ICCJ. Decizia nr. 1353/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1353/2012
Dosar nr. 490/46/2011
Şedinţa publică de la 13 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, revizuenta G.E. a solicitat în contradictoriu cu intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, revizuirea Sentinţei nr. 200 din 09 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Cererea a fost întemeiată de dispoziţiile art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., susţinându-se că prin contestaţia formulată s-au pus în discuţie aspecte ce ţin de termenul rezonabil de soluţionare a acesteia, aspecte ce nu au fost analizate de Curtea de Apel Piteşti, fiind verificată decizia a cărei cenzură se solicită prin prisma unei proceduri prealabile la care aceasta nu trimite.
S-a mai arătat că problema despăgubirilor la care revizuenta este îndreptăţită rămâne nesoluţionată, deşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului obligă România la măsuri urgente şi adecvate soluţionării problemei proprietăţilor chiar şi în lipsa unei legislaţii interne corespunzătoare.
Prin Sentinţa nr. 259 din 27 aprilie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta G.E., reţinând în esenţă că, prin acţiunea a cărei soluţionare a făcut obiectul hotărârii a cărei retractare se solicită, reclamanta-revizuentă solicitase obligarea intimatei la stabilirea în concret a creanţei recunoscute în patrimoniul său, prin determinarea modalităţii de plată.
Acţiunea a fost respinsă reţinându-se, pe de o parte, inadmisibilitatea ei pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe de altă parte, pentru că se pretinde stabilirea unei modalităţi de plată, obligaţie ce revenea A.N.R.P., autoritate nechemată în judecată.
Curtea a constatat că în prezenta cale de atac nu se precizează, raportat la temeiul de drept invocat, respectiv art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care este capătul de cerere asupra căruia instanţa nu s-a pronunţat sau pretenţiile neformulate, dar asupra cărora s-a statuat.
Aşadar, Curtea a apreciat că punerea în discuţie a excepţiei de inadmisibilitate este o obligaţie a instanţei în condiţiile art. 137 C. proc. civ., care impun verificarea eventualelor excepţii şi a căror incidenţă în cauză poate face inutilă cercetarea fondului, cu condiţia respectării dreptului la apărare prin punerea lor în discuţie. Soluţionarea unei pricini în temeiul unei astfel de excepţii neputând constitui o pronunţare plus petita, aşa cum nici omisiunea de a se pronunţa asupra argumentelor invocate în susţinerea fondului (care a devenit inutil a fi cercetat) nu constituie o soluţionarea minus petita.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen motivat reclamanta G.E. pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Se arată că în mod nelegal instanţa de fond a respinsă cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 200/F-CONT din 9 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti revizuenta apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în sensul omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra unei cereri, stabilirea unui termen de executare a unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în perioada 2005 - 2007.
Se arată că instanţa de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în lipsa unei reglementări exprese în legislaţia naţională.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
În cauză sentinţa recurată este legală şi temeinică, soluţia de respingere a cererii de revizuire fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În cauză în mod corect, prin sentinţa atacată s-a stabilit că nu sunt aplicabile dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ. omisiunea de pronunţare asupra unui capăt de acţiune, deoarece prin Sentinţa civilă nr. 200/F-CONT din 9 martie 2011, irevocabilă conform Deciziei nr. 5924 din 8 decembrie 2011, acţiunea recurentei-revizuente a fost respinsă irevocabil ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe cale de consecinţă în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. neputându-se reţine situaţia de „minus petita” invocată de recurentă.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului acestea nu devin aplicabile, deoarece prin cererea de revizuire se critică o soluţie irevocabilă prin care acţiunea recurentei a fost soluţionată pe excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.E. împotriva Sentinţei nr. 259 din 27 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1351/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1366/2012. Contencios → |
|---|
