 6 martie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 28 mai 2010, sub nr. 431/64/2010, reclamantul C.C.F. a chemat în judecată pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, solicitând constatarea calităţii de luptător remarcat prin fapte deosebite conform cerinţelor Legii nr. 41/1990 şi ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 şi obligarea pârâţilor la emiterea actului administrativ reprezentat de certificatul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 Remarcat prin fapte deosebite.
În motivarea cererii introductive s-a arătat că reclamantul a depus în anul 1998, la sediul Asociaţiei Braşov Decembrie 1989, dosarul pentru obţinerea calităţii de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi că acesta a participat activ la evenimentele Revoluţiei din Decembrie 1989 începând cu data de 21 decembrie 1989 când a luat parte la mobilizarea muncitorilor din întreprinderea Tractorul şi, ulterior, din data de 22 decembrie 1989, la paza sediului securităţii din Braşov, la sprijinirea organismelor nou înfiinţate făcând parte din F.S.N. Braşov până la data de 01 martie 1990.
2. Apărările pârâtelor
Pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât această comisie este un organ de lucru al Camerei Deputaţilor, neavând personalitate juridică.
Pârâta Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii şi a invocat următoarele excepţii :excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
3. Sentinţa instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 199/F din 15 decembrie 2010 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
A admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul C.C.F. în contradictorii cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, având ca obiect constatarea calităţii de Luptător Remarcat prin fapta deosebite, conform Legii nr. 42/1990 şi nr. 341/2004 şi obligarea pârâţilor la emiterea actului administrativ constând în certificat de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, Remarcat prin fapte deosebite.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, instanţa a respins-o, reţinând că pârâta a răspuns petiţionarului la cererea adresată, în sensul că nu poate fi soluţionată favorabil, iar petiţionarul s-a adresat, în condiţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanţei de contencios administrativ, reclamând un refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale, prin completarea acţiunii, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind parcurgerea procedurii prealabile.
Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fiecăruia dintre pârâţi, Curtea a respins-o deoarece prin Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi Luptătorilor pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 au fost instituite titlurile de Erou-martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989, de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi de Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989. În vederea recunoaşterii acestor calităţi, s-a instituit prin acelaşi act normativ, Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 care a eliberat certificatele doveditoare.
Prin H.G. nr. 566/1966 s-a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, în art. 48 al actului normativ prevăzându-se că această comisie îşi încetează activitatea în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 30/1996.
Prin Legea nr. 341/2004 s-a reglementat preschimbarea certificatelor dobândite prin Legea nr. 42/1990, rolul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 fiind acela de a analiza dosarele persoanelor care solicită preschimbarea certificatelor, de a elibera noul tip de certificat, ca singur document valabil pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 341/2004 şi de a face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea Ordinului prevăzut de art. 3 alin. (3). În mod concret, art. 9 din Legea nr. 341/2004 prevede că certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din decembrie 1989, după verificare, se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Reţinând că instituţiile pârâte mai au un rol în procedura de preschimbare a certificatelor de revoluţionar, iar reclamantul solicită ca acestea să fie obligate la demersurile necesare pentru obţinerea calităţii de revoluţionar, instanţa a apreciat că ambele au calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a constatat că, la acest moment, dreptul de a obţine unul dintre titlurile conferite de Legea nr. 42/1990 a fost limitat ca urmare a încetării activităţii comisiilor care constatau respectivele calităţi; dar acest lucru nu are semnificaţia unei prescripţii a dreptului material la acţiune, prescripţia unui drept fiind clar reglementată de lege. Ori, în absenţa unei astfel de reglementări, atât dreptul procesual cât şi cel material la acţiune există, astfel că această excepţie este neîntemeiată.
Excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a fost, de asemenea respinsă, neexistând nici un termen în care o astfel de acţiune să fie introdusă.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, Curtea a considerat că, din economia întregii Legi nr. 341/2004 rezultă faptul că în prezent niciuna dintre calităţile conferite de Legea nr. 42/1990 nu mai pot fi acordate, nemaiexistând vreo instituţie abilitată în acest sens. Calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române a fost recunoscută după îndeplinirea unei anume proceduri şi de către anumite comisii, acordarea acestei calităţi fiind limitată în timp.
A apreciat Curtea că rolul pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este doar acela de a preschimba certificatele eliberate de comisiile anterior menţionate şi nu de a constata vreuna dintre calităţile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 341/2004, iar cel al Comisiei Parlamentare doar de acordare a unor avize şi nu pentru recunoaşterea calităţii. În aceste condiţii, instanţa a admis această excepţie cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului ca inadmisibilă.
II.Instanţa de recurs
1.Criticile reclamantului
Împotriva acestei sentinţe declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că în mod greşit acţiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă, cu încălcarea drepturilor sale legitime, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar şi art. 11 din H.G. nr. 566/1996 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 care prevedea: „Comisia constată din oficiu sau la cererea celor interesaţi calitatea prevăzută de Legea nr. 42/1990 şi eliberează certificate doveditoare celor îndreptăţiţi legal şi propune conferirea, de către Preşedintele României, a titlurilor prevăzute de lege”.
