ICCJ. Decizia nr. 1255/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1255/2012
Dosar nr. 2142/2/2010
Şedinţa publică de la 8 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1378 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul T.G.R., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi a anulat Decizia administrativ-jurisdicţională din 11 februarie 2010, dispunând suspendarea deciziei până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a respins, în rest, solicitările reclamantului şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.394,3 RON cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamantul a solicitat în principal modificarea, în tot, a Deciziei administrativ-jurisdicţionale nr. X/2010 a pârâtei şi respingerea cererii de revizuire formulată de UM nr. X Bucureşti, ca tardiv formulată sau ca neîntemeiată.
Judecătorul fondului a înlăturat susţinerea reclamantului cu privire la tardivitatea cererii de revizuire formulată de UM nr. X Bucureşti, întrucât unitatea a solicitat revizuirea Deciziei administrativ-jurisdicţionale nr. X/2007, în termenul prevăzut de art. 35 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998, invocând ca şi înscrisuri noi, Sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte în octombrie 2009, sentinţă de care Ministerul Apărării Naţionale a luat cunoştinţă la 4 ianuarie 2010, în urma unei adrese a A.F.P. Vălenii de Munte.
În ceea ce priveşte calificarea înscrisurilor invocate în cererea de revizuire ca şi înscrisuri noi, prima instanţă a constatat că aceste înscrisuri pe care revizuenta UM nr. X Bucureşti şi-a întemeiat cererea nu corespund exigenţelor impuse de dispoziţiile art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, motiv pentru care a apreciat că admiterea în parte contestaţiei la executare împotriva formelor de executare efectuate de A.F.P. Vălenii de Munte, prin Sentinţa nr. 1693 din 26 octombrie 2009 a Judecătoriei Vălenii de Munte, nu avea nicio legătură cu faptele pentru care a fost emisă decizia de imputare şi nici nu poate fi apreciată ca înscris nou, de natură a modifica Decizia nr. X/2007.
Referitor la celelalte înscrisuri, prima instanţă a reţinut că toate adresele care au fost invocate ca temei al revizuirii au fost emise în perioada iunie - august 2007, iar prin cele emise ulterior s-a făcut trimitere tocmai la actele emise în perioada anterioară soluţionării plângerii reclamantului prin Decizia revizuită nr. X/2007, astfel că aceste adrese nu au relevanţă în privinţa cererii de revizuire, deoarece nu aduc nici o modificare situaţiei reţinute prin decizia de imputare.
De asemenea, a mai reţinut prima instanţă, prin Decizia nr. X/2007 s-a admis plângerea formulată de reclamant, reţinându-se răspunderea materială a acestuia pentru paguba adusă prin demisie înainte de îndeplinirea termenului minim în serviciul militar, dar s-a dispus ca UM nr. X să întreprindă demersuri prin care să probeze primirea rechizitelor pe toată durata de şcolarizare, primirea documentelor militare de transport, modalitatea de calcul şi terminarea uzurii a echipamentului primit, drepturile de echipare ale studenţilor A.T.M., cota de amortizare a clădirilor şi mobilierului, precum şi modul de calcul a acestora, însă nici una din obligaţii nu a fost respectată, motiv pentru care şi baza de calcul întocmită în data de 11 ianuarie 2010 de către UM nr. X este absolut identică cu cea întocmită în 21 martie 2007, care a stat la baza deciziei de imputare contestate.
În fine, instanţa de fond a constatat că efectul admiterii plângerii prin Decizia nr. X/2007 este tocmai desfiinţarea deciziei de imputare, iar aspectele legate de imposibilitatea executării deciziei nu au nicio relevanţă asupra legalităţii ori temeiniciei Deciziei nr. X/2007, decizie care, de altfel, a fost menţinută prin Sentinţa nr. 951 din 26 martie 2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4365 din 27 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Concluzionând, Curtea de Apel a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea de modificare a Deciziei nr. X/2007 şi exonerarea reclamantului de obligaţia de plată a sumei imputate, având în vedere că pe de o parte decizia este definitivă, fiind soluţionată în mod definitiv şi irevocabil acţiunea formulată împotriva ei de către instanţele de judecată, iar pe de altă parte decizia a stabilit doar menţinerea răspunderii materiale a reclamantului, întinderea răspunderii nefiind definitiv stabilită.
Împotriva Sentinţei nr. 1378 din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, criticând-o ca nelegală întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a apreciat în recurs că prima instanţă a interpretat eronat dispoziţiile art. 35 din O.G. nr. 121/1998 şi astfel s-a soluţionat pricina pe alt temei de drept.
De asemenea, Curtea de Apel nu a ţinut seama de probatoriile admise şi administrate, făcând trimitere la aceste înscrisuri care nu au legătură cu cauza de faţă.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, probele administrate şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă recurată s-a admis în parte acţiunea reclamantului şi s-a dispus anularea Deciziei jurisdicţionale nr. X/2010, cu cheltuieli de judecată.
În fapt reclamantul a solicitat modificarea în tot a deciziei administrativ-jurisdicţionale mai sus invocată şi respingerea cererii de revizuire formulată de UM nr. X Bucureşti ca tardiv formulată.
Referitor la tardivitatea acestei cereri, instanţa de fond în raport de dispoziţiile art. 35 din O.G. nr. 121/1998 a reţinut corect că în speţă nu se poate vorbi despre tardivitate întrucât aspectele care ţin de aceste înscrisuri considerate noi sunt de fapt aspecte care privesc cauza în ansamblul ei.
De altfel parte a acestor înscrisuri sunt întemeiate întrucât astfel cum rezultă din probe adresele invocate ca temei al revizuirii s-au emis în iunie - august 2007.
Conform Deciziei nr. X/2007 s-a admis plângerea reclamantului însă niciuna din obligaţiile stabilite prin acest act nu au fost respectate.
Decizia de imputare fără posibilitate de tăgadă nu putea fi pusă în executare întrucât împotriva ei fusese admisă plângerea reclamantului-intimat, motiv pentru care aceasta (decizia) era desfiinţată.
Prin urmare corect instanţa de fond a statuat că înscrisurile care puteau fonda o cerere de revizuire a Deciziei nr. X/2007 erau fie cu privire la o altă situaţie, fie cele indicate în decizie.
Acestea sunt argumentele pentru care decizia atacată este nelegală întrucât nu au fost respectate prevederile art. 35 din O.G. nr. 121/1998 şi nici dispoziţiile deciziei revizuite.
Este motivul pentru care s-a dispus de către Curtea de Apel suspendarea executării actului administrativ în litigiu conform art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Restul pretenţiilor ridicate de reclamantul-intimat s-au respins în mod legal de instanţă pentru că decizia invocată în precedent este soluţionată în mod definitiv şi irevocabil prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4365/2008 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, iar pe de altă parte hotărârea judecătorească a menţinut răspunderea materială a intimatului.
Faţă de toate aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor împotriva Sentinţei nr. 1378 din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1242/2012. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1261/2012. Contencios → |
|---|
