ICCJ. Decizia nr. 1200/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1200/2012
Dosar nr. 7581/2/2010
Şedinţa publică de la 6 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
I.1. Procedura în faţa primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 31 august 2010, reclamanta B.Z. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi E.N.E. în calitate de Preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, solicitând să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; obligarea pârâţilor să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei; obligarea pârâţilor la comunicarea, ulterior analizării cererii, a Ordinului de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să o programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române; obligarea pârâţilor să plătească, în solidar, suma de 100 de lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii Ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române la data de 06 mai 2010, la biroul teritorial al A.N.C., primind număr de dosar 101152/2010 şi deşi a revenit cu mai multe cereri de urgentare a soluţionării dosarului său, pârâta nu i-a comunicat niciun răspuns, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 141 din Legea nr. 21/1991 modificată, cât şi prevederile art. 10 C.E.D.O.
Prin întâmpinarea formulată la data de 31 octombrie 2011, pârâta A.N.C. a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, susţinând că cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost înregistrată la secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie sub nr. 101152/RD din 06 mai 2010 şi că urmare a analizării cererii s-a solicitat completarea dosarului până la data de 23 aprilie 2011 cu mai multe documente necesare.
I.2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 2245 din 22 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că cererea reclamantei înregistrată la data de 06 mai 2010 a primit termen la Comisia pentru Cetăţenie la data de 23 decembrie 2010, motivul nesoluţionării acesteia la termen constând în necesitatea completării dosarului cu înscrisurile menţionate prin adresa nr. 3256 din 31 ianuarie 2011.
Reclamanta s-a conformat solicitărilor Comisiei pentru Cetăţenie la data de 17 februarie 2011 şi a depus documentele lipsă la autoritatea pârâtă, confirmând astfel lipsa acestora de la dosar.
Astfel, Curtea a apreciat că, în raport cu data introducerii acţiunii, 31 august 2010, la mai puţin de 5 luni de la data înregistrării dosarului reclamantei la A.N.C. (101152/RD din 06 mai 2010) şi având în vedere necesitatea completării dosarului cu o serie de acte aflate în posesia reclamantei, în cauză nu există un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
I.3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, cricând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin recursul său recurenta a invocat prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 modificată şi completată, potrivit cărora „Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române într-un termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii”
A precizat recurenta că prima instanţa trebuia să acţioneze A.N.C. pentru faptul că nu i-a comunicat încă de la primirea dosarului faptul că este incomplet şi a aşteptat timp de 7 luni de la data depunerii, 6 mai 2011 până la data analizării de către comisie 23 decembrie 2010, încălcând astfel termenul de 5 luni de zile.
A mai considerat recurenta că lipsa de la dosar a unor înscrisuri nu îi este imputabilă, pentru că nu i-a fost adus la cunoştinţă acest fapt iar pe de altă parte nici la data pronunţării sentinţei dosarul nu era analizat, acest fapt întâmplându-se la data de 25 mai 2011, nu la data de 23 aprilie 2011.
II.Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă şi a dispoziţiilor art. 3941 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incident, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante.
Cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de B.Z. a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie la data de 06 mai 2010.
La doar 3 luni de la înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, respectiv la data de 31 august 2010, recurenta reclamantă a solicitat instanţei de judecată să constate refuzul nejustificat de soluţionare a cererii menţionate.
Înalta Curte reţine că, în cauză nu există un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri în sensul art. 2 alin. (1) lit. (i) din Legea nr. 554/2004, având în vedere data introducerii acţiunii, respectiv 31 august 2010 şi necesitatea completării dosarului cu o serie de acte aflate în posesia reclamantei.
După completarea dosarului de către recurenta reclamantă cu înscrisurile solicitate (certificat de naştere, în copie legalizată, cu numele corect al mamei (B.D.) sau cu dovada schimbării numelui mamei reclamantei din Hangan în Hanganu), înscrisuri fără de care nu se putea soluţiona cererea, întrucât nu se putea verifica faptul că B.Z. este descendent al unor foşti cetăţeni români, şi după primirea informaţiilor solicitate, cererea recurentei reclamante a fost analizată şi avizată pozitiv de Comisia pentru Cetăţenie, ulterior fiind emis şi Ordinul nr. 388/P/2011 prin care a fost aprobată cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Aşadar nu poate fi avut în vedere un eventual refuz nejustificat în accepţiunea Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, neexistând exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Înalta Curte reţine inexistenta refuzului nejustificat, în speţa dedusă judecăţii, având în vedere faptul că intimata-pârâtă, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, a parcurs toate etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluţionare a solicitării de redobândire a cetăţeniei române formulate de către recurenta-reclamantă, inclusiv în sensul emiterii şi comunicării ordinului privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române.
În virtutea principiului de drept „accesorium sequitur principale”, dată fiind lipsa elementelor necesare reţinerii vreunei culpe procesuale în sarcina pârâtei pentru a fi îndeplinite condiţiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că şi sub acest aspect criticile formulate de recurenta reclamantă nu pot fi primite, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Pe de altă parte, depunerea cererii de chemare în judecată la mai puţin de 5 luni de la depunerea cererii de redobândire duce la concluzia că efectuarea la acel moment a cheltuielilor determinate de promovarea prematură a acţiunii a fost total nejustificată.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
II.2 Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.Z. împotriva sentinţei nr. 2245 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1199/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1201/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
