ICCJ. Decizia nr. 1360/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1360/2012
Dosar nr. 1651/36/2010
Şedinţa publică de la 13 martie 2012
Prin cererea înregistrată la data de 8 februarie 2010, pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanta A.P. a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de pe lângă Consiliul Judeţean Constanţa şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi de pe lângă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS), solicitând:
- desfiinţarea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 14089 din 25 noiembrie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap şi implicit;
- desfiinţarea certificatului de încadrare în grad de handicap din data de 29 iulie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (C.E.P.A.H.) Constanţa;
- obligarea C.E.P.A.H. Constanţa să emită o decizie prin care să se stabilească gradul I de handicap şi acordarea unei pensii şi să stabilească o sumă în favoarea sa pentru însoţitor;
- obligarea pârâţilor la restituirea sumelor cuvenite cu titlu de pensie de handicap grad I cu începere de la data de 29 iulie 2009.
Prin Sentinţa civilă nr. 23371 din 25 octombrie 2010, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat judecarea cauzei la Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ, faţă de obiectul acţiunii care se circumscrie contenciosului administrativ şi calitatea pârâtei de autoritate publică centrală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ, la data de 15 decembrie 2010, iar prin întâmpinare, pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, cu motivarea că această instituţie nu are ca atribuţie încadrarea persoanelor în grad de handicap, obligaţie ce revine C.E.P.A.H. Constanţa; nu s-a solicitat anularea unui act emis de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, ci anularea certificatului de încadrare în grad de handicap emis de către C.E.P.A.H. Constanţa şi a Deciziei de încadrare emisă de Comisia Superioară.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004
Prin notele de şedinţă depuse la dosar în data de 2 februarie 2011, reclamanta şi-a modificat obiectul cererii, respectiv capătul doi al cererii de chemare în judecată, în sensul că a solicitat încadrarea în gradul II de handicap.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 9 februarie 2011, instanţa a luat act de modificarea solicitată, în sensul că reclamanta a solicitat încadrarea în gradul II de handicap şi a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, apreciind că, în raport de capătul al patrulea al cererii, privind restituirea sumelor cuvenite cu titlu de pensie de handicap, se impune menţinerea în cauză a acestei părţi, pentru opozabilitatea hotărârii.
Prin Încheierea din data de 9 martie 2011, Curtea de apel a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută la art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Prin Sentinţa nr. 101 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A.P., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa de pe lângă Consiliul Judeţean Constanţa şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru adulţi de pe lângă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;
A anulat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 14089 din 25 noiembrie 2009 şi Certificatul de încadrare în grad de handicap din 29 iulie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (C.E.P.A.H.) Constanţa;
A dispus emiterea unei noi decizii de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru reclamantă, cu încadrarea acesteia în gradul II de handicap accentuat şi stabilirea drepturilor aferente acestei încadrări;
A obligat pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (C.E.P.A.H). Constanţa la plata drepturilor cuvenite pentru încadrarea în gradul II de Handicap de la data de 29 iulie 2009 şi în continuare, pe durata menţinerii acestui grad de handicap.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta A.P. a solicitat Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanţa să-i emită certificatul de încadrare în grad de handicap, urmare a diagnosticului clinic de „carcinom ductal invaziv mamar stâng, operat în anul 2006, chimiotratat, hormonotratat, mastectomie radicală modificată în 2009”.
În cuprinsul certificatului nr. 3134 din 14 iulie 2009 emis de CEPAH Constanţa s-a menţionat că reclamanta nu se încadrează în grad de handicap, motivat de faptul că nu corespunde criteriilor stabilite prin Ordinul nr. 762/2007 al MMFES şi Ordinul nr. 1992/2007 al MSP, fiind menţinută această încadrare prin Decizia nr. 14089 din 25 noiembrie 2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
Curtea de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor capitolului 6, pct. II, nr. 2, din Ordinul nr. 762/2007 al MMFES, precum şi faptul că raportul de evaluare complexă, depus în cadrul documentaţiei care a stat la baza emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap contestat, relevă capacitatea de muncă pierdută pentru reclamantă, în urma bolii canceroase ce a necesitat ca şi măsură de tratament, ablaţia tumorii, cu consecinţa creării unui handicap prin raportare la o persoană fizică normală.
Pornind de la scopul urmărit prin Legea nr. 448/2006, Curtea a apreciat că reclamanta justifică dreptul său de a-i fi acordate măsuri de protecţie specială prin încadrarea sa în grad de handicap, nefiind legală motivarea făcută de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap referitoare la suficienţa măsurilor oferite de legislaţia de asigurări sociale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
În recursul formulat, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa a invocat dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi a criticat soluţia instanţei de fond sub două aspecte:
- excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive a primit o dezlegare greşită, în condiţiile în care nu este emitenta deciziei contestate şi nici nu are calitatea legală de a o emite.
Sub acest aspect, recurenta a arătat că este o instituţie publică iar între atribuţiile sale nu este şi aceea de a încadra persoanele în grad de handicap, atribuţie care este în sarcina Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, organ de specialitate al Consiliului Judeţean.
