ICCJ. Decizia nr. 1366/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1366/2012
Dosar nr. 1192/57/2011
Şedinţa publică de la 13 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 23 din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de petenta H.L., prin care solicita învestirea cu formulă executorie a încheierii din 05 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. 469/57/2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 1192/57/2011, petenta H.L. a solicitat învestirea cu formulă executorie a încheierii de îndreptare eroare materială strecurată în Sentinţa nr. 256/CA/2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. 469/57/2010.
Conform dispoziţiilor art. 374 C. proc. civ. „hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formulă executorie prevăzut de art. 269 alin. (1) C. proc. civ. …” iar potrivit dispoziţiilor art. 372 din acelaşi cod, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Art. 375 alin. (1) C. proc. civ. dispune că „se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1), hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”.
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă cu evidenţă că se învestesc cu formulă executorie hotărârile judecătoreşti care au devenit definitive ori irevocabile, în vederea executării obligaţiilor sancţionate în cuprinsul lor.
În speţă, hotărârea judecătorească ce s-a solicitat a fi învestită a fost pronunţată de către Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar nr. 469/57/2010, spre îndreptarea unei erori materiale strecurată în Sentinţa nr. 256/CA/2010, mai precis prin stabilirea corectă a termenului de la care se calculează despăgubirile periodice acordate reclamantei prin această din urmă hotărâre.
Astfel, se constată că nu există cuprinsă în dispozitivul hotărârii a cărei învestire cu formulă executorie se solicită, nicio obligaţie stabilită în sarcina vreunei părţi şi care să poată fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite.
Faţă de această împrejurare, se constată că încheierea ce se solicită a fi învestită nu poate fi pusă în executare, ci numai împreună cu hotărârea îndreptată, a cărei învestire este necesară şi suficientă pentru executarea silită a despăgubirilor astfel recunoscute.
Împotriva Încheierii nr. 23 din 9 noiembrie 2011, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs H.L.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii în raport de situaţia de fapt.
Se arată de recurentă că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de învestire cu formulă executorie a încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunţată la data de 5 octombrie 2011 în condiţiile art. 281 C. proc. civ.
Recurenta arată că la data de 3 octombrie 2011 a fost încuviinţată executarea silită în Dosar nr. 38893/299/2011, fiind reintegrată pe funcţia anterior deţinută conform Ordinului nr. 2232/2011, dar nu i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite motiv pentru care a solicitat reluarea procedurii executării silite inclusiv investirea cu formulă executorie.
Se solicită admiterea recursului în sensul solicitat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondată, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Soluţia de respingere a cererii de investire cu formulă executorie a încheierii din 5 octombrie 2011 este legală şi temeinică în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (1) C. proc. civ.
Aceasta deoarece pe de o parte încheierea de îndreptare a erorii materiale priveşte doar termenul de la care se calculează despăgubirile acordate recurentei prin Sentinţa civilă nr. 256/CA/2010, această hotărâre fiind admisibilă a fi executată silit şi respectiv învestită cu formulă executorie, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 281 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că încheierea din 5 octombrie 2011 face parte integrantă din Sentinţa nr. 256/CA/2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Pe de altă parte în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. care prevăd executarea silită a unei sume de bani având în vedere obiectul executării silite - plata drepturilor salariale corespunzătoare funcţie publice deţinute.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H.L. împotriva Încheierii nr. 23 din 9 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1353/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1372/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