Recurentul a arătat că pe baza vastului material probator deţinut de instituţiile statului (fotografii, casete video) Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 89 se putea pronunţa şi din oficiu, privind calitatea de revoluţionar a recurentului, iar Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor în temeiul O.U.G. nr. 184/1999, pe baza listelor înaintate Guvernului de organizaţiile de revoluţionari legal constituite până la 31 decembrie 1992 putea face propuneri Preşedintelui României pentru eliberarea titlurilor prevăzute de art. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 42/1990.
A concluzionat recurentul că instituţiile statului aveau obligaţia soluţionării legale a dosarului său, ori să-i comunice decizia motivată de respingere, revenind instanţei obligaţia de a restabili legalitatea, în condiţiile în care dosarul său privind calitatea de revoluţionar nu a urmat procedura legală din motive neimputabile recurentului (eroare administrativă, distrugere, pierdere, etc) invocând art. 2 din Legea nr. 341/2004 care consacră principiul echităţii în acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ.
S-a mai învederat că instanţa realizează în control de legalitate, astfel încât greşit s-a motivat că prin admiterea cererii s-ar substitui atribuţiilor Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Preşedinţiei României.
Recurentul a învederat că instanţa nu a respectat prevederile Legii nr. 341/2004, ale O.U.G. nr. 184/1999 şi art. 10 pct. 4 din H.G. nr. 1412/2004, care reglementează situaţia persoanelor care au depus dosarul în condiţiile prevăzute de Legea nr. 42/1990 şi H.G. nr. 566/2006, iar argumentul că în prezent nu se mai pot emite certificate de revoluţionar nu corespunde realităţii şi nici prevederilor legale.
S-a solicitat respingerea tuturor excepţiilor: lipsei calităţii procesuale pasive, tardivităţii prescripţiei, inadmisibilităţii şi admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată, în sensul că sunt îndeplinite criteriile pentru constatarea calităţii sale de Luptător Remarcat pentru fapte deosebite.
Recurentul nu a indicat temeiul legal al criticilor sale. Ulterior acesta a precizat că recursul a rămas fără obiect deoarece Curtea de Apel Bucureşti i-a admis o cerere identică în Dos. nr. 3990/2/2010, însă acest aspect este lipsit de relevanţă, în condiţiile în care recurentul nu a renunţat la judecata recursului, conform art. 246 alin. (1) C. proc. civ.
2. Apărările intimatului
Intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi prin reprezentantul său în instanţă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Recurentul nu contestă cele reţinute în hotărârea primei instanţe, în sensul că nu a urmat procedura legală pentru recunoaşterea, de către autorităţile competente, a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 sau de Participant la Revoluţie conform Legii nr. 42/1990, însă susţine că instituţiile statului ar fi trebuit din oficiu să-i soluţioneze legal dosarul pe care a pretins că l-a depus în 1996 la Asociaţia Decembrie 1989 Braşov.
Această alegaţie a recurentului nu poate fi primită, deoarece s-ar crea o discriminare inacceptabilă între cei care au urmat procedura legală şi au dobândit titlurile şi drepturile prevăzute de Legea nr. 42/1990 şi apoi de Legea nr. 341/2004 şi cei care au rămas în pasivitate şi solicită recunoaşterea calităţii de revoluţionar după 20 de ani, după ce parte din instituţiile cu competenţe în acest domeniu au fost deja desfiinţate (Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, Comisia pentru aplicarea Legi nr. 42/1990).
Pe de altă parte, procedura recunoaşterii calităţii de „revoluţionar” are un caracter facultativ, autorităţile neputând-o exercita din oficiu, în locul persoanelor îndreptăţite, cu încălcarea principiului disponibilităţii, deoarece mulţi din participanţii la revoluţie nu au cerut niciodată recunoaşterea vreunui drept decurgând din această calitate şi cu atât mai mult vreun beneficiu.
Nu este reală susţinerea recurentului că nu are nici o vină pentru faptul că dosarul său înregistrat la Comisia din Braşov în 1996 nu a fost finalizat, deoarece în calitate de persoană îndreptăţită avea obligaţia să urmeze procedura legală prevăzută de Legea nr. 42/1990, nimeni neputându-şi invoca propria culpă, respectiv propria pasivitate în recunoaşterea şi exercitarea vreunui drept.
Aşa cum corect a reţinut în prima instanţă, titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990 s-au acordat numai în perioada 1990 - 1997 prin Legea nr. 341/2004 reglementându-se măsura preschimbării certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 41/1990, or recurentul-reclamant nu dispune de nici un certificat, care să poată fi preschimbat, întrucât nu a urmat procedura legală, aşa încât în mod corect acţiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă.
4. Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.F. împotriva Sentinţei nr. 199/F din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1180/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1192/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
