ICCJ. Decizia nr. 1201/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1201/2012
Dosar nr. 24152/3/2008
Şedinţa publică de la 6 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea instanţei de fond
1.1. Prin cererea iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 20 iunie 2008, reclamanta C.A. a solicitat instanţei anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 582 din 13 februarie 2008, emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a Consiliului Local Sector 6 şi a deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 2843 din 18 martie 2008, emis de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Prin aceeaşi cerere, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea unui nou certificat de încadrare în grad de handicap accentuat şi la plata de daune materiale şi morale în cuantum de 100.000 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2007 a fost încadrată în grad de handicap accentuat, având diagnosticul clinic „neoplasm col uterin operat, radio tratat” şi diagnosticul funcţional „deficientă funcţională accentuată”.
A mai arătat reclamanta că în anul 2008 pârâtele au decis că nu se încadrează în criteriile stabilite de Ordinul nr. 762/2008, deşi are acelaşi diagnostic clinic, acelaşi diagnostic funcţional, menţinându-se gradul 2 de invaliditate.
Cu privire la prevederile cuprinse la pct. 1 din Cap. 6, subcapitolul II din ordinul susmenţionat, reclamanta a arătat că sunt neconstituţionale, deoarece îngrădesc dreptul la sănătate, la prevenirea recidivelor, dreptul la tratament şi dreptul la viaţă.
Prin sentinţa civilă nr. 2606 din 10 octombrie 2008 Tribunalul Bucureşti, iniţial investit cu soluţionarea cererii, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
1.2. Prin Sentinţa nr. 1091 din 17 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal astfel investită cu soluţionarea cauzei, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că în conformitate cu pct. II. 1 din Cap. 6 al criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2008, sunt recunoscute drept handicapante neoplasmele urogenitale operate cu recidive locoregionale sau la distanţă sau inoperabile, în faze de generalizare.
Or, din actele medicale depuse la dosar, reiese că diagnosticul reclamantei este „neoplasm col uterin operat, radio tratat”, diagnostic diferit de cel prevăzut în criteriile susmenţionate, prin urmare, soluţia adoptată de pârâte este corectă, întrucât nu se poate stabili un grad de handicap în lipsa unor criterii legale.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei în legătură cu neconstituţionalitatea menţiunilor cuprinse pct. II. 1 din Cap. 6 al criteriilor medico-psihosociale, instanţa a reţinut că acestea nu pot fi primite deoarece, pe de o parte un act administrativ, precum Ordinul nr. 762/2008, nu poate face obiectul unui control de constituţionalitate, iar pe de altă parte criteriile exprimă parametri şi date medicale care, în sine, nu pot îngrădi drepturile persoanelor.
2. Motivele de recurs înfăţişate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta, în contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt a susţinut că prima instanţă a soluţionat în mod superficial cauza sa, fără a ţine seama de motivul principal al acţiunii sale şi anume acela că Ordinul nr. 726/2002 a fost în vigoare numai până la data de 29 februarie 2008, când a fost abrogat prin Ordinul nr. 124 al Ministrului Muncii şi respectiv Ordinul comun nr. 205 al Ministrului Muncii şi Egalităţii de Şanse şi Ministrului Sănătăţii Publice.
Totodată recurenta a precizat că înţelege să invoce excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 762/1992/2007, subcap. 2 al Cap. 6 alin. (1) intitulat „neoplasme urogenitale operate cu recidive locoregionale sau la distanţă sau inoperabile, în fază terminală” în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, republicată, în condiţiile în care prima instanţă a decis să respingă excepţia de neconstituţionalitate invocată.
3. Excepţia de nelegalitate
Printr-o cerere separată (fila 36 dosar recurs) recurenta a dezvoltat criticile de nelegalitate în raport de criteriile cuprinse în anexa 1, cap.6, subcab.2 pct. 1 din Ordinul nr. 762/1992/2007, susţinând că îi îngrădesc dreptul la sănătate, la prevenirea recidivelor, dreptul la tratament, fiindu-i pusă viaţa în pericol, mai cu seamă că prin conţinutul lor aceste criterii exclud practic handicapul. S-a arătat că prevederile actului a cărui nelegalitate este invocată contravin dispoziţiilor art. 20 din Constituţia României, ale Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea dreptului persoanelor cu handicap, precum şi altor dispoziţii cuprinse în legislaţia internaţională.