Faptul că, în cadrul acestei direcţii funcţionează un secretariat al comisiei de evaluare nu justifică legitimitatea sa procesuală în cauză, iar menţinerea sa în cauză doar pentru opozabilitatea hotărârii nu se justifică, câtă vreme nu este instituţia care are obligaţia de a efectua vreo plată faţă de intimata-reclamantă.
- instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 85 din C.proc. civ., în sensul că în dispozitivul hotărârii recurate pârâta C.E.P.A.H. Constanţa a fost obligată la plata drepturilor cuvenite pentru încadrarea în gradul solicitat de reclamantă, în condiţiile în care această autoritate nu a fost parte în proces.
În recursul formulat, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (M.M.F.P.S.) a invocat dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a observat că nu sunt incidente dispoziţiile capitolului 6 pct. II, 2 din Ordinul comun al MMFES şi MSP nr. 762/1992/2007, raportat la afecţiunea principală a intimatei, carcinom ductal mamar stâng operat 2006.
În concluzie, s-a cerut admiterea recursului, cu consecinţa menţinerii valabilităţii actelor administrative atacate.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, dar prin notele scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile pentru următoarele considerente:
Obiectul acţiunii astfel cum a fost precizată de reclamanta A.P. a vizat anularea certificatului de încadrare în grad de handicap emis la data de 29 aprilie 2009 de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanţa şi a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 14089 din 25 noiembrie 2009, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, cu consecinţa obligării CEPAH Constanţa să emită o decizie prin care să stabilească gradul II de handicap şi acordarea unei pensii şi să stabilească o sumă în favoarea sa pentru însoţitor, precum şi obligarea pârâţilor la restituirea sumelor cuvenite cu titlu de pensie grad II cu începere de la data de 29 iulie 2009.
Deşi acţiunea a fost formulată în contradictoriu numai cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap de pe lângă Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, în dispozitivul hotărârii, instanţa de fond a obligat pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanţa, care nu a fost parte în proces, la plata drepturilor cuvenite reclamantei, pentru încadrarea în gradul II de handicap de la data de 29 iulie 2009 şi în continuare, pe durata menţinerii acestui grad de handicap.
Potrivit dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ., „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel”.
În exercitarea rolului său activ consacrat de art. 129 alin. (2) - (5) C. proc. civ., instanţa de fond trebuia să pună în discuţie, în raport de obiectul acţiunii, cadrul procesual fixat de reclamantă, în condiţiile în care se impunea citarea Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanţa, emitenta certificatului de încadrare în grad de handicap emis la data de 29 aprilie 2009 a cărui anulare s-a solicitat.
Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate.”
Necesitatea citării în proces este consacrată în termeni imperativi de Codul de procedură civilă, iar legea contenciosului administrativ nu dispune altfel, în condiţiile în care citarea este importantă pentru respectarea a două dintre principiile fundamentale ale dreptului civil: contradictorialitatea şi dreptul la apărare.
În speţă, nefiind stabilit corect cadrul procesual, instanţa a privat Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanţa de dreptul la apărare, inclusiv de a fi parte în cauză, de a exercita calea de atac a recursului şi de dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
În consecinţă, soluţionarea cererii având ca obiect anularea unui act administrativ se face cu citarea tuturor părţilor litigiului, inclusiv cu citarea emitentului actului, pentru respectarea principiului contradictorialităţii în procesul civil.
De asemenea, trebuie avut în vedere şi faptul că efectele hotărârii judecătoreşti se produc numai inter partes, astfel încât sentinţa pronunţată de Curtea de Apel nu este opozabilă Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanţa, care nu a avut calitatea de parte pârâtă în litigiul dedus judecăţii, deşi a fost obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar constată că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa a primit o dezlegare greşită.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât şi cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.
Reclamanta a chemat în judecată Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, fără a indica actul emis de această instituţie publică a cărui anulare o solicită.
În materia contenciosului administrativ poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când se solicită anularea unui act administrativ, autoritatea sau instituţia publică care a emis actul contestat şi nu orice instituţie sau autoritate publică ce are atribuţii în acest domeniu.
De fapt, chiar prin petitul acţiunii, reclamanta a solicitat anularea certificatului de încadrare în grad de handicap emis la data de 29 aprilie 2009 de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanţa şi a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 14089 din 25 noiembrie 2009, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi
Faptul că recurenta are obligaţia de a asigura Secretariatul Comisiei Judeţene de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap nu dovedeşte calitatea procesuală pasivă a acesteia pentru că nu este emitenta actului şi nici nu a fost obligată la emiterea vreunui act administrativ.
Constatând că sentinţa atacată este lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursurile şi va casa sentinţa, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care este datoare a asigura şi Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanţa, emitenta actului atacat, dreptul la apărare faţă de pretenţiile reclamantei.
Pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie, instanţa de recurs nu va aprecia asupra motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, urmând ca prima instanţă, cu ocazia rejudecării, să examineze şi celelalte aspecte atât procedurale cât şi de fond, sesizate prin cele două recursuri, după stabilirea corectă a cadrului procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de pe lângă Consiliul Judeţean Constanţa şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi împotriva Sentinţei nr. 101 din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 98/2012. Contencios. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1364/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
