ICCJ. Decizia nr. 1270/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1270/2012
Dosar nr. 725/2/2011
Şedinţa publică de la 8 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 3284 din 9 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia formulată de reclamantul M.G.F., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Suceava, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 61 din 30 septembrie 2010 emisă de Baroul Suceava a fost respinsă cererea formulată de către reclamant având ca obiect primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, cu motivarea că petentul M.G.F. nu a dovedit îndeplinirea condiţiei de vechime neîntreruptă în activitate de 10 ani - calculaţi retroactiv de la momentul înregistrării cererii de primire în profesia de avocat.
S-a mai reţinut în considerentele sentinţei atacate că prin Decizia nr. 973 din 10 noiembrie 12.2010 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de către reclamant împotriva Deciziei nr. 61 din 30 septembrie 2010 emisă de Baroul Suceava.
Din analiza actelor de la dosar, prima instanţă a constatat că reclamantul a îndeplinit funcţia de consilier juridic pe o perioadă de nouă ani, o lună şi zece zile, la SC B.T. SA Rădăuţi şi SC F. SA Falcău, iar din data de 1 august 2006 a încheiat cu SC C. SRL un contract individual de muncă cu timp de lucru parţial, având la acest loc de muncă o vechime de unsprezece luni şi zece zile.
Curtea de Apel a apreciat că nu se pot reţine susţinerile reclamantului potrivit cărora perioada celor zece ani impusă prin normele statuate în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, s-ar calcula prin însumarea perioadelor în care s-au îndeplinit în paralel diferite funcţii juridice, potrivit acestui raţionament urmând a i se lua în calcul cei 9 ani şi o lună plus încă 11 luni şi 10 zile.
Concluzionând, prima instanţă a constatat că decizia atacată este legală şi temeinică, întrucât derularea concomitentă a mai multor contracte nu este de natură a modifica vechimea în muncă a reclamantului, care rămâne de 9 ani şi o lună la data soluţionării cererii sale, vechimea calculată pentru fiecare loc de muncă în parte, producând consecinţe doar sub aspectul cuantumului veniturilor pe care le poate obţine acesta.
Împotriva Sentinţei nr. 3284 din 9 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul M.G.F., criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a apreciat în motivele de recurs că prima instanţă nu a avut în vedere dispoziţiile C. muncii şi ale Legii nr. 51/1995, referitoare la vechimea în muncă, reţinând greşit că recurentul nu îndeplineşte această cerinţă legală.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi motivele de recurs Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurentul-reclamant a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 973/2010 eliberată de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România întrucât i-a fost respinsă cererea pentru primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Din ansamblul probator admis şi administrat coroborat cu dispoziţiile legale în materie Legea nr. 554/2004 şi Legea nr. 51/1995, rezultă fără posibilitate de tăgadă că argumentul care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat se referă la faptul că recurentul nu a făcut dovada vechimii de 10 ani în profesia de jurisconsult.
Din actele prezentate ca probatorii rezultă că acesta a fost angajat ca jurist la 22 mai 2001, astfel încât referitor la vechimea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 51/1991, această condiţie se împlinea la 22 mai 2011.
Recurentul susţine că a mai existat un contract de muncă care însă nu apare în actele oficiale (carnetul de muncă) şi oricum nu are valoare din punct de vedere al vechimii atâta vreme cât se suprapune peste perioada calculată din 22 mai 2001 la zi.
Vechimea în muncă se calculează în ani şi deci nu poate fi primită această pretenţie a recurentului în raport de prevederile legale în materie.
Recurentul a înţeles eronat că potrivit art. 16 alin. (4) din statutul profesiei de avocat, perioada celor 10 ani s-ar calcula prin însumarea perioadelor, ci impunându-se o vechime de 10 ani neîntreruptă într-o funcţie juridică.
Derularea concomitentă a mai multor contracte nu este de natură să-i modifice vechimea în muncă a recurentului care are 9 ani şi o lună la data soluţionării cererii.
Prin decizia atacată s-au respins deci corect pretenţiile recurentului-reclamant conform Legii nr. 51/1995 art. 16 alin. (2) lit. b) şi a tuturor actelor anexate în cauză.
Corect prima instanţă a apreciat că trebuie avută în vedere o vechime neîntreruptă de 10 ani într-o funcţie juridică, contractele de muncă ale sale derulându-se concomitent şi nu în continuitatea lor.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de M.G.F. ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.G.F. împotriva Sentinţei nr. 3284 din 9 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1262/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1271/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