3.1. Prin Încheierea de şedinţă de la 19 ianuarie 2010, Înalta Curte, luând act de excepţia de nelegalitate formulată, în temeiul art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate şi totodată, pe acelaşi temei legal a dispus suspendarea judecării recursului până la judecarea excepţiei.
3.2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,prin Sentinţa civilă nr. 4241 din 29 octombrie 2010, a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate invocată.
În esenţă, s-a reţinut că examinarea actului administrativ prin raportare la prevederile Legii nr. 448/2006 atestă că acesta nu prezintă elementele de nelegalitate invocate, criteriile de încadrare în grad de handicap fiind elaborate de autorităţile publice centrale de specialitate în baza competenţelor legale stabilite acestora, fără a reglementa peste limitele permise de Legea nr. 448/2006, care nu detaliază aceste aspecte.
Această hotărâre a rămas definitivă şi irevocabilă prin neatacarea sa cu recurs.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor sumare ce i-au fost aduse, ce pot fi totuşi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., faţă de prevederile legale incidente din materia supusă verificării şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage modificarea hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de anulare a certificatului de încadrare într-un grad de handicap nr. 582 din 13 februarie 2008 emis de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi şi a deciziei nr. 2843 din 18 martie 2008, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Întrucât pârâtele emitente ale actelor contestate au reţinut că reclamanta, deşi are acelaşi cod de boală, nu se mai încadrează în grad de handicap, conform Ordinului nr. 762/1992/2007, aceasta a apreciat că actele au fost nelegal emise, mai cu seamă că în anul 2007, printr-un certificat medical (nr. 434 din 13 februarie 2007) s-a stabilit că are grad de handicap accentuat şi că beneficiază de drepturile prevăzute de art. 57 alin. (4) din Legea nr. 448/2006.
Prima instanţă a reţinut cu acurateţe atât situaţia de fapt ca şi diagnosticele atribuite recurentei, cel clinic fiind de „neoplasm col uterin operat radio tratat” iar cel funcţional de „deficienţă funcţională accentuată”, cu capacitatea de muncă pierdută în cea mai mare parte.
Cu privire la primul motiv de recurs, vizând examinarea de către prima instanţă a legalităţii actelor atacate prin raportare la un act administrativ normativ ce nu mai era în vigoare, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă în mod neîntemeiat a formulat o atare critică, ce nu poate fi primită.
La data emiterii primului act administrativ contestat, Ordinul comun nr. 762 şi 1992 din 2007 era în vigoare (publicat în M. Of. din 27 decembrie 2007 şi abrogat prin Ordinul nr. 124 din 29 februarie 2008) şi ca atare îşi producea efecte juridice şi în mod legal a servit ca temei al celor două certificate ce formează obiectul prezentei cauze.
Şi aceasta în condiţiile în care, în virtutea principiului de drept tempus regit actum, şi Decizia nr. 2843 din 18 martie 2006, deşi poartă o dată ulterioară datei abrogării Ordinului 762/2007, fiind emisă în soluţionarea contestaţiei formulate la certificatul nr. 582 din 13 februarie 2006, nu putea să se raportez decât la aceleaşi prevederi legale în vigoare la data emiterii acestui din urmă act administrativ.
Neîntemeiată este şi critica vizând respingerea de către prima instanţă a excepţiei de neconstituţionalitate a unor menţiuni cuprinse la pct. II.1 din Cap. 6 al criteriilor medico psihosociale, în condiţiile în care prima instanţă a reţinut cu deplin temei că Ordinul nr. 762/2008 nu poate face obiectul unui control de constituţionalitate, raportat la conţinutul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, şi în considerarea faptului că criteriile medico psihosociale exprimă parametri şi date medicale care în sine nu sunt de natură a îngrădi drepturile persoanelor.
În fine, reţinând şi dezlegarea dată, pe cale judecătorească excepţiei de nelegalitate invocată cu privire la ordinul ce a servit ca temei legal al actelor contestate, în sensul mai sus arătat, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut de prima instanţă că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, nefiind identificate încălcări ale prevederilor legale incidente în constatările făcute de autorităţile intimate.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.A. împotriva sentinţei nr. 1091 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1200/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1202/2012. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
